# Povestea tristă a lui Ştefan Dumitru Afrimescu. Jurnalist și poet, Ştefan Dumitru Afrimescu a murit pe 13 mai, într-o luni după-amiază, la Spitalul Judeţean Argeş, la secţia terapie-intensivă. Cauza morţii ziaristului, grav bolnav și care suferea de un diabet în formă avansată, a fost insuficienţă respiratorie. În ziua cea din urmă a vieții sale, Afrimescu s-a simțit rău şi a fost dus cu ambulanţa, de la Schitul Trivale la Spitalul Judeţean. A murit câteva ore mai târziu. Ştefan Dumitru, pe numele său real, a fost înmormântat miercurea trecută la Schitul Trivale. Sicriul a fost cumpărat de Stareţul Gherasim, iar o parte din cheltuieli au fost asigurate de scriitorul Mircea Bârsilă, unul dintre cei mai buni prieteni ai defunctului. La înmormântarea jurnalistului și poetului, printre cei prezenţi au fost atât colegi de la filiala Pitești a Uniunii Scriitorilor, cât şi fiul său, Paul Dumitru. Relaţia dintre cei doi nu a fost una strânsă de-a lungul timpului și, din ce am aflat, şi-au vorbit ultima dată în toamna anului trecut.
IPS Calinic i-a oferit o masă caldă și o cameră printre călugări, la Schitul Trivale
Problemele lui Afrimescu au început să se intensifice la începutul acestui an. Cum s-a ajuns la situația respectivă, nu se știe clar, cert este că din lipsa banilor nu a putut să plătească proprietarului chiria unde stătea și a fost dat afară. Grav bolnav, suferind de un diabet cronic şi suspect de cancer, el a ajuns pe străzi mai mult mort decât viu. „A avut o lansare de carte acum trei luni, la care, într-adevăr, arăta foarte slăbit şi nu putea să vorbească foarte mult. Era foarte bolnav. Avea un diabet pe care nu-l trata, de altfel nici nu avea posibilități să-l trateze neavând slujbă. După cum se știe, diabetul este o boală care are efecte secundare și dă în tot felul de alte boli. Avea și ceva la gât, fiind suspect de cancer. După lansarea cărții s-au strâns ceva bani, pentru că majoritatea scriitorilor din Uniune i-au cumpărat cartea, iar unii dintre ei chiar au făcut chetă pentru a-l ajuta. S-au strâns și niște bani, la un moment dat, pentru ca el să poată face niște investigații”, ne-a precizat scriitorul Dumitru Augustin Doman, redactor-șef la revista „Argeş”.
„El nu avea pensie, nu avea unde să stea, nu avea pe nimeni. A locuit o perioadă la un adăpost din Pitești pentru cei fără casă. Acolo i s-a furat telefonul. Nu a putut să stea mult timp în acel loc. A stat o perioadă şi la singura rudă a sa din Piteşti, o verişoară care era și ea destul de amărâtă și nu a putut să-l mai țină”, ne-a menţionat şi scriitorul Mircea Bârsilă. O rază de lumină a apărut pentru Ștefan Dumitru Afrimescu în momentul în care IPS Calinic a auzit de situația colegului său de la filiala Pitești a Uniunii Scriitorilor și i-a oferit cazare și masă. „Preasfințitul, când a auzit situația în care se afla, a fost de acord să-i ofere o cameră și masă la Schitul Trivale. Avea acolo camera lui cu televizor, cu tot ce trebuie. Înainte de Paște l-am dus la Schitul Trivale împreună cu președintele filialei, Nicolae Oprea și cu poetul Mircea Bârsilă”, ne-a mai precizat prozatorul Augustin Doman. Din păcate, inima publicistului a încetat să bată după mai puțin de două săptămâni de la mutarea la Schit.
Poetul Mircea Bârsilă: ”Nu mai putea vorbi deloc, avea o deschizătură în trahee”
Printre ultimele postări pe blogul lui Afrimescu, care datează din 2012, se află un editorial intitulat „Sper…, pentru că atât ne-a mai rămas!”. Mircea Bârsilă, unul din cei mai buni prieteni ai lui Ștefan Dumitru Afrimescu ne-a spus mai multe despre ultimele zile ale ziaristului: „Nu mai putea vorbi absolut deloc. Nu mai avea voce, avea o deschizătură în trahee unde i se pusese un aparat prin care să vorbească, dar nu se descurca foarte bine cu el. Starea lui era foarte gravă. Am fost şi l-am văzut cu câteva zile înainte să moară, se simțea foarte rău. Nu putea să vorbească, de multe ori ţineam legătura cu el prin mesaje. Pe lângă acest lucru, nu putea să meargă mai mult de 50 de metri pe stradă”.
Magnatul Ivănescu: „Aş fi fost dispus să îl ajut, chiar dacă am avut parte de multe răutăți din partea lui”
Printre oamenii de afaceri pe care îi cunoștea Afrimescu şi cu care a avut câteva dispute de-a lungul timpului, pe vremea când era corespondent la România Liberă, se numără şi Nicolae Ivănescu, magnatul de la Muntenia și Silva Group. Un incident mai special între cei doi a avut loc atunci când jurnalistul Afrimescu a încercat să fotografieze vila lui Ivănescu de la Ștefănești-Valea Mare (situată imediat după cea a lui Nicolae Văcăroiu), cu care voia să ilustreze un material de investigație. Pentru a putea fotografia mai bine proprietatea magnatului, Ștefan Afrimescu s-a urcat pe un stâlp, numai că cel supranumit „Nenea”, cu prezența-i de spirit ca de panteră, a reacționat imediat. Văzându-l pe ziarist cocoțat tocmai pe stâlpul de telegraf din fața casei sale, Ivănescu a chemat paznicii, iar apoi l-a ”invitat” pe gazetar la un scurt interogatoriu. Rememorând acest incident relativ pitoresc în istoricul zbuciumat al relațiilor dintre el și ziarist, Nicolae Ivănescu nu numai că a confirmat episodul cu stâlpul de telegraf, dar a avut și un punct de vedere profund creștinesc despre cel cu care a avut mai multe supărări de-a lungul timpului: „Îl cunoșteam pe acesta mai mult din postura de jurnalist, dar şi personal. Nu ştiam că se află într-o stare aşa de gravă de boală și aproape de moarte. Ce vrea Dumnezeu, aşa se întâmplă. Dacă aşa i-a fost scris, noi nu putem să schimbăm nimic! Nu am colaborat chiar bine cu el. Asta și pentru că, de-a lungul timpului, am avut parte de multe răutăţi din partea sa”.
Întrebat dacă ar fi fost dispus să-l ajute pe ziarist, dacă i s-ar fi cerut ajutorul, Nicolae Ivănescu ne-a declarat ca un bun samaritean: “Da, oricând. Și nu neapărat dacă mi se cerea ajutorul. Noi încercăm să ajutăm cum putem, nu putem fi răutăcioşi în astfel de situaţii. Asta este viaţa!”.
Cinci cărți publicate și sute de articole la România liberă
Ștefan Dumitru Afrimescu era membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Pitești, și avea cinci cărți publicate, ultima din ele chiar acum câteva luni. Ca jurnalist, acesta a lucrat atât pentru ziare locale, cât și naționale. A fost multă vreme redactor sau corespondent la ziare centrale precum România Liberă şi Adevărul.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Alex Vlaicu
0 Comentarii