# Secretele întunecate ale Arhiepiscopiei (XIII). Ori de câte ori apare în Jurnalul câte un document din cele „clasificate”, adică din categoria celor care sunt bine păzite de privirile indiscrete, la Arhiepiscopie începe scandalul. Atât Calinic, cât și Caliopie, fac mare tărăboi, se lansează în anchete interne, ca să dibuie făptașul care a rupt codul tăcerii și scoate la iveală probe din cele mai compromițătoare despre jaful financiar practicat chiar la vârful bisericii argeșene. Situația este cu atât mai frustrantă pentru cei doi corifei, câtă vreme unele din documentele publicate de noi aveau chiar statut de top-secret, în sensul că numărul celor care le-au putut avea sub ochi este cât se poate de restrâns, mai exact se poate număra pe degete. De aici și până la bănuiala că cineva din interior sifonează n-a mai fost decât un pas. Acum, toată lumea din fruntea eparhiei se suspectează, se suspectează și funcționarii acesteia, în vreme ce Calinic și Caliopie sunt tot mai cătrăniți. Cică ultimul chiar ar fi dat nu demult o fugă pe la locurile sfinte din Ierusalim, ca să se liniștească un pic și să nu fie mistuit de patima turbării sufletești. Calinic rămâne însă negru de supărare, mai ales când pe lista sa de rugăciuni nu figurează doar potopirea banilor la saltea, ci și speranța mântuirii dosarelor pe care organele afurisite par tot mai dornice să le aducă pe calea cea dreaptă, luminându-le din întunecimea sertarelor.
Vestea proastă
Pentru episodul de față avem trei vești. Una proastă, alta foarte proastă și ultima extraordinar de proastă. Vestea proastă, pe lângă faptul că e proastă, este şi cea mai proaspătă, având doar câteva zile vechime. Provine de la impresionanta slujbă de canonizare a mitropolitului Ardealului, Andrei Şaguna, desfăşurată sâmbăta trecută la Sibiu. Alături de marii ierarhi ai României, în frunte cu Preafericitul Patriarh Daniel, a participat şi preşedintele Traian Băsescu, alţi lideri politici, laolaltă cu zeci de mii de credincioşi. Evident că a fost de faţă şi arhiepiscopul Calinic, dar, din nefericire, prezenţa sa avea să iasă în relief la modul cel mai amuzant. În sensul că el apare chiar lângă preşedintele Băsescu în faimoasa poză realizată de un fotograf Mediafax, în care şeful statului râde copios chiar din mijlocul feţelor sobre ale prelaţilor aflaţi împrejur. Fotografia cu pricina a fost lider de accesări pe Internet şi s-a ales deja cu titlul de „Imaginea anului în România”. Spre deosebire de veselia preşedintelui, Calinic este atât de mohorât, de parcă s-ar fi certat cu Caliopie. Se spune că Băsescu ar fi izbucnit în râs după ce cineva din preajmă i-ar fi şoptit o glumă bună. După figură, în niciun caz n-a fost vorba de Calinic. E prea supărat. Partea şi mai supărată este că imediat după publicarea pozei, au apărut şi bancurile. Cică preşedintelui i s-ar fi spus la ureche faptul că arhiepiscopul nostru n-ar fi avut legături cu Securitatea. De aici şi râsul în care a izbucnit Băsescu. Sau că i s-ar fi spus că acelaşi Calinic va ieşi basma curată din dosare, după ce s-a aliat cu Mircea Andrei. Iar preşedintele, hohotind, a zis că dimpotrivă, o asociere cu Andrei înseamnă îngropare în dosare, nicidecum dezgropare.
