Web Analytics

Câteva impresii despre cazul Nicolescu

de | 13.09.2012 10:12 | Opinii

Ipocrizie. Acesta este termenul care-mi vine cel mai des în minte văzând ce se petrece, începând de luni, la Consiliul Județean cu președintele Constantin Nicolescu. La ora când scriu, n-am la dispoziție decât informațiile apărute pe fluxurile de știri, în care luni s-a pus accent pe impresionanta desfășurare de forțe cu perchezițiile de la Consiliul Județean, iar marți, pe noua criză cardiacă suferită de Nicolescu, la jumătate de oră după ce abia intrase la audieri în sediul DNA. Evenimentele sunt așadar în plină desfășurare, totul este fluid, pornind de la intențiile și temele pregătite de anchetatori și sfârșind cu starea de sănătate a liderului CJ, luat din nou cu ambulanța și dus la spital. Așadar, este imposibil să tragi concluzii ferme, câtă vreme nimic nu este sigur deocamdată. Asta nu înseamnă însă că nu poți privi întreaga poveste și din altă perspectivă, mai puțin îngrădită de datele faptelor seci. Să vedem deci de unde vine ipocrizia de care vorbeam. Dinspre toate părţile implicate.
S-o luăm cu anchetatorii, braţul ofensiv al legii. Percheziţii au fost mai multe în trecut la Consiliul Judeţean, însă doar două dintre ele au luat amploare de superproducţie TV, cu jurnalişti şi cameramani puhoi în miezul evenimentelor şi relatări înfricoşate de la faţa locului. Prima tele-percheziţie a fost în 2011, atunci când Nicolescu a fost şi reţinut, arestat la tribunal şi dus la spital la Bucureşti, unde a suferit o operaţie pe cord. În culise se ştia şi atunci că există o anchetă DNA, la fel cum se ştia că totul s-ar putea lăsa şi cu o arestare. Ca un făcut, evenimentele s-au precipitat în acest mod imediat după ce la uzina Dacia avusese loc un mare miting al sindicatelor şi, la fel de întâmplător, după ce o firmă faraonică de construcţii din Bucureşti era pe cale să piardă un mare contract de asfaltare în judeţ, pe bani europeni. Tot la fel şi în cazul de săptămâna aceasta. Se ştie de luni bune că DNA adună date, audiază martori sau potenţiali învinuiţi, pe tema podului de la Căteasca, de la Ciomăgeşti şi a asfaltării unui drum din Lereşti. Cum de altfel mai sunt şi alte teme aflate în cercetare. Dar, tot ca un făcut, tele-percheziţia de luni a avut loc exact a doua zi după ce Nicolescu îşi măritase fata, de parcă o anchetă care se derulează de atâta vreme nu mai putea aştepta nicio secundă. Era musai ca exact în dimineaţa de după nuntă să dea buzna percheziţia la CJ, după nişte documente şi calculatoare la care oricum s-a avut şi se putea avea acces oricând, fără atâta tam-tam şi, mai ales, nu într-un moment care lasă loc de interpretări. Poate că ancheta DNA în ce-l priveşte pe Nicolescu şi ceilalţi este una onestă, serioasă, fără virusări de ordin politic. Dar coincidenţele de genul celor de mai sus, spectacolul mediatic care o însoţeşte, o şubrezesc. Lasă loc de alte percepţii. Pe mine, unul, mă face să mă gândesc la ipocrizie.
Ipocrită mi se pare şi atitudinea celor care pun la îndoială realitatea problemelor cardiace de care suferă şeful CJ, precum şi insinuările că cele două crize suferite de acesta la tribunal şi la DNA ar fi, de fapt, nişte cacealmale. Ştiu cu precizie că Nicolescu a mai suferit acest gen de puseuri cardiace cel puţin în două rânduri, când nici nu se punea problema existenţei vreunui dosar la DNA. Şi atunci a fost luat cu salvarea, chiar de la birou, dar faptul a rămas puţin cunoscut doar pentru că prin preajmă nu erau televiziuni sau jurnalişti care să surprindă în direct evenimentul. Sincer să fiu, ar fi mai incitant să ştiu că Nicolescu a putut regiza cu atâta abilitate nişte crize cardiace grave. Ar fi la fel de provocator ca la o partidă între doi mari campioni la poker, în care nu ştii cine are cacealmaua mai gogonată în mână, acuzatorii sau acuzatul. Din nefericire pentru liderul CJ, problemele cardiace îi sunt cât se poate de reale şi mă fac să mă gândesc din nou la ipocrizie. De această dată, la ipocrizia lui Constantin Nicolescu, faţă de el însuşi. Aceea de a-şi neglija propriile slăbiciuni, și care nu ţin doar de sănătate, ci şi de anumite trăsături temperamentale, care îl fac să vadă în oglinda sa interioară doar acele părţi care arată bine. Sau pe care alţii, din oportunism sau diverse interese, i le înfăţişează cu făţărnicie în imagini retuşate.
Mihai BĂDESCU

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii