În iunie 2012, fiind în Belgia, într-o zi am plecat din gara Bruxelles-Midi și, după 11 stații, trenul ne-a dus la Waterloo, locul în care a fost învins Napoleon. În adolescență, dar și mai apoi, am avut, precum mulți din generația mea, un cult pentru corsicanul cu un destin fabulos: a ajuns Împăratul Franței, având toată lumea la picioare, după ce și-a pus singur coroana pe cap la ceremonia din Catedrala Notre-Dame. A fost un geniu politic și militar, o personalitate accentuată și copleșitoare.
Cel căruia unii i-au spus „Căpcăunul corsican” s-a născut în zodia Leului, în 15 august 1769, la Ajaccio. Se spune că de mic a fost un copil isteț, foarte voluntar și cam agresiv. În 1815, la Waterloo, Napoleon s-a confruntat cu patru armate: anglo-olandeză, prusacă, rusă și austriacă, însumând 600.000 de soldați. El avea la dispoziție 125.000 de oameni și, așa cum se întâmplă adeseori în istorie și în viață, unii l-au trădat, iar asta a fost începutul sfârșitului. Despre el Goethe a spus: „Napoleon este un rezumat al lumii”.
…Într-un număr recent din „Viața medicală” – săptămânalul corpului medical românesc – editorialistul Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru, a scris: „Ca medici, vom fi judecați la final, nu pentru ce am reușit… Pe muchia de cuțit a destinului medical stă valea eșecului. E o chestiune de timp până la pacientul pe care-l pierdem, operația care se termină în dezastru, peisajul înfrângerii. Există un Waterloo pentru fiecare Napoleon din noi”. Doamne, apără-ne!
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Din tolba cu amintiri
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Căderea la pace
0 Comentarii