# O nouă filă din Dosarul sclavilor de la Berevoeşti # Băiatul, care avea handicap fizic și intelectual, obișnuia să cerșească în fața sfântului lăcaş  # Un preot și diaconul au văzut o parte din incident şi au sunat la Poliţia Locală, însă Rafailă fusese deja răpit  # Timp de cinci luni, Rafailă a servit ca sclav în gospodăria familiei lui Traian Păun, unde a fost muncit până la epuizare, umilit și bătut

Unul dintre cele mai răsunătoare cazuri rezolvate de DIICOT-Serviciul Teritorial Pitești, în 2016, a fost, indiscutabil, cel al sclavilor de la Berevoești. În primele zile ale lui 2017 a fost încheiat unul dintre rechizitoriile din dosarul privind traficul de persoane,  rechizitorii formate pe grupurile constituite în vederea traficului de persoane. După cum vă amintiți, în iulie 2016, întreaga ţară a fost oripilată de ororile descoperite de ofiţerii BCCO Piteşti şi DIICOT în cătunul de rudari din satul Gămăceşti, comuna Berevoeşti. Ani de zile, oameni răpiţi de pe stradă erau torturaţi, prinşi în lanţuri şi înfometaţi și bătuți fără milă pentru a munci în gospodăriile romilor. Uneori, mureau.  Acum, țiganii vin la Tribunalul Argeș, grupuri, grupuri, unii aduși cu duba de la Penitenciarul Colibași sau din aresturile județelor limitrofe Argeșului, unde au fost încarcerați în arest preventiv dat fiind numărul mare de inculpați, alții, care sunt arestați la domiciliu, vin de acasă, din comuna Berevoești, locul de baștină, tranformat chiar de ei, într-un loc al ororilor. La termenul din 22 februarie, s-au prezentat în fața instanței, membrii familiei Păun, Traian Păun tată și fiu, Vasilica Păun, soția primului și mama celui de al doilea, Florin Feraru și Ancuța Mariana Feraru. Au constituit și ei un grup infracțional organizat, la fel ca multe alte familii de la Gămăcești, motiv pentru care acum sunt judecați. Vă prezentăm în continuare detalii cutremurătoare din rechizitoriul procurorilor DIICOT.

Una dintre persoanele pe care judecătorii țin să le audieze este Constantin Rafailă, zis „Costică”, una dintre victimele lui Traian Păun – fiul, Traian Păun – tatăl, Vasilica Păun şi familia Florin şi Ancuţa-Mariana Feraru. L-au răpit de pe stradă, chiar din fața Bisericii Sf. Ioan din Pitești şi l-au transformat în slugă. Costică, un băiat cu handicap fizic și intelectual, crescut la centrul pentru copiii cu dizabilități de la Costești, a fost răpit de la data de 4 iulie din fața bisericii Sf. Ioan din Gura Trivăii. Acesta se afla, ca de obicei, în fața locașului de cult pentru a mai aduna un bănuț-doi, de la drept credincioși. Era împreună cu o fată, când cei doi romi s-au apropiat cerându-i băiatului să meargă cu ei și promițându-i mâncare și un loc de dormit. Costică mai luase bătaie de la nea Traian şi a refuzat oferta, aşa că acesta, ajutat de încă trei persoane, folosind forţa fizică, l-a luat pe sus şi l-a băgat în maşina lui.  Prietena lui Costică, Mariana, cerşetoare şi ea, a încercat să se opună şi a strigat ca din gură de șarpe după ajutor.

Preotul Safta: „Am auzit țipete în timp ce mă aflam în altar”

Preoţii din biserică au văzut şi ei o parte din incident şi au sunat la Poliţia Locală Pitești. Dar, în ciuda faptului că polițiștii locali au fost alertați imediat de slujitorii bisericii, Costică a ajuns la Berevoeşti, iar timp de cinci luni a stat sechestrat în gospodăria familiei Păun, unde a fost muncit până la epuizare, umilit și bătut crunt.
Dar iată cum povestesc cei doi martori momentul răpirii: „ Sunt preot în cadrul Bisericii Sf. Ioan Botezătorul din Pitești. Pe lângă biserică am văzut două persoane, una de sex feminin și una de sex masculin, care cerșeau în fața bisericii sau la semafor. La un moment dat, am auzit strigăte de ajutor iar când m-am uitat, am văzut cum băiatul era tras de doi bărbați de etnie romă și chiar era luat pe sus. Din câte mi-am dat seama, victima avea handicap fizic…”, le-a declarat procurorilor preotul Cristian Roger Safta.

