# Ducu Bertzi, după recitalul de la Librăria Mea. Librăria Mea a găzduit joia trecută, pe 11 august, recitalul extraordinar al cunoscutului folkist Ducu Bertzi. Acompaniat de violonistul Mihai Neniţă, cu care colaborează din anul 2005, artistul a interpretat melodii fredonate de generaţii întregi,   ca „Drumul”, „Şi de-ar fi”, „Focul vânăt e gonit de vânt”, „Suflet fără chei”, „M-am îndrăgostit numai de ea”, „În ziua când va fi să vii”, „Floarea de colţ”,  „Săracă inima mea” sau „Când s-o împărţit norocu’”. Plăcut impresionat de cadrul intim şi boem, dar şi de atmosfera de suflet creată pe terasa de la Librăria Mea, Ducu Bertzi ne-a acordat la finalul recitalului un scurt interviu.
# Ce v-a determinat să acceptaţi un recital la Librăria Mea?
– În Piteşti n-am mai fost demult, iar piteştenii sunt foarte calzi. Când domnul Ştirbu (Alexandru Ştirbu, managerul de la Librăria mea, n.red) mi-a spus că are o librarie unde o să fie un cocktail mai special, atunci am zis „clar, hai sa facem chestia asta!”.
# Aveţi prieteni, cunoscuţi, colaboratori sau rude prin Argeş?
– Eu am făcut facultatea la Bucureşti. Da, am prieteni din anii studenţiei, unii mi-au fost colegi de an, de facultate, alţii de cămin. Unii au terminat mecanica, alţii construcţii de maşini şi au venit să lucreze la Dacia. Am avut şi rude care au stat aici mai mult timp, au lucrat la Dacia mulţi ani. Acum, unul dintre ei a ajuns mai mare la nivelul Daciei, Coman se numeşte. (Doru Coman, director la Paris, în cadrul centralei Renault, n.red)
# Dar printre colegii şi prietenii cu care aţi cântat la Cenaclul Flacăra erau şi argeşeni?
– Nu îmi mai aduc aminte acum, dar ştiu că erau mulţi. Oricum, şi acum am mulţi prieteni şi pe aici, dar şi prin Curtea de Argeş.
# Majoritatea cântecelor dv sunt cântece de iubire, pline de romantism. Păreţi a fi un om care a iubit mult la viaţa lui. Aţi avut vreo iubire pe meleagurile argeşene?
– Oh, da, da, da, sigur că da (râde). Argeşencele sunt  frumoase şi fură inimile. Adriana Gândilă