Vestea foarte proastă
Tot de la dosare vine şi vestea foarte proastă. De la începutul serialului nostru, tot venim cu probe din cele mai limpezi, uneori recunoscute chiar pe propria răspundere, că la vârful eparhiei Argeşului se fură din greu, planificat parcă, iar jaful şi evaziunea fiscală şi-au scos corniţele ca ucigă-l toaca. Şi nu de ieri, de azi, ci de mult amar de vreme. Dacă se făceau asemenea destăinuiri despre o firmă, oricare ar fi fost aceasta, sigur era prăpădul de pe lume. Patronul n-ar mai fi avut pe unde scoate cămaşa. Ei bine, la Arhiepiscopie, unde fărădelegile sunt şi mai grave, câtă vreme ele s-au petrecut sub acoperământul Bisericii, se schimbă calimera. Toată lumea tace, în frunte cu împricinaţii, fapt care te duce cu gândul la o complicitate de dimensiuni uriaşe. Până să defileze Calinic şi Caliopie cu PDL-ul, era urgie de controale la Curtea de Argeş. Venea ITM-ul, pac amenda, pac şi demascarea la ziar. Venea Garda Financiară, zdranc pedeapsa, de să le meargă fulgii. Venea OPC-ul, aşijderea. Doar Inspecţia Cazanelor, Oficiul Judeţean de Poştă şi Direcţia de Tineret şi Sport n-au venit probabil în control la Arhiepiscopie. Şi ce mai curgeau demascările după astfel de verificări! Şi brusc, după ce arhiepiscopul şi Caliopie l-au luat de braţ pe Mircea Andrei, nu se mai suflă o vorbuliţă despre toate potlogăriile invocate anterior cu atâta putere. Ştim sigur că un dosar de cercetare penală se află la dospit de mai multă vreme chiar la Parchetul General. Mai ştim că un alt dosar este în lucru şi la DNA. Tăcere însă, deocamdată, din toate părţile. Zmeii de altă dată din instituţiile deconcentrate au tăcut ca peştii, iar în ce priveşte dosarele de la celelalte organe, iată că au prins viaţă lungă, îndreptându-se poate chiar spre veşnicie. Tace până şi Patriarhia, deşi situaţia de la Argeş este ştiută cu precizie la cel mai înalt nivel al BOR. Şi atunci, ce să mai crezi? Că cel mai bun loc în care se pot ascunde păcate şi mizerii neîngăduite oamenilor de rând sunt tocmai locurile sfinte? Nu milităm aici pentru osândirea celor vinovaţi, că pentru asta mai sunt şi alte „instanţe supreme”, ci pentru curăţirea unui simbol al credinţei precum cel din Curtea de Argeş de murdăriile care au ajuns la grindă.
Vestea extraordinar de proastă
Vestea extraordinar de proastă este că, în ciuda sfaturilor primite, se zice, chiar de la Patriarh, Calinic nu renunţă neam la flăcăul său favorit, Caliopie. Care a ajuns un stăpân al eparhiei, tolerat să taie şi spânzure, când nu stă la bere pe terasă cu Ştefan Lăzăroiu, ori nu pleacă prin concedii exotice, etalându-şi opulenţa de neconceput pentru un călugăr. Grandomania personajului nu se limitează doar la a ţine sub talpă toată preoţimea din judeţ, adunând biruri de la bordul limuzinelor Arhiepiscopiei, ori la a jumuli toate afacerile colaterale ale acesteia. Mai nou, cică i-a intrat în cap că ar avea şi talent scriitoricesc, motiv pentru care ar fi semnat deja câteva asemenea „producţii” într-un ziar local, sub măreţul pseudonim Marc Antoniu, celebrul general roman care a fost la un pas să devină împărat, dar s-a sinucis după ce a aflat că regina Cleopatra s-a sinucis şi ea, lăsându-se muşcată de vipere. Poate fi un excelent studiu de caz Caliopie, micul Marc Antoniu de la Arhiepiscopie. Mai are să semneze şi Calinic cu pseudonimul Napoleon, şi nu Gugu, aşa cum o face uneori, că treaba ar fi isprăvită. Am avea o eparhie împărătească. Ceea ce n-ar fi tocmai departe de adevăr, dacă s-ar lua în calcul banii. Dar şi mentalitatea monarhică de la Arhiepiscopie. Pentru că nu v-am spus încă vestea extraordinar de proastă. Aceea că arhiepiscopul nu numai că nu vrea să se debaraseze de Caliopie, ba vrea să-l şi avanseze. De ceva vreme tot trage sfori pe la Bucureşti să-l facă pe arătosul flăcău arhiereu vicar. În ce scop? Ghici ciupercă cine visează să i se dea ca moştenire tronul Arhiepiscopiei? Exact „prinţişorul” Caliopie!
Mihai BĂDESCU
0 Comentarii