Web Analytics
scris miercuri, 10.07.2013

Atacul terorist de pe vârful Nanga Parbat nu i-a întors din drum pe alpiniştii argeşeni

# Teo Vlad şi Marius Gane merg mai departe… Aşa cum vă relatam într-un număr anterior al ziarului nostru, o echipă formată din cinci alpinişti români din care fac parte și argeșenii Marius Gane şi Teo Vlad încearcă să urce în aceste zile pe cel de-al nouălea vârf ca înălţime din lume, este vorba de Nanga Parbat de 8125 de metri din munţii Himalaya. Argeșenii au ales să escaladeze muntele pe faţa Rupal, chiar dacă acesta este cel mai abrupt perete din lume cu 4600 de metri diferenţă de nivel. Această decizie le-a salvat însă viaţa, întrucât în noaptea de sâmbătă spre duminică 23 iunie, pe faţada Diamir, 10 alpinişti şi un şerpaş pakistanez, aflaţi în Tabăra de Bază Diamir, au fost ucişi cu mitralierele într-un atac terorist al unui comando islamic. Nefericitul eveniment petrecut în zonă i-a marcat pe cei cinci români, mai ales că  în jurul datei de 23, chiar Marius Gane se afla în Tabăra de Bază Rupal. Practic, teroriştii se aflau la o altitudine asemănătoare cu cea a argeşeanului, doar că pe cealaltă parte a muntelui.
Deşi li s-a dat şi varianta evacuării, compatrioţii noştri au preferat să-şi urmeze în continuare obiectivul, rămânând concentraţi pe urcuşul lor. Datorită implicării ambasadei României la Islamabad şi a autorităţilor pakistaneze, în Tabăra de Bază Rupal şi-au făcut apariţia şi doi poliţişti. Oricum, la sfârşitul săptămânii trecute, Zsolt, Teo Vlad şi Aurel Sălăşan urcaseră deja în Tabăra 5, la 7200 de metri, unde îl aşteptau pe Marius şi doreau să forţeze vârful. Din păcate, vântul extrem de puternic, care la rafale îi lăsa fără aer, i-a făcut să coboare din nou la 6000 de metri. Prognoza meteo anunţă în continuare vânt foarte puternic în următoarele câteva zile şi de aceea ei au luat decizia să aştepte cu răbdare momentul prielnic în care să forţeze din nou partea finală a escaladei. Conform lui Ion Sănduloiu, directorul formaţiei Salvamont Piteşti, astfel de aşteptări pot dura zile întregi, dar în corturi încap suficiente provizii pentru a le asigura hrana necesară. „Marius, de exemplu, mi-a povestit că a aşteptat pe Everest 11 zile înainte să atace vârful. Corturile permit depozitarea multor produse şi rezistă la vânt de 200 de km/h. În cazul în care vremea permite, se poate coborî spre baze de la înălţimi inferioare. Dacă nu, se stă permanent în cort, acolo unde se fac şi necesităţile în recipiente speciale”, a declarat Ion Sănduloiu. 
Ionuţ BURCEA

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită