Să tot fii medic în coșmarul vesel care este România. Afli din gura pacienților povești de râsu’-plânsu’, îți reamintești de vorbele „mare-i grădina lui Dumnezeu”, îți faci cruce cu limba în cerul gurii și, pentru că nu ți-a trecut niciodată prin minte ideea de emigrare, îți spui în final: ăștia suntem, cu ei defilăm și la bune, și la rele.
…Un sexagenar logoreic, închipuit, școlit și inovator în obținerea unui bici din rahat. Este foarte dezamăgit de medicii dermatologi români care de ani de zile nu l-au vindecat de mâncărimea de piele, de eczeme, pete negricioase pe față pe care le au toți vârstnicii sau de mici tumori absolut banale, cărora el le spune „cancere”. Pretinde că niciodată tratamentele indicate nu i-au readus pielea la normal. La noi nu fusese niciodată, iar la plecare cred că și-a zis: „Toți sunteți o apă și un pământ”.
„Dom’ne, că mă credeți sau nu, mi-e indiferent. După atâtea eșecuri, am ascultat-o pe bătrâna mea mamă, care toată viața s-a tratat, indiferent de ce boli a avut, cu un leac universal din moși-strămoși: și-a folosit propria urină, nu una de la o fată mare. Iată cum: să zicem că mi-a apărut ceva pe față, pe mâini sau pe oriunde. Merg la baie de câteva ori pe zi ca să urinez, nu? Atunci îmi dau cu urina pe toate bubele. Bolile se rezolvă în câteva zile, iar când va merge mai greu, sunt hotărât să-mi beau urina. De ce să-mi fie silă, nu e a mea?”
I-am răspuns că metoda asta, mai devreme sau mai târziu, dăunează grav la mansardă.
Dr. Viorel Pătraşcu
P.S. E puțin probabil ca mămițica să-i fi dat sfatul ăsta. Mai repede cred că este un adept al curentului promovat de gurul Gregorian Bivolaru, cel cu MISA (Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut) și cu „spiralele” la care participau mii de creduli.
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Ca la români, la nimeni
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Scrisori nepierdute
0 Comentarii