# Secretele întunecate ale Arhiepiscopiei (VIII). Ne face mare plăcere ca pentru această săptămână să dăm şi ceva veşti bune venite dinspre Arhiepiscopie. Unde pe parcursul a trei zile, adică sâmbătă, duminică şi luni, s-au desfăşurat mai multe manifestări dedicate Sfântului Neagoe Vodă Basarab, care au reunit o mulţime de feţe bisericeşti, credincioşi, dar şi nelipsitele feţe politice, care nu puteau rata un astfel de eveniment, unde este bine să te vadă lumea cu lumânarea în mână, cât mai aproape de camerele de filmat. Centrul de greutate al manifestărilor a fost, cu siguranţă, procesiunea desfăşurată duminică, în care racla cu moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia a fost purtată de la Catedrala Arhiepiscopală până la Biserica Domnească, unde ÎPS Calinic, împreună cu un sobor impresionant de preoţi, au oficiat slujba Vecerniei pe o scenă special amenajată. Procesiunea cu moaştele Sfântuliţei purtate pe un traseu din centrul oraşului Curtea de Argeş a fost oarecum surprinzătoare, câtă vreme astfel de evenimente sunt rarisime şi au avut loc, îndeobşte, în vremuri de mare cumpănă, la calamităţi, războaie sau alte nenorociri. Sigur, nici vremurile actuale nu sunt prea departe de noţiunea de dezastru, câtă vreme criza nu s-a încheiat încă, ba cică stă să reizbucnească şi mai puternic, iar seceta îndelungată face prăpăd pe ogoarele care ar trebui însămânţate. De altfel, lucrul a fost recunoscut chiar de mai marii Arhiepiscopiei, care au pus procesiunea cu moaştele Sfintei Filoteia şi pe seama speranţei ca astfel să se curme seceta, iar ploaia mult aşteptată să-şi facă din nou apariţia. Din păcate, până la închiderea ediţiei noastre, n-a picat nici strop de apă, ba mai mult, meteorologii se încăpăţânează să previzioneze că vor mai trece încă multe zile până să apară oarece precipitaţii.
Să rămânem deci în atmosfera procesiunii cu racla moaştelor Sfintei Muceniţe Filoteia, pentru a evidenţia faptul că, aşa cum spuneam mai sus, ea a fost onorată nu numai de prezenţa unui important sobor de preoţi şi diaconi, ci şi de un “sobor” la fel de impozant de oameni politici. Trecând peste liota de consilieri şi alţi slujbaşi mai mărunţi de partid, vedetele aflate tot timpul în centrul atenţiei, alături de moaştele Sfântuliţei, au fost Mircea Andrei, liderul PDL-Argeş, respectuos flancat de Ştefan Lăzăroiu, viitorul candidat portocaliu la deputăţie. Recunoscuţi pentru smerenia şi cuvioşenia lor politică, cei doi au făcut un marcaj strâns feţelor bisericeşti şi raclei cu moaştele sfinte, cu mare atenţie ca prezenţa lor să întretaie cât mai bine calea camerelor de luat vederi şi obiectivelor foto ale jurnaliştilor. Andrei şi Lăzăroiu s-au asigurat astfel pe tot parcursul procesiunii că racla cu moaştele este permanent în siguranţă, şi au însoţit-o atât la venirea spre Biserica Domnească, dar şi la întoarcerea în Catedrală, chiar cu efortul unui marş forţat, când pe final păreau că vor pierde ritmul şi vor ieşi din centrul atenţiei. Mulţimea prezentă a privit însă în chip diferit alăturarea căpeteniilor bisericeşti cu căpeteniile puterii judeţene. O bună parte dintre credincioşi a urmărit cu speranţă sporită această comuniune, gândind că ploaia se va lăsa convinsă să cadă mult mai repede, când puterile sunt astfel combinate, iar tăria feţelor bisericeşti lucrează în tandem cu tăria feţelor politice aflate la guvernare. Pe de altă parte, o grupare