Diaconul Ene: „Am observat doi bărbați care încercau să-l ridice pe sus pe Rafailă”

Diaconul Ion Constantin Ene, cel care a sunat la poliție, le-a declarat anchetatorilor următoarele: „Într-o zi, în timpul verii, îmi aduc aminte că am venit la biserică și i-am găsit pe Rafailă și fata dormind pe o bancă în curtea bisericii și i-am rugat să nu mai doarmă acolo, să nu creeze disconfort enoriașilor. După aceea m-am dus la altar să îmi văd de atribuțiile de diacon, când, la un moment dat, am auzit niște țipete. Când am ieșit afară, pe trotuarul din fața bisericii am observat doi bărbați care încercau să îl ridice pe sus pe Rafailă, care începuse să plângă și încerca să opună rezistență, iar fata urla să sunăm la poliție de teamă că romii îl vor duce pe Rafailă la cerșit. I-am întrebat pe cei doi ce se întâmplă. Cel bătrân nu a spus nimic, iar cel tânăr mi-a spus că vor să îl ducă la bunica lui, întrucât persoana de sex feminin îl folosește la cerșit și jurându-se că totul este în regulă. Menționez că am apelat la poliția locală, întrucât situația de atunci mi s-a părut anormală”.

„Nea Traian mă bătea cu biciul”

„Eu obișnuiam să stau în preajma unor biserici din Pitești pentru a primi de pomană de la enoriașii care veneau la slujbă. Într-o zi, la biserică a oprit o mașină condusă de nea Traian, care mi-a spus «ce mai faci, Costică, haide la mine acasă să te spăl, să te îmbrac, să muncești și să îți dau bani!». Persoana cu care eram mi-a atras atenția să nu mă duc cu omul acesta și eu am refuzat atunci propunerea, spunându-i că nu mă mai duc cu el pentru că mi-era frică să nu mă bată. Imediat ce l-am refuzat, nea Traian, împreună cu o altă persoană m-au luat cu forța de pe trotuar și m-a băgat în mașină. Fata cu care eram, Mariana, a încercat să mă tragă din mașină, aceasta primind și o palmă din partea unuia dintre ei”.
Declarațiile lui Constantin Rafailă scot la iveală detalii terifiante despre iadul prin care a trecut şi metodele pe care „stăpânii de sclavie” le aplicau „orfanilor” pentru a îi ţine sub teroare. Era obligat să facă toate treburile din gospodărie, de la spălatul rufelor, la rânitul grajdurilor, era dus la tăiat şi încărcat de lemne şi chiar dus la cerşit, în beneficiul familiei care îl răpise. Din poveste nu au lipsit nici abuzurile sexuale. Costică a relatat în faţa procurorilor toate caznele la care a fost supus în cele 5 luni de sclavie: „Când am ajuns acasă la nea Traian, acesta și soția lui m-au obligat să spăl rufele familiei și să fac curățenie în grajd. La început am refuzat, dar nea Traian mă bătea cu biciul, eu spunându-i că nu sunt sluga lor şi că nu vreau să muncesc aşa cum mi se spune. După un timp, ca să nu mai fiu bătut, am spălat hainele, am făcut curăţenie în gospodărie şi eram folosit de nea Traian să car lemne din pădure cu calul acestuia. În gospodărie, oriunde mă duceam, inclusiv la toaletă, eram urmărit de către băiatul lui nea Traian, care avea grijă ca eu să nu pot fugi de acolo. Precizez că dormeam pe holul de afară, din faţa casei, pe duşumea, fără să am pat sau măcar vreo pătură pe care să dorm sau cu care să mă învelesc, pentru că nea Traian spunea că pătura o va pune pe cai. În unele nopţi dormeam şi în căruţă, care era în aer liber, în curte. În fiecare noapte în care dormeam eram legat cu lanţ şi lacăt de mână şi de picior împreună. Pe toată perioada cât am fost în gospodăria lui nea Traian, acesta m-a bătut constant cu biciul, cu ciocanul în piept, cu pumnii şi cu picioarele, fie pentru că refuzam să muncesc, fie că bănuiau că eu vreau să fug din gospodărie. În unele zile mă obliga să mă dezbrac în pielea goală în curtea gospodăriei, moment în care turna pe mine alternativ apă rece şi apă fiartă, după care mă lovea cu picioarele, cu biciul și cu ciocanul în piept…”

„Nea Traian mă obliga să îi fac masaj pe picioare, dar şi pe organul lui genital”

