Abia se împlinea un an de la instaurarea regimului ”democrat-popular” în România şi comuniştii treceau la schimbarea formelor de conducere locale, prin instituirea Comisiilor provizorii.
Se făceau presiuni pentru schimbarea protopopilor cu unii agreaţi de către organele de partid locale şi care să colaboreze cu Securitatea, se săvârşeau acte de intimidare în mănăstirile care deţineau proprietăţi funciare şi se operau arestări pentru cele mai mici atitudini ostile la adresa regimului. Aşa s-a întâmplat în cazul clericilor Alexandru Pintiescu din Bascov şi Dumitru Marinescu din Tutana, judeţul Argeş. Alexandru Pintiescu s-a născut la 5 februarie 1910 în familia preotului Pavel Pintiescu din Alexandreni, judeţul Tighina. După absolvirea Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, la 15 martie 1940 a fost numit preot la Parohia Cişia, judeţul Ismail. La 27 iunie 1940 se refugiază în ţară, ajungând să slujească la Parohia Şilindia, judeţul Arad. La 1 octombrie 1940 revine la parohia sa din Basarabia, unde însă va sluji doar până în august 1944, când se va refugia din nou. Este preot până în decembrie 1944 la parohia argeşeană Găvana, pentru ca din aprilie 1945 să fie numit la Bascov. La 15 august 1949 este arestat de Securitate.
Al doilea preot asupra căruia ne vom opri este Dumitru Marinescu, născut la 7 septembrie 1910 (în alte surse, 15 iunie) în localitatea Bascov. După şcoala primară din satul natal, a urmat Seminarul Teologic din Curtea de Argeş (1932), apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti, respectiv Seminarul pedagogic universitar. În timpul studiilor, a fost pedagog şi bibliotecar la Liceul ”Mihai Viteazul” din Bucureşti (1940-1942). În 1943 este numit preot în Parohia Traian, judeţul Teleorman, iar un an mai târziu, profesor la Liceul ”Brătianu” din Piteşti. Urmează mai ales o carieră la catedră, ca profesor de religie la colegiul (1945-1946) şi liceul mixt, ambele din Curtea de Argeş (1946-1948), apoi de limba română în localitatea Vâlcele (1948-1949), totodată, ajungând preot onorific la Parohia Tutana. La 16 august 1949 a fost arestat de Securitate.
Citește și Preoţii David Oprea, Marius Zamfir şi Cătălin Boşomoiu, absolvenţi ai Universităţii Piteşti
Cei doi clerici erau acuzaţi de reorganizarea fostei filiale a PNŢ Bascov
Cei doi clerici erau acuzaţi în ancheta Securităţii că, împreună cu alţi şapte arestaţi, începând cu martie 1949 ar fi purces la reorganizarea fostei filiale a PNŢ Bascov. De asemenea, la o predică în biserică, preotul Pintiescu ar fi spus că ”sub regimul actual cetăţeanul nu mai este stăpân nici pe pământul de sub casă şi că în curând acest regim va cădea”. În realitate, cei doi clerici se întâlneau frecvent cu alţi intelectuali din Bascov, foşti membri ţărănişti, şi discutau problemele cu care se confruntau, mai ales datorate provocărilor venite dinspre autorităţile statului.
De pildă, în aprilie 1949, preotul Pintiescu şi învăţătorul Constantin Marinescu au iniţiat în biserică o chetă pentru strângerea de bani care să substituie salariul cântăreţului bisericesc, după ce acesta fusese destituit din funcţie în urma unei decizii a Ministerului Cultelor. În anchetă, preotul Pintiescu era caracterizat astfel: ”Inteligent, viclean, dârz şi puţin sincer”. Prin Sentinţa nr. 739 din 22 septembrie 1950 a Tribunalului Militar Craiova, preotul Pintiescu a fost condamnat la 1 an şi 2 luni închisoare corecţională, pentru delictul de ”instigare publică”. A trecut prin Penitenciarul Craiova. A fost eliberat abia în martie 1951. După o detenţie în penitenciarul din Piteşti, preotul Dumitru Marinescu a fost eliberat la 28 august 1951.
