Constantin Dejan s-a născut la 15 aprilie 1916 în satul Slănic, comuna Aninoasa, județul Argeș, fiind fiul lui Constantin și al Anei și a decedat la 1 ianuarie 1996 în Pitești. Viitorul preot argeșean a urmat cursurile școlii primare în perioada 1922-1926 la Slănic, apoi Seminarul Teologic „Miron Patriarhul” din cadrul Orfelinatului pentru orfani de război de la mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung-Muscel între anii 1926 și 1934. A urmat apoi Facultatea de Teologie din București, instituție de învățământ superior unde a urmat cursurile între 1934 și 1938.
În paralel cu Teologia a audiat cursurile de sociologie ale profesorului Dimitrie Gusti
În paralel cu Teologia Constantin Dejan a audiat cursurile de sociologie ale renumitului profesor Dimitrie Gusti de la Universitatea din București, luând parte la vasta acțiune social-culturală a acestuia. În anul 1945, la înființarea Muzeului Satului din București, la îndemnul profesorului, s-a ocupat de aducerea și amplasarea casei din Stăneștii Muscelului, cu tot inventarul, colaborând cu H.H. Stahl și Victor Ion Popa. În anii 1935-1936, tot sub îndrumarea lui Dimitrie Gusti, a lucrat în echipe studențești monografice-sociologice interdisciplinare, apoi în cadrul Fundațiilor Culturale și Serviciului Social. Între anii 1937 și 1941 a îndeplinit diverse însărcinări culturale în diferite zone ale țării: director de cadre al Serviciului Social, la Făgăraș și Târgu-Mureș, conducător de colective de lucru. Cercetările efectuate cu echipe studențești, în anul 1939, în cadrul Fundațiilor Culturale au fost cuprinse în lucrarea „60 sate românești cercetate de echipele studențești în vara anului 1939“.
A fost subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor
Pentru activitatea culturală și socială desfășurată de-a lungul anilor a primit premiul I pe țară, în anii 1937 și 1938, și Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, în anul 1938, chiar de la regele Carol al II-lea. A cunoscut și colaborat, în această perioadă, cu Anton Golopenția, Ovidiu Bădina, Octavian Neamțu, Emanoil Bucuță sau Alexandru Lascarov-Moldovan. În anul 1940, la intervenția lui Dimitrie Gusti, a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor – Direcția Contabilitate.
Declanșarea Războiului al Doilea Mondial l-a determinat să ia o altă hotărâre cu privire la viitorul său și anume îmbrăcarea sutanei. În anul 1941 a fost hirotonit preot la biserica din Bârseștii de Sus din județul Argeș, apoi este mutat la biserica din comuna Găvana, același județ, iar după două decenii în Pitești, la bisericile Sfânta Treime-Bestelei între anii 1962 și 1967 și Sfânta Vineri în peioada 1968-1990.
A fost deputat în Sfatul Popular al regiunii Argeș
Constantin Dejan a fost membru și președinte al Consistoriului Eparhial între anii 1949 și 1953, membru în Adunarea Eparhială în perioada 1954-1990, protopop al Protopopiatului Pitești (1948, 1954-1985) și deputat în Sfatul Popular al regiunii Argeș, apoi județului Argeș între 1957 și 1985. Argeșeanul de la Aninoasa a mai fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române, clasa a V-a. În privința studiilor și articolelor publicate de către Dejan putem menționa: „Considerații asupra ctitorilor, meșterilor și preoților bisericii de lemn Drăguțeștii Cotmenii din Muzeul Golești, apărut în Museum. Muzeul Golești, 1974, (colab.), Scrisori către Constantin Rădulescu-Codin, în Argeș, 12 iunie 1977, nr. 2, Societatea cultural filantropică „Frăția” a clerului din Eparhia Argeșului, în Păstorul Ortodox, 1995, nr. 2, „Preotul Marin S. Diaconescu – o viață trăită întru preamărirea lui Dumnezeu”, în Lumină Lină, I, 1995, nr. 1, Păstorul Ortodox, revistă a Societății Cultural- Filantropice „Frăția” a clerului din Eparhia Argeșului, în Păstorul Ortodox, I, 1995, nr. 1, Gând și faptă. Societatea Cultural-Filantropică „Frăția” a clerului din Eparhia Argeșului, în Păstorul Ortodox, I, 1995, nr. 2, Folcloristul C. Rădulescu-Codin, în contextul cultural al vremii sale, în Analele Stiințifice, Universitatea din Pitești, seria Teologie, Pitești, 1996.
*Notă: Referitor la articolul publicat în numărul trecut al Jurnalului având titlul „Ion Dinu, profesorul de la Corbi ajuns prizonier în URSS” a fost omis faptul că la redactarea materialului s-au folosit și informații publicate în revista „Pietrele Doamnei” într-un articol semnat de profesorul Daniel Dejan.
M.I.
0 Comentarii