# A cântat cu Robert Turcescu, dar şi la Eurovision. E un tip destul de tăcut, chiar el recunoaşte că nu e nici pe departe un vorbăreţ. În dialogul pe care l-am avut împreună, chiar a fost nevoie să îl trag de limbă pentru a-mi povesti despre toate lucrurile interesante pe care le auzisem despre el. În schimb, dacă nu este un retor al cuvintelor, pe strunele chitarei este un adevărat orator. Muzica lui răzbate dincolo de bariera la care se opresc cuvintele. Pătrunde în suflet şi provoacă fel de fel de emoţii. Bogdan Giurea, chitaristul de la trupa Spin, nu mai are nevoie de nicio prezentare, e deja un artist consacrat. Şi e piteştean de-al nostru.

Robert Turcescu a dat numele trupei Kapela

La un pahar de vorbă, l-am rugat pe Bogdan să îmi povestească despre începuturile lui artistice. Auzisem despre el că ar fi cântat împreună cu Robert Turcescu, cunoscutul realizator de talk-show-uri şi că a avut un parcurs alături de multe alte nume cunoscute ale rock-ului românesc. “O să caut să respect o ordine cronologică în relatarea mea. În 1991 a luat fiinţă, la Piteşti, trupa Kapela.  Denumirea ei provine din cuvântul german “Kapelle”, înseamnă în română “orchestră”, iar ideea a fost a lui Robert Turcescu. Din formula iniţială au făcut parte şi cei doi băieţi ai doamnei doctor Irimia, Andi şi Bebe Irimia.”  În 1995, trupa Kapela a reuşit să scoată primul disc pe vinil, intitulat “Rock My Way”, cuprinzând piese ce fuseseră difuzate la emisiunea de pe TVR 1 a lui Petre Magdin, “Întâlnirea de la miezul nopţii”. Cam în aceeaşi perioadă, basistul trupei, George Badea, care, potrivit spuselor lui Bogdan, era şi foarte priceput în ale editării video, a scos pe piaţă un videoclip la piesa “Black City Copşa Mică”. Bogdan Giurea îşi mai aminteşte că: “Primul studio în care am imprimat se numea „Binişor” şi era al lui Valeriu Sterian, acum al fiului acestuia, Oliver Sterian, bateristul trupei Voltaj.”  Pentru Bogdan Giurea a urmat o perioadă petrecută în trupa lui Leo Iorga şi Adi Ordean, „Schimbul 3” (aceştia erau foşti componenţi ai trupei clujene Compact), pe urmă la “Foişorul de foc”, unde s-a cunoscut cu actualul lui coleg de la Popa’s Band, Marius Popa, solistul vocal. “După Foişorul de foc, prin toamna lui 2006, am început să cânt la trupa Spin. Nimeni pe drum a fost single-ul anului, difuzat de toate posturile de radio.”

A cântat şi la Talisman

“Povesteşte-mi, te rog, despre experienţa ta cu trupa Talisman”, îi spun. “Cunoscându-mă foarte bine (de vreo 14 ani) cu Alin Oprea, conducătorul trupei Talisman, am primit de la el o ofertă. Am acceptat oferta, am vrut să merg cu ambele trupe, atât cu Spin, cât şi cu Talisman. Din păcate, în decembrie 2006, dacă nu mă înşel pe 14 decembrie, aveam concert cu Spin-ul  la Sinaia, iar cu Talisman la Galaţi. Ar fi trebuit să mă clonez. (râde) Şi, în momentul acela, a trebuit să aleg.”,  îmi spune Bogdan cu un oarecare regret.

A participat la Eurovision, cu Popa’s Band

“Trupa Popa’s a pornit cu cover-uri. Marius Popa, solist vocal şi conducător al trupei, mai cântase şi la Jukebox. I-ai văzut în emisiunile «Cârcotaşilor». S-au axat pe coveruri, iar în 2008 s-au ambiţionat să compună nişte piese proprii, pe care să le orchestrăm împreună. Au ieşit şapte piese în limba engleză şi cinci în română, iar albumul se numeşte «Flickering Hostile». Cu o piesă de pe acest album am participat la selecţia naţională pentru Eurovision 2009. După finală, piesa noastră, «Strigă», a ieşit pe locul opt.”, continuă firul relatării chitaristul piteştean. “Am văzut montajul piesei pentru transmisia în direct la Eurovision şi cred că ar fi interesant să spui chiar tu care a fost mesajul pe care voiaţi să îl transmiteţi”, am continuat. “Apariţia noastră a şocat pe toată lumea”, îmi răspunde zâmbind Bogdan. “Colaboram cu o echipă foarte bună. Am avut până şi capse, care simulează foarte bine împuşcăturile. Eu eram într-o ţinută de homeless, basistul de clown… Ideea a fost că fiecare dintre acele personaje avusese de suferit în urma indiferenţei celor care conduc sau au condus lumea”, adaugă Bogdan. “Care a fost prima ta chitară?” “Cea mai veche chitară a mea este o Yamaha, pe care o cumpărasem din Bucureşti, de la reprezentanţă, cu mari sacrificii din partea părinţilor mei. Mergeam pe la toate festivalurile rock din vremea aceea: “Posada” din Câmpulung, “Toptec” din Buzău, “Constelaţii rock” de la Vâlcea ş.a.”

Tătăl lui a fost cunoscutul ziarist Dan Giurea

Încerc să scormonesc puţin prin amintirile lui Bogdan Giurea şi îl întreb despre părinţi. Bogdan devine dintr-o dată melancolic şi îmi povesteşte puţin trist despre tatăl lui, Dan Giurea, un cunoscut jurnalist de la ziarul Argeşul  ( înainte de Revoluţie, a fost redactor  la Secera şi Ciocanul şi revista Argeş, n.red), un om care a intrat în istoria presei piteştene. “Tatăl meu a lucrat în presa locală, a fost şef de promoţie la Universitatea din Bucureşti. A mai lucrat o vreme pe la Sfântu Gheorghe, iar din ’70 şi ceva, numai în Piteşti. A făcut cronici teatrale, cronici sportive, a fost şi jurnalist de investigaţie. Am fost cu el şi la nişte meciuri de fotbal, era prieten la cataramă cu Dobrin. Pe vremea lui Ceauşescu, a refuzat să facă compromisuri. Avea ditamai dosarul la Securitate. A prins şi Revoluţia, a trecut şi atunci prin momente foarte grele.” “Nu ai urmat calea profesională a tatălui tău, ci ţi-ai croit propria cale”, remarc eu. “Am făcut şi eu patru ani de filologie în Piteşti, numai că eu am cules doar ce mi-a plăcut, adică mai mult din gramatica limbii române. Tatăl meu obişnuia să glumească, spunând: «Acum nu mai e Bogdan Giurea fiul lui Dan Giurea, ci Dan Giurea e tatăl lui Bogdan Giurea.»  În decembrie ’98, am luat premiul pentru Cel mai bun chitarist, la festivalul Toptec de la Buzău, iar pe 12 ianuarie 1999 a murit tatăl meu. Diploma pe care am primit-o atunci se află lângă tatăl meu, acolo unde e el acum. Am pus-o în sicriu, alături de el”.
(Adriana Gândilă)