Pornind de la sesizarea primită pe e-mail la redacția Jurnalului de Argeș, de la un cetățean care vrea să participe la îndreptarea lucrurilor în țara asta „atâta cât poate el”, redactorul nostru a făcut câteva investigații pentru a aduce la cunoștința cititorilor un material jurnalistic cu informații corecte și cât mai complete. Sesizarea era ,,în legătură cu o posibilă căpușare a instituției Autorității Rutiere Române de către un angajat al Agenției Argeș, prin intermediul unor societăți comerciale private coordonate, aparent, de soția și fiica acestuia”. Concret, este vorba despre faptul că un anume inginer, Alexandru Pârvu, angajat pe postul de referent la Agenția Argeș a ARR, cu atribuții în eliberarea atestatelor profesionale și cardurilor speciale necesare șoferilor, prin intermediul soției ar avea interese într-un centru privat de pregătire profesională pentru personalul din transporturi, situat în sediul fostei ITSAIA, în Târgul din Vale. Același mesaj ne atenționa că soția dlui referent Pârvu este lector ADR (școlarizează și califică șoferii în vederea transportului mărfurilor periculoase), în cadrul centrului privat de pregătire XEL Import Export, în timp ce dl Pârvu, din poziția de referent ARR pe problemă, se ocupă de recrutări, trimițând șoferii să fie școlarizați de propria nevastă. Ba, dl Pârvu Alexandru, referent ARR, chiar recunoaște că se ocupă cu coordonarea centrului privat de pregătire, din Argeș, punct de lucru al unui SRL din Constanța. În plus, descoperind că sângele financiar supt prin metoda „căpușă” e mai dulce decât cel produs prin muncă, de circa 30 de zile a înființat o societate comercială pe numele fiicei sale, pentru fotografii specifice atestatelor, firmă cu punct de lucru chiar în clădirea ARR, la etajul superior. Cu alte cuvinte, o transformare a unei activități a statului în „fabrică de bani” pentru unii angajați, mult mai deștepți, ai aceluiași stat. Adică ei centrează și tot ei dau cu capul. Un fel de privatizare a statului făcută de hoți înconjurați de fraieri. Să nu uităm că acest sistem a fost brevetat tot în Argeș și tot în domeniul auto, la fabrica de permise de la Pitești, care va constitui sorgintea publicării în curând a „Manualului de căpușare a statului, pe scară largă”.
„Inginerul Pârvu, de la ARR, coordonează centrul privat de pregătire”
În demersul nostru, am făcut o deplasare până la instituția cu pricina, Agenția Argeș a ARR, unde am găsit la panoul de informare lista cu centrele de pregătire profesională din județul Argeș. Printre acestea se afla și Xel Import Export SRL din Pitești, firma despre care ni se spusese în mesaj că ar fi coordonată de către inginerul Alexandru Pârvu. Am mers, în continuare, la locul unde aflasem că și-ar desfășura activitatea firma cu pricina, adică pe strada Târgu din Vale, la școala de șoferi Master Auto Grup, având în minte pregătit un scenariu credibil, pentru ca întrebările noastre să nu creeze suspiciuni. Am găsit într-un birou o secretară căreia i-am spus că suntem șoferi și ne interesează ce etape trebuie parcurse pentru obținerea atestatului profesional și care este procedura, de la înscriere până la obținerea acestui atestat. Secretara, care ne-a spus că se numește Cristina Ghirescu, ne-a explicat că pentru înscriere este necesar actul de identitate și permisul de conducere, categoria C. Înscrierile se fac în fiecare zi de luni, iar examenele se susțin în fiecare zi de sâmbătă, în fața unei comisii. La înscriere, desigur, se achită o taxă de 400 de lei, care cuprinde și examinarea, iar în cazul în care candidatul pică examenul – situație care este nedorită de către firmă, așa cum ne-a asigurat secretara – , în aceeași taxă mai poate susține examenul încă o dată. „Nu noi examinăm candidații, ci ministerul. Comisia este alcătuită din trei membri de la Ministerul Transporturilor”, a precizat secretara. Rezultatele examenului se comunică în aceeași zi, urmând ca după examen candidatul la atestarea profesională să meargă la ARR, unde i se va întocmi un dosar, inclusiv fotografii pentru atestat, iar dosarul va fi trimis la București, de unde, în termen de circa o lună, va primi, via Agenția Argeș, atestatul profesional. Ca și „viitori cursanți”, ne-am interesat cine se ocupă de centrul de pregătire, iar secretara ne-a spus că dl inginer Alexandru Pârvu, persoana care lucrează la ARR Argeș și la care va trebui să mergem, după ce vom trece examenul, pentru a ne întocmi dosarul.