Închisorile preotului Ioan Lungeanu
S-a născut la 21 iunie 1908, în localitatea argeşeană Bascov. După Seminarul Teologic de la Câmpulung Muscel (1930), tânărul Lungeanu a urmat Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1941). În anul 1931 a primit darul preoţiei, mai apoi fiind numit la Parohia Pietrele (astăzi în comuna Băneasa, judeţul Giurgiu). În 1933 se angrenează în Mişcarea Legionară. În aprilie 1938 este reţinut de autorităţile carliste şi trimis în lagărul de la Miercurea-Ciuc, apoi la Vaslui, precum și în cel destinat preoţilor de la Schitul Sadaclia, din Basarabia. Este eliberat în decembrie 1938.
La instaurarea guvernului naţional-legionar nu ocupa nicio funcţie în aparatul de stat. În schimb, la intervenţia preotului Ştefan Palaghiţă, primeşte însărcinarea în cadrul organizaţiei legionare de a face parte din Comisia de studii şi documentare privind Biserica. Altfel spus, se numără printre referenţii care vor trasa coordonatele reformei preconizate de Mişcarea Legionară în Biserica Ortodoxă Română. La rebeliune se afla la domiciliu, în Pietrele, astfel încât nu s-a implicat. Totuşi, între 7 mai şi 11 septembrie 1941 este suspendat din preoţie. Mai mult, pentru că autorităţile antonesciene considerau că păstrează relaţii cu lideri legionari, de Crăciunul anului 1942, ca şi alţi preoţi, este trimis în lagărul de la Mănăstirea Tismana. Este eliberat la 5 martie 1943. După schimbarea politică de la 23 august 1944, părintele Lungeanu intră din nou în vizorul Siguranţei.
Din cauza antecedentelor politice, între 12 octombrie 1944 şi 20 ianuarie 1945 este internat în lagărul de la Frăteşti (la nord de oraşul Giurgiu). Eliberarea se pare că s-a datorat şi memoriului înaintat de credincioşii Parohiei Pietrele, la 24 noiembrie 1944. La puţin timp, este din nou internat tot în lagărul de la Frăteşti, dar eliberat la 28 august 1945, în urma investigaţiilor comisiei de triere de la Giurgiu. Revenit în parohie, preotul Lungeanu se implică din nou în politică. Pentru a se reabilita în raport cu noul regim politic, el se înscrie în Frontul Plugarilor, ajungând chiar preşedinte de onoare al organizaţiei locale. La 14 mai 1948 este arestat în cadrul Ordinului nr. 5 al MAI, privind foştii legionari cu ”activitate subversivă”. Prin Sentinţa nr. 197 din 7 martie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Lungeanu era condamnat la 10 ani temniţă grea pentru infracţiunea de ”uneltire contra ordinii sociale”. La recurs, prin Decizia nr. 1924 din 28 iunie 1950 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, i-a fost redusă pedeapsa la 8 ani.
Citește și Preotul Ioan Răuţescu de la Dragoslavele, neobosit cercetător al istoriei şi tradiţiilor
Este reţinut pentru infracţiunea de ”activitate intensă contra clasei muncitoare” şi anchetat la Ministerul Afacerilor Interne. Prin Sentinţa nr. 896 din 19 iulie 1956 este condamnat la 9 ani temniţă grea. Ulterior, prin Sentinţa nr. 918 din 27 aprilie 1957 a Tribunalului Militar Bucureşti s-a dispus contopirea celor două condamnări la 8 ani (cu aplicarea Decretului nr. 72/1950), cu începere de la 15 mai 1948, fiind astfel eliberat.
Însă, pentru trecutul său politic, prin Decizia nr. 6742 din 2 aprilie 1957, ministrul afacerilor interne dispusese trimiterea părintelui Lungeanu în domiciliu obligatoriu la Movila Gâldăului, în Bărăgan, pe o perioadă de 36 de luni. Un an mai târziu, printr-un memoriu, părintele solicita ridicarea restricţiilor domiciliare pentru tratarea TBC-ului şi participarea la cununia fiicei sale. Responsabilii din MAI refuză solicitarea cu motivaţia: ”întrucât este un element duşmănos regimului nostru”.
Calvarul impus de autorităţile comuniste nu s-a oprit aici. Prin Decizia MAI nr. 10.030 din 26 august 1958, părintele era trimis în lagăr de muncă pentru 48 de luni. Ajunge la Culmea, de unde este ridicat de Securitatea Bucureşti şi anchetat (aprilie 1959), apoi trimis la Periprava. Este eliberat la 12 septembrie 1962 din lagărul de la Periprava.
Sursa: www.ziarullumina.ro
0 Comentarii