D-le comisar-șef, în interviul anterior spuneați că așteptați un răspuns la un raport înaintat d-lui chestor Badea și IGPR-ului în legătură cu ceea ce s-a întâmplat la Inspectorat în weekendul din 18-19 februarie, legat de adjunctul IPJ Argeș, dl. Gherghe. Aveți noutăți?
– Ca de obicei, fac precizarea că toate interviurile mele sunt în baza Avertizorului public. În mod normal, ar fi trebuit să vină să verifice. Probabil, o să vină după 30 de zile, când camerele nu mai stochează acele date. Deci, pe data de 18… Încă un ajutor dat d-lui Gherghe de către dl. Badea…
„O să spună că nu se confirmă, pentru că nu au putut să vadă pe camere!”
Vreți să spuneți că de la acest weekend a trecut o lună și…
– Și nu mai ai ce să vezi! Asta au și vrut! De aia au și plimbat lucrarea! Și de aia nici nu au venit cei de la București.
Deci, nu veți mai primi răspuns de la IGPR sau de la dl. chestor Badea?
– Răspuns o să dea, dar o să spună că nu se confirmă, pentru că nu au putut să vadă pe camere!
În acest caz veți face public ce s-a întâmplat în weekendul respectiv la Inspectorat?
– Sigur. Și voi face publică, cu subiect și predicat, și relația de prietenie dintre d-nii Badea și Gherghe. Și ce-i leagă pe cei doi…
„L-am simțit pe dl. Valeca puțin speriat de faptul că o să fiu eu (șef al IPJ – n.a.)”
Despre Poliție ați spus data trecută că n-ați vrea să mai dicutați prea mult. Cât privește amestecul politicului în Poliție, ați menționat că senatorul Șerban Valeca, Dumnezeu să-l ierte, v-a chemat în urmă cu cinci ani, la Mall Pitești, ca să vă spună ceva. Ne puteți da detalii?
– Șerban Valeca a fost un politician în care eu am avut mare încredere, dar, ca toți politicienii, trebuia să dezamăgească. Imediat după Ziua Poliției, pe care eu am făcut-o atunci la Mioveni, unde au fost prezenți mai mulți colegi, m-a sunat, într-o zi de marți, dl. Valeca. Am crezut că mă va dojeni că nu l-am invitat, fiindcă fuseseră prezenți câțiva parlamentari și de dânsul chiar uitasem; sau avusese niște probleme și mi-a fost jenă să-l invit. Bun. Și ne-am dus la un bar, în exterior; barul era cu fața spre râu – nu știam unde e și l-am căutat, pentru că nu le am pe-astea cu magazinele, cu barurile, cu restaurantele. În final, am dat de dânsul, a zis să iau loc, să servesc ceva. Mi-am luat un suc de grapefruit; probabil că am presimțit că o să primesc ceva grețos (râde – n.a.). Și am stat de vorbă. Eram timorat… Mi-a spus așa: „M-am întâlnit pe hol – dar nu am înțeles unde, la Parlament, la Minister? – cu consilierul d-nei ministru Carmen Dan, care mi-a spus: «Cel care trebuia să fie nu a primit avize și din verificări a reieșit comisarul-șef Mihalcea de la Mioveni»…
Șerban Valeca făcea referire la funcția de șef al Inspectoratului Județean de Poliție? Și că dv. erați în cărți, cum s-ar zice?
– Da. L-am simți pe dl. Valeca puțin speriat de faptul că o să fiu eu… Mi-a spus că în două zile trebuie să-mi iasă ordinul. Eu nu am luat-o de bună. Probabil că dânsul a vrut să mă testeze, să-mi testeze – știu eu? – apartenența și afinitatea politică…
„Trebuie să facem ceva, că ăsta, Mihalcea, ne încolonează pe toți!”
Asta spuneți acum, după cinci ani…
– Așa a fost. Sunt colegi cărora le-am povestit ce s-a întâmplat. Chiar dacă nu m-au crezut! Mi-a spus (Șerban Valeca – n.a.) că dânșii vor liniște, iar eu am zis că vreau liniștea cetățenilor; mi-a spus că nu le place modul de lucru al DNA, iar eu am zis că îl accept, fiindcă până la urmă e o instituție și trebuie să o luăm ca atare. Era foarte interesat că dacă – vezi, Doamne – sunt dosare cu membrii PSD, ar fi bine să afle și ei din timp. M-a pufnit râsul și i-am spus: eu nu mă duc la pușcărie pentru nimeni! Cred că răspunsurile mele l-au convins că eu nu pot fi folosit de clasa politică.
Credeți că răspunsurile dv. au fost hotărâtoare în decizia de a nu fi desemnat șef al Inspectoratului?
– Da. Pentru că vă spun cu siguranță că s-a dus la dl. Manu (președintele Consiliului Județean) în birou și i-a zis așa: „Trebuie să facem ceva, că ăsta, Mihalcea, ne încolonează pe toți!”
„Le transmit d-nilor politicieni și d-nelor politiciene, unele foarte evlavioase, care se închinau pe la don Felipe prin birou – sau pe sub birou – că n-o să uit și nu iert niciodată”
De unde știți acest lucru?
– Vă spun că știu, nu dau sursele. Au fost două situații: discuțiile de la Simfonia Lalelelor și discuțiile de la congresul lor, ceva, o adunare, la Constanța. La Simfonia Lalelelor s-a discutat despre Gabi Gherghe, dar la acel moment eu nu știam asta; pe urmă am aflat. Nu credeam, în mintea mea, că un om care a călcat în picioare PSD-ul, cât timp a fost la Economic (2008-2011 sau 2012) – că i-a călcat în picioare, și el, Gherghe, și alții! – că o să ajungă să fie propus de PSD! Uite că așa a fost! Se întâmplă și la case mai mari…
Până la urmă, cine a venit atunci în funcție?
– Păi, nu a mai venit, că s-au certat… Dl. Mircea Drăghici, aflat acum în penitenciar, a vrut de la Curtea de Argeș pe altcineva… Probabil că în cazul meu, fiind propunerea nimănui, au renunțat ușor la mine. Dar s-au purtat discuții intense și au fost acuzații destul de grave, inclusiv cu parlamentarii, la Constanța, care acum sunt tot parlamentari, iar unii sunt primari; ei spuneau cât de „nenorocit” e Mihalcea și „să aveți grijă că ăsta ne face felul, este incontrolabil!” Da, eram incontrolabil, dar demonstram cum poate fi o Poliție corectă. Până și șefii de restaurant, pe aici, pe la „Victoria”, îmi făceau „galerie”, că sunt al naibii, cu toate că nu am avut niciodată nimic cu dânșii. Dar cei care se duceau la masă cu diverși politicieni vorbeau despre mine. Ajunsesem „vip”. Vreau să le transmit domnilor politicieni și doamnelor politiciene, unele foarte evlavioase de felul lor, care se închinau pe la don Felipe prin birou – sau pe sub birou – că n-o să uit și nu-i iert niciodată pentru amestecul în treburile Poliției.
Te lauzi acum la pensie ca erai incoruptibil, adica iti faceai corect meseria pentru care erai platit, nu ? Ce mare lucru. Interesant ar fi fost daca deschideai gura atunci cand s-au intamplat faptele si erai in functie. Dar iti era frica mai nene ca-ti pierzi painea. Se numeste lasitate.