De două săptămâni, Piața Universității din Capitală a devenit portavocea nemulțumirilor sociale, a protestelor împotriva președintelui Traian Băsescu, a Guvernului Boc și a întregii clase politice, dar, mai ales, împotriva sărăciei. Mișcarea de protest născută acolo s-a repercutat și în alte zone ale țării, care s-au solidarizat cu manifestanții din București, iar argeșenii n-au putut sta nici ei deoparte. Locul care a devenit un simbol al revoluției și al luptei anticomuniste a fost zguduit nu numai de vocile protestatarilor, ci și de violențe și încercări de diversiune, la care argeșenii noștri au fost martori. Iată ce relatează ei despre experiența trăită acolo.
Alpinistul Alex Găvan, cel care a escaladat Everestul: ”În aerul rece se simţea o energie extraordinară”
Unul dintre argeșenii care au participat la recentele proteste din Piața Universității este alpinistul Alex Găvan, cunoscut ca unul dintre temerarii care au escaladat Everestul și alte piscuri din Himalaya. „Am fost pentru prima dată în piață (Piața Universității – n.r.) acum două duminici. M-am dus din sentimentul că, dacă nu fac asta, atunci când se va fi sfârșit protestul îmi va fi rușine de mine.”, mărturisește Alex într-o notă postată pe Facebook. Martor al încleștărilor dintre jandarmi și grupurile violente, el mai relatează: „Am intrat pe bulevard într-un loc prost ales, undeva între Unirii și Universitate. În jurul meu a început să plouă cu pietre și, ca prin urechile acului, am scăpat de bastoanele jandarmilor, care, dintr-un exces de zel evident, urlau la intimidare și cotonogeau pe aproape toată lumea din jurul meu. Recunosc, „lumea” în momentul ăla era aproape în totalitate formată din niște fețe dubioase care numai motivații oneste și legitime nu îmi inspirau. Am început să am îndoieli, dar odată ajuns la Universitate, mirându-mă de ipostazele în care te poate pune viața (adică nu mi-am rupt eu oasele niciodată în creierii munților, dar era cât pe ce să fiu „ajutat” acolo) mi-au trebuit doar câteva momente ca să înțeleg. Să înțeleg că acolo, în piață, dincolo de clipele trăite cu doar câteva minute înainte, chiar era România reală. Cu tineri și cu mai puțin tineri, un grup cum nu se poate mai eterogen. Dar toți erau autentici, iar în aerul rece se simțea o energie extraordinară. Și, oarecum inexplicabil, i-am perceput pe toți ca pe niște oameni extrem de frumoși. Din interiorul fiecăruia vedeam răzbătând la lumină o frumusețe aparte. M-am convins, în cele patru zile în care am participat la protest, și de faptul că cei care au fost responsabili de violențe, fie că le-au produs personal, fie că le-au provocat intenționat, nu au nimic de a face cu manifestanții. Absolut nimic. Și, mai mult decât atât, toți jandarmii cu care eu am stat de vorbă în ultimele trei zile rezonau cu mulțimea. Și așa cum am citit deunăzi pe un site, «dacă nu eram jandarmi, veneam și noi să protestăm».”
Norris Măgeanu, nepotul celebrului pălărier din Câmpulung: ”M-am dus în piaţă cu un hârdău cu ceai cu aromă de demisie”
După ce și-a mobilizat și încurajat muscelenii, Norris a dat fuga în Piața Universității, în fața Teatrului Național. Și nu s-a dus cu mâna goală, ci cu un „hârdău cu ceai”, cum spune el, pentru a-i mai încălzi pe oamenii zgribuliți de frig. „Ceai cu aromă de demisie, după cum spunea un prieten după ce a sorbit din pahar.”, mai adaugă. Câmpulungeanul a participat direct la manifestații, încă din primele zile. „Am fost în Piața Universității. Am întâlnit acolo tot felul de oameni, mulți cunoscuți, angajați din agenții de publicitate, din bănci, din magazine, din săli de fitness, studenți, cupluri, femei, copii ș.a.m.d. Jandarmii (cel puțin în zona în care am stat) se comportă exemplar și doar pe alocuri mai legitimează pe câte unul care li se pare mai ciudat, fie prea ascuns sub glugă, fie prea recalcitrant.” Ce l-a determinat pe Norris Măgeanu să se ducă în Piața Universității? O spune chiar el: „Ei bine, mă duc pentru că vreau ca următorul președinte să știe că poporul are suflet și voce. Mă duc pentru că vreau ca următorilor conducători să le pese de oameni și să știe că atunci când poporul iese în stradă ceva nu e bine și trebuie rezolvat urgent. Merg în piață pentru ca în viitor, când iau decizii, conducătorii țării să o facă cu gândul la popor, nu la buzunarele proprii.”
Regizorul Matei Varodi de la Teatrul Davila: ”Am fost la manifestaţii chiar din prima seară”
Printre oamenii care au înfruntat ploaia, gerul, frigul și viscolul din Piața Universității s-a aflat și regizorul de la Teatrul Davila, Matei Varodi. Inițiativei sale i s-a alăturat întreaga familie, soția și cele două fiice, care au fost la manifestațiile din București, timp de trei zile, chiar de la începutul protestelor. „Am fost chiar din prima seară, era într-o vineri, la Palatul Cotroceni. Locuind destul de aproape, chiar dacă am mers pe jos împreună cu soția, tot am ajuns când încă erau mai mulți jandarmi, la intimidare, decât protestatari. Am făcut un tur al mulțimii și am observat cu bucurie că se adunaseră oameni de vârste diferite, în general cupluri, fie studenți sau tineri căsătoriți, fie maturi ce păreau a fi de condiție bună. M-a emoționat un cuplu de bunici extrem de rafinați care trăiau cu un zâmbet ca o descătușare fiecare lozincă strigată la inspirația oricui, pentru că trebuie să vă spun că nu am simțit nici urmă de «organizare» sau manipulare. În ochii tuturor, când au prins curaj și au început să se privească și să se aprobe printr-un zâmbet, am citit bucuria dar și speranta lui „uite că se poate” să avem demnitate, libertate. Chiar dacă eram față în față cu jandarmii care ne filmau, dar mai ales nu mai eram singur, lumea începea să revină la normalitate. Sigur, atunci când încercau să ne tragă de limbă băieții cu căști în urechi sau să ne fotografieze diverși «ziariști», le spuneam pe șleau: «Jos Băsescu!», «Demisia!», «Alegeri anticipate». Mai apoi a început să funcționeze fantezia și umorul românesc, iar lozincile au devenit suculente și pitorești. Am plecat fericit și, ca un personaj din Brecht, odată ajuns acasă am făcut o țuică fiartă (de Pitești). Am „reeditat succesul” și la Universitate, unde lucrurile au luat amploare, dar din păcate au început să apară manipulările, chiar înscenarea de bătaie, iar mai apoi la Pitești, în Piața Milea.”
Material realizat de Adriana Gândilă
0 Comentarii