# Ion Sănduloiu, șeful Salvamontului din Argeş a fost cu ajutoare la sinistraţii din Vrancea. Săptămâna trecută, o echipă formată din salvamontiști argeșeni și din reprezentanți ai Consiliului Județean Argeș și ai Consiliului Local Mioveni a sărit în ajutorul sinistraților din județele Buzău și Vrancea. Printre alimentele colectate au fost și 6 tone de lapte, donate de uzina Dacia. Echipa care a însoțit tirurile cu ajutoare umanitare a fost condusă de Ion Sănduloiu, șeful Salvamontului din Argeș. Dintre cele trei camioane cu ajutoare, strânse de organizatori, două au fost trimise în Buzău, iar unul, cel însoțit de Ion Sănduloiu, a plecat spre județul Vrancea, la Focșani. Încărcarea camioanelor s-a făcut miercuri, pe 15 februarie, iar joi, pe 16, echipa a pornit la drum dis-de-dimineață.

Cum au văzut argeşenii Focșaniul, îngropat în zăpadă

„Din Focșani, ne-au trimis într-o comună, Vârteșcoiu. Acolo încă mai erau probleme, iar mie mi-a convenit asta, pentru că voiam să văd situația chiar la fața locului. Comuna mai avea un sat, Beciu, la vreo 4 km, care mai era încă izolat, în sensul că nu se putea ajunge acolo cu mașina. Însă oamenii aveau pregătită sania cu cai. Am găsit acolo niște nămeți cât casa.”, relatează șeful Salvamontului argeșean, Ion Sănduloiu. La un moment dat, chiar echipa argeșeană a rămas blocată cu camionul în nămeți și a fost necesar ajutorul a două vole care să o scoată din încleștarea omătului. Înfățișarea Focșaniului, îngropat de zăpadă, i-a impresionat pe argeșeni: tot bulevardul principal era aidoma unei pârtii. Localnicii nu au așteptat să vină altcineva să îi scoată din nămeți, au pus mâna pe lopeți și și-au brăzdat curțile cu șanțuri, pentru a avea acces în locuințe, la provizii, la cotețele animalelor de curte.

„Erau case care aveau cam 2.5 – 3 m de zăpadă în curte. Dar era făcut frumos șanț, către magazie, către cramă… Înainte de primărie, era o linie de case, iar pe partea dreaptă aveau un fel de râpă de vreo 10 – 15 m, ne arăta delegatul de la Consiliul Județean care se afla cu noi, în camion. Cetățenii de acolo aveau beciuri, pentru că, fiind zonă viticolă, țineau nu doar vin în beciuri, ci și alimente. Prostiile care s-au spus, cum că localnicii ar fi așteptat să vină nu știu cine să le scoată zăpada din curte, alea sunt niște românisme de-ale noastre, care nu fac cinste celui care se bagă în seamă la modul ăsta”, povestește Ion Sănduloiu. Salvamontistul mai adaugă că zona era înțesată de vole și utilaje de deszăpezire aduse din toată țara. „Dacă nu ar fi fost declarată starea de necesitate, cerută de cei din Vrancea, nu cred că oamenii de acolo s-ar fi putut descurca singuri, la cum am văzut eu că arăta Focșaniul.”, mai adaugă el.

„Bătrânii spun că iarna lui ‘54 a fost poezie față de asta.”

După ce au distribuit ajutoarele pentru sinistrați, activitate care le-a luat mai bine de o oră, au urmat peripețiile de pe drumul de întoarcere. Fotografiate din cabina tirului, care are o înălțime de cca. 3 m, troienele nu par atât de amenințătoare. Însă salvamontistul spune că, dacă ar fi oprit camionul, pentru a putea face pozele din exterior, ar fi riscat să nu mai poată pleca de acolo. „Cele mai mari troiene le-am văzut pe drumul național, am traversat un troian care cred că avea vreo 6 m și o lungime de vreo 400 m. Bătrânii din zonă spun că iarna lui ‘54 a fost poezie, față de asta de acum. Vă spun sincer că niciodată nu am văzut atâta zăpadă într-o localitate. Pe munte, mi se pare normal să văd troiene de 6 – 7 m, asta nu e o problemă. Dar jos, la altitudinea de 400 m…”, își încheie povestirea Ion Sănduloiu, șeful serviciului Salvamont Argeș.
Adriana Gândilă