În anumite momente, nea Traian mă obliga să îi fac masaj pe picioare, dar şi pe organul lui genital. Într-o altă zi, am fost obligat de către acesta să-i fac un sex oral, iar în caz de refuz eram ameninţat cu bătaia, lucru care s-a şi întâmplat, fiind forţat fizic de către nea Traian. Acest lucru s-a întâmplat de două ori în perioada în care am stat la ei. Altădată, obligat de nea Traian, am fost nevoit să o spăl şi pe nevasta acestuia, pe tot corpul, inclusiv în zona organelor genitale. Nici nevasta lui nea Traian nu a avut nimic împotrivă… Arăt că nea Traian, în unele dăţi, nu mă lăsa nici să mă duc la toaletă şi mă obliga să îmi fac nevoile pe mine, îmbrăcat… În unele dăţi, pentru a mă umili, nea Traian îmi lega mâinile la spate, îmi punea un castron cu mâncare în faţă, pe jos, şi mă îndemna să mănânc în această poziţie, lucru care se întâmpla de faţă cu mai mulţi membri ai familiei. Mă bătea până îmi pierdeam cunoştinţa, iar apoi eram stropit cu apă rece pentru a mă trezi. Soţia lui nea Traian mă trimitea la cerşit la biserică, de unde să fac rost de alimente (cartofi, ulei, făină) şi îmi spunea să cer şi bani”.

S-a salvat singur, după 5 luni de chinuri

Rafailă, supranumit și „Costică” a reuşit să se salveze singur, după 5 luni de chinuri crunte, prin mărinimia unui taximetrist. „Eu am fugit de la nea Traian. Am ieşit la asfalt, am oprit un taxi aflat în zonă, căruia i-am explicat că sunt sechestrat, iar acesta mi-a spus să stau în maşină să nu mă vadă vreo persoană şi m-a adus la Mioveni” – după cum se mai arată în mărturia lui Constantin Rafailă, dată în faţa procurorilor.

Familia Păun şi-a luat sclavi din 2010

Conform declaraţiei unui martor, fenomenul a început din anul 2010 în familia Păun. „Am observat că în gospodăriile lui Păun Traian, Păun Florin şi Bădală Costinel se aflau diverşi bărbaţi care erau obligaţi să muncească, respectiv să facă ordine prin gospodărie, să spele rufe, să aibă grijă de animale… Aceste persoane erau puse să meargă în pădure să spargă lemne. (…) Membrii familiei Păun, inclusiv femeile, băteau în mod constant pe aceste persoane pe care le obligau să muncească prin gospodărie, iar pe timpul zilei erau supravegheate în permanenţă pentru a nu reuşi să fugă şi pe timpul nopţii, erau puse să doarmă pe jos, în cameră cu membrii familiei Păun. Pentru amuzamentul membrilor familiei Păun, Eugen, Marian şi băiatul şchiop (n.red. – Costică), erau puşi să danseze, să ţină caii când alţii îi băteau, astfel că aceştia erau luaţi târâş de animale şi li se arunca în cap cu resturile de mâncare. Li se adresau acestora cu apelativul «orfani» şi îi puneau pe aceştia în permanenţă să muncească în gospodărie. În timpul zilei nu li se permitea niciodată să se odihnească şi chiar dacă terminau treburile ce le aveau de făcut, «orfanii» erau puşi să mute pietre prin gospodărie.”
După o „rețetă” deja cunoscută, victimele membrilor neamului Păun erau persoane fără posibilităţi materiale, adesea fără familie sau aveau diferite handicapuri fizice. Cei care îi recrutau le promiteau bani, masă şi cazare în schimbul unor servicii prestate prin gospodăriile lor din Berevoeşti. Unii acceptau, însă şi cei care nu o făceau erau luaţi cu forţa, uneori li se punea un sac în cap, iar apoi erau duşi la Berevoeşti. Aici, cele cinci cupluri din neamul Păun îşi puneau „orfanii” la muncă şi îi umileau în cele mai josnice moduri. Îi băteau, atât ei, cât şi copiii lor, îi puneau să se bată între ei pentru a se amuza, le dădeau doar resturi de la mesele lor, iar în unele zile nu le ofereau nimic de mâncare. Ca să nu fugă, noaptea îi prindeau în lanţuri legate de pat, ţinându-i să doarmă în aceeaşi cameră cu ei, dar pe podea şi cu uşile încuiate iar ziua erau păziţi. Unii dintre ei au reuşit să fugă dar evadările lor eșuate se lăsau cu bătăi și mai crunte.