la fel de însemnată de credincioşi spunea că, dimpotrivă, prezenţa lui Andrei şi Lăzăroiu n-a făcut decât să strice complexa misiune de aducere a ploii, întrucât cei doi nici măcar n-au avut inspiraţia să vină îmbrăcaţi ca nişte paparude şi să invoce venirea norilor, ci au stat ca blegii în costume scumpe, fără şanse de a atrage vreo picătură de ploaie. Mai mult, neatenţia organizatorilor a făcut ca puternicii politicieni să devină şi mai lipsiţi de vlagă, atâta vreme cât dânşii n-au fost dotaţi decât cu lumânări, deci fără coliva aferentă, care să puncteze şi mai clar sfârşitul secetei. Aşadar, în loc să-şi cupleze eforturile cu ÎPS Calinic, Caliopie şi ceilalţi preoţi prezenţi pentru ademenirea ploii, cei doi comandanţi portocalii mai degrabă au încurcat socotelile în ce priveşte mult dorita apariţie a precipitaţiilor. Iată deci că după ce a năpădit Argeşul cu adevărate viituri de fonduri băneşti, aflate ce e drept în mare majoritate doar pe hârtie, liderul PDL Mircea Andrei n-a putut să pună umărul la o treabă aparent mult mai simplă, cum ar fi producerea de apă de ploaie.
Am fi totuşi nedrepţi să punem eşecul cu atragerea ploii doar pe seama bieţilor conducători portocalii. Un umăr zdravăn la compromiterea operaţiunii se pare că a pus şi cuviosul Caliopie, favoritul lui Calinic. Chiar dacă arhiepiscopul s-a comportat impecabil şi a ţinut o slujbă deosebită, cum de ani buni n-a prea mai făcut-o, Caliopie nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul aşteptărilor. Ezitant şi cu gândurile parcă rătăcind în altă parte, el a fost o deziluzie. Ar putea exista totuşi ceva explicaţii subiective. Trebuie spus că tânărul monah vine după o lungă şi obositoare perioadă de smerenie petrecută, din câte se spune prin Curtea de Argeş, în aspra regiune spaniolă Tenerife, unde soarele arde cu atâta putere, iar apele Oceanului Atlantic sunt atât de înspumate. Curajoasa misiune duhovnicească a lui Caliopie pe plajele din Tenerife trebuie să fi fost cu atât mai istovitoare, cu cât aici ispitele sunt la tot pasul. Ce e drept, se spune prin mănăstire că el ştia dinainte ce-l aşteaptă, astfel că a plecat înarmat cu o tuflă zdravănă de euro, de-abia s-o poţi cuprinde în palme, ca să aibă ac de cojocul tuturor patimilor care i s-ar fi putut ivi în cale să-l ademenească. Imaginile surprinse prin satelit, în care Caliopie pare să fi fost însoţit în cuvioasa misiune şi de o frumoasă avocată, sunt cu siguranţă tot o lucrare diavolească, fără legătură cu realitatea. Oricum, nu trebuie să-i fi fost deloc uşor călugărului, pribegind pe tărâmuri atât de îndepărtate, unde ispitele sunt la fel de numeroase ca firele de nisip ale luxoaselor plaje spaniole. Başca soarele ucigător, care te pârjoleşte fără milă şi îţi biciuieşte parcă spinarea, ca în sângeroasele ritualuri filipineze de autoflagelare. Asta da caznă duhovnicească! Să mai poftească cineva să-l creadă uşuratic şi fără vocaţie pe arătosul călugăr! A scăpat deci teafăr Caliopie din această aventură, dar parcă nu mai este ce-a fost. Cum să-şi mai poată pune harul în slujba atragerii ploii, câtă vreme a pătimit atâta uscăciune în Tenerife, frământat de atâtea încercări? Ar trebui să-i cerem imposibilul să poată aduce acum ploaia, dogorit atâta vreme de soarele neîndurător din Spania. Iată deci şi un alt motiv pentru care precipitaţiile invocate din atâtea direcţii se lasă încă aşteptate. Mihai BĂDESCU
0 Comentarii