Referentul ARR, bântuit de o idee: „Eram sigur că aşa o să se întâmple”
Și pentru că, profesional, corect era să cerem opinia persoanei vizate, ne-am întors la ARR Argeș, unde am stat de vorbă chiar cu dl inginer Alexandru Pârvu, căruia i-am solicitat un punct de vedere cu privire la cele sesizate nouă de argeșeanul cu simț civic. Iată dialogul:
– Eram sigur că așa o să se întâmple și de aceea, înainte de a înființa firma, m-am interesat la minister (Ministerul Transporturilor – n.red.) dacă există vreo incompatibilitate și dacă totul este legal.
# Dar faptul că fiica dvs. are o firmă care face fotografiile pentru atestate, iar dvs. sunteți angajat al ARR, este legal?
– Nu este prevăzut în contractul colectiv de muncă că nu avem voie cu asemenea firme, ale cuiva din familie sau că ar exista vreo incompatibilitate. Deci nu există în contractul colectiv de muncă nicio incompatibilitate între o firmă de făcut poze și instituția ARR-ului. Firma care face poze este o firmă particulară, un micro-SRL pe numele fiicei mele și este legal constituită. Firma care face fotografii se numește Maria Expres, are punct de lucru aici (în clădirea ARR – n.red.) și este, într-adevăr, a fiicei mele. (Pe surse, am aflat că această firmă nu se ocupă doar de fotografiile-tip, pentru atestate, ci tot aici se întocmește, contra cost, și documentația pentru dosarul care se trimite la București și prin care se solicită eliberarea certificatului de atestare profesională.)
# Soția dvs. este lector la una dintre firmele care școlarizează șoferii pentru atestare profesională?
– Da, păi lectori sunt foarte mulți în județul și în țara asta. Și eu sunt lector, avem voie prin lege. Este lector tot la o firmă particulară, care instruiește conducătorii auto, deci lucrătorii din transporturi, în vederea susținerii unor examene. Și eu sunt lector, și toate colegele mele sunt, deci toți suntem. Totul este conform legii, suntem autorizați de minister, am dat un examen acolo, ni s-au dat niște diplome. Dintre toate astea, fiecare firmă de acolo (de pe panoul de afișaj – n.red.) are lector.
# Dintre toate aceste firme, la Xel Import Export este soția?
– Da, soția este acolo și eu tot acolo sunt. Și sunt mai mulți lectori, nu numai noi.
# Deci dv sunteți lector și la firma proprie și lucrați și la ARR?
– Păi nu e firma proprie, e o firmă din Constanța. Aici este doar un punct de lucru, unde eu sunt lector. Deci nu sunt proprietar și nu sunt coproprietar.
# Dle inginer, firma din Constanța funcționează tot așa, pe lângă agenția ARR de acolo?
– Nu știu să vă spun asta. Eu sunt lector autorizat la firma din Pitești.
# Ce credeți dle inginer, există vreo incompatibilitate legală între faptul că dv lucrați aici, la ARR, și faptul că sunteți lector la Xel Import Export? Adică s-ar putea spune că persoane care vin cu solicitări la ARR pentru atestare să fie direcționate de către dv spre firma aceasta, preferențial?
– Păi nu avem cum, pentru că la noi vin persoanele după ce dau examen. La noi vin doar ca să le facem atestat. Nu invers.
