# Când ai intrat în arbitraj?
– În arbitraj am intrat în anul 1999. Am făcut şcoala de arbitraj la Piteşti, pe strada Griviţei, acolo unde a fost sediul AJF-ului.
# De ce ai ales arbitrajul?
– Am ales arbitrajul pentru că mi-a plăcut sportul, m-am apucat de fotbal, dar talentul la fotbal a fost şi nu prea a fost şi aşa se face că am rămas în arbitraj. Pot spune că o influenţă în decizia de a deveni arbitru a avut şi cumnatul meu care a fost arbitru. Este vorba de Sorin Vâjă, care a fost şi fotbalist la Unirea Piteşti. El a fost cel care m-a tras de mânecă, cum se spune… Mi-a spus că de învăţat, pot să învăţ, de alergat, pot să alerg… Aveam 18 ani…
# Care au fost etapele prin care ai trecut până ai ajuns arbitru de Liga I?
– În anul 2000 am ieşit arbitru stagiar, în 2001 am luat categoria a doua, iar în 2003 am luat categoria I. În anul 2006 am promovat la Liga a III-a, în anul 2009 am promovat la Liga a II-a, iar în anul 2010 am debutat la Liga I, la meciul Gaz Metan Mediaş cu Alba Iulia. Începând din 2010 am intrat în atenţia Comisiei Centrale a Arbitrilor pentru meciurile de Liga I. În anul 2011 am promovat la Liga I şi am fost arbitrul care a terminat pe locul I clasamentul la Liga a II-a. Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor prevede clar că arbitru care termină pe primul loc în urma unei medii făcute din note de observare, testări fizice, testări scrise etc, nota cea mai mare promovează la Liga I. Am promovat la Liga I în urma unei şedinţe a Comisiei Centrale a Arbitrilor condusă pe acea vreme de dl Avram!
„Cred că am arbitrat în aproape 3 ani de zile peste 30 de meciuri oficiale în Liga I”
# Câte meciuri de Liga I ai arbitrat la centru până în prezent?
– Cred că peste 30 de meciuri oficiale am arbitrat în aproape 3 ani de zile în Liga I şi am fost arbitru delegat şi la trei meciuri internaţionale.
# Care sunt cele trei meciuri internaţionale?
– Am fost plecat în Azerbaidjan, Olanda şi Andorra. În primele două ţări am fost arbitru de rezervă, iar în Andorra am fost delegat ca şi arbitru adiţional. Adică un arbitru care are o responsabilitate mult mai mare decât arbitrul de rezervă, aşa cum ar fi arbitrul de poartă. Eu nu sunt arbitru internaţional, arbitru FIFA, dar pentru unele jocuri internaţionale se fac şi anumite derogări pentru arbitrii de talie naţională. Trebuie menţionat că pentru a ajunge în această ipostază trebuie să fii ales de un arbitru internaţional. În cazul meu a fost vorba de Cristi Balaj!
# Care au fost nominal cele trei meciuri?
– Andorra-Israel, PSV Eindhoven- Sahtior Soligorsk şi un meci susţinut acasă de Neftchi Baku.
# Îți propui să ajungi arbitru FIFA?
– Momentan urmăresc să mă pregătesc, urmăresc să-mi fac treaba aşa cum trebuie, urmăresc să pot să confirm din ce în ce mai bine la Liga I, să prind experinţă pentru acest nivel, urmăresc să fiu delegat la meciuri cu importanţă din ce în ce mai mare.
„Parcă am fost pe altă lume la un meci de Liga a V-a! Prindea portarul mingea în braţe, iar eu dădeam corner!”
# Care a fost din punctul tău de vedere cel mai interesant meci, cel mai important meci pe care l-ai arbitrat?
– Păi eu cred că ultimul meci pe care l-am arbitrat! Este vorba de sfertul din Cupa Ligii dintre Astra şi Viitorul. Era o ceaţă de tăiai cu cuţitul! Dar, nu pot să nu menţionez şi meciul dintre Andorra şi Israel! Acesta a fost un meci internaţional! Pot să spun că am avut şi decepţii, că am avut şi câteva meciuri mai puţin reuşite.
# Care sunt acestea?
– Nu pot să dau mai multe detalii, dar pot să spun că cel mai rău meci s-a întâmplat la Liga a V-a, la noi în judeţ. Era vorba de meciul echipei SIR Piteşti, la care observator a fost dl inginer Anuţescu, cel care mi-a spus că din minutul 60 nu a mai putut să scrie în fişa de observaţie pentru că am făcut prea multe greşeli. Parcă am fost pe altă lume! Prindea portarul mingea în braţe, iar eu dădeam corner! Vă daţi seama ce fel de greşeli am făcut!
„Sunt jocuri în care prestaţia nu este chiar cea aşteptată şi automat nici nu-ţi vine să te uiţi la tine”
# Apropo de acest lucru! Cum vă simţiţi când vedeţi reluarea unei faze la care aţi dat o decizie total eronată?
– Deşi este foarte greu de respectat, o regulă a noastră a arbitrilor este ca după meciuri să încercăm pe cât posibil să nu luăm legătura cu presa. Nici vizual, nici telefonic, în niciun fel! Pe cât posibil încercăm să nu ne uităm la televizor pentru că te încarci negativ după jocuri nereuşite, după jocuri cu faze controversate. În momentul în care ştii că jocul este reuşit şi primeşti 10 mesaje de felicitare, automat că te uiţi la reluări! Dar sunt jocuri în care prestaţia nu este chiar cea aşteptată şi automat nici nu-ţi vine să te uiţi la tine. Activitatea de arbitraj este una foarte complexă, noi nu avem medici, nu avem antrenori, nu avem psihologi, nu avem terapeuţi, nu avem maseori, nu avem nutriţionişti, nu avem nimic! Eu sunt şi nutriţionistul meu şi antrenorul meu şi psihologul meu etc.
# Ce nivel are arbitrajul românesc faţă de cel internaţional?
– Având în vedere delegările care s-au făcut în ultima perioadă de timp la nivel internaţional ale arbitrilor români, părerea mea este că s-a acordat foarte multă atenţie şi încredere arbitrilor români. Aceştia sunt foarte bine văzuţi în ultima perioadă şi mă refer la ultimii doi ani de zile. Au fost delegaţi la foarte multe jocuri ceea ce înseamnă că arbitrajul românesc chiar privit la nivel internaţional este unul bun.
Interviu realizat de Marius Ionel
0 Comentarii