# Știți unde este semnul de întrebare? Dv ați putea condiționa eliberarea atestatului de urmarea cursurilor la centrul de pregătire unde sunteți dvs și soția lector.
– Nu am cum să fac eu așa ceva. După ce dau examenele, eu întocmesc aici, la ARR, documentația pentru atestat, după ce au dat examen. Eu trimit documentația la București, vin acele atestate și după aceea …
# Dvs. dați niște avize aici, da? Ați putea constrânge pe cei care solicită atestatul…
– Nu, eu doar trimit documentația la București, iar atestatul vine de la minister.
# Eu văd ca un semn de întrebare că dv lucrați la ARR și fiica…
– Nu e interzis prin contractul colectiv. Dacă oamenii vin cu pozele, eu automat le iau în calcul și dau drumul la dosar. Nu pot să zic eu cu de la mine putere că nu e bună poza aia, pentru că provine de la concurență.
# Firma fiicei e singura firmă care face astfel de fotografii?
– Nu, face și Jugănaru, facem și aici… Se pot face la orice centru foto. Doar dimensiunile trebuie să fie standard. Atât. Le primim de la orice firmă, dacă sunt corespunzătoare.
Ce spune concurenţa: „Ei fac câte 100 şi ceva pe lună, eu câte 20”
Dacă totul pare perfect legal, după spusele inginerului Pârvu, „concurenții” săi care se ocupă și ei de instruirea șoferilor pentru atestare profesională sau, mai exact, cei cărora domnul Pârvu le face concurență neloială – nu par deloc de acord cu cele susținute de domnia sa. Iată ce spun managerii câtorva dintre centrele de pregătire profesională, pe care i-am abordat telefonic, după discuția cu referentul ARR.
# Cătălin Leca, manager la Muntenia Trans KLM, din Câmpulung:
„Eu nu sunt angajat al ARR și da, mă deranjează această concurență a dlui Pârvu, însă nu vreau să apar eu pe post de reclamant. Aș prefera ca această discuție să nu fie prin telefon. Știu că dl Pârvu a mai apărut prin ziare.”
# Ilie Florea, manager la Fai Drive Electronique, din Curtea de Argeş:
„Nu e legal, în opinia mea, ce face dl Pârvu. Eu am fost directorul Grupului Școlar Auto (din Curtea de Argeș – n.red.), lucrez în domeniu de peste 40 de ani, deci cunosc foarte bine meseria. Acolo, la ARR, sunt o gașcă și sigur că nu e nici legal, nici loial ceea ce fac ei acolo. Ei fac câte 100 și ceva (de candidați – n.red.) pe lună, eu câte 20 pe lună. Eu am mai discutat cu Pârvu între patru ochi, nu mi se pare normal nici ce face el, cu fiica și cu soția cu firmele, și nici șefii săi, de la Constanța și de la Brașov (de la firma Xel Import Export – n.red.), cărora le convine, că iau cașcavalul. Dv, presa, știți ce aveți de făcut, ar trebui să investigați lucrurile astea.”
# Reprezentant al conducerii IFPTR Piteşti, care nu şi-a divulgat numele:
„Firma aceasta, Xel, este coordonată din umbră de Pârvu. Normal că noi suntem concurenți. Eu nu am lectori care să fie angajați ai ARR-ului, de fapt noua formă de organizare nici nu mai permite așa ceva. În vechea formă de organizare, pe vremea ISCTR-ului (Inspectoratul de Stat pentru Controlul Transportului Rutier – n.red.), se putea ca angajații acestui ISCTR să fie lectori la centre de pregătire profesională. Așa am fost și eu, pe vremea aceea, dar acum nu mai sunt și nici nu mai este legal, din câte știu, din decembrie 2011. Ce opinie să am? Opinia mea este că nu mă deranjează. …Ba mă deranjează, dar eu am fost coleg de serviciu cu Pârvu, la fostul IRTA, dar nu vreau să mă bagați pe mine în cărți, pentru că noi suntem în relații bune.”
Material realizat de Adriana Gândilă
0 Comentarii