În cadrul proiectului Istoria românilor în context european, Biblioteca Judeţeană Argeş a organizat o expoziţie tematică dedicată Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859. Anul acesta au fost făcute cunoscute acţiunile premergătoare realizării Unirii, un loc aparte în cadrul acestei expoziţii avându-l documentele ce fac referire la Războiul Crimeei (1853 – 1856), prevederile Convenţiei de la Balta Liman (1849 – 1856), Congresul şi Tratatul de Pace de la Paris (1856); Adunările ad-hoc (1857), dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (1859), diplomaţia românească în slujba recunoaşterii internaţionale a Unirii (1859 – 1861) .
Au fost expuse imagini ale Castelului de la Ruginoasa, reşedinţă domnească între anii 1862 – 1866, ale mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi (ctitorită de Vasile Lupu între anii 1635 – 1639), în ale cărei nişe sepulcrale se află osemintele lui Dimitrie Cantemir şi ale lui Alexandru Ioan Cuza, cât şi imagini ce conţin steme, obiecte personale, monograme ale domnitorului Principatelor şi ale soţiei sale, doamna Elena Cuza. Sunt evocate personalităţile politice şi culturale care, prin activitatea lor diplomatică şi literară, au contribuit la realizarea Micii Uniri: Mihail Kogălniceanu (1817-1891), om politic de orientare liberală, avocat, istoric, publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României în 1863, a servit ca ministru al afacerilor externe sub domnia lui Carol I şi a fost numit de mai multe ori ministru de interne, în domniile lui Cuza şi Carol I. A fost ideologul Revoluţiei de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiţiei „Dorinţele partidei naţionale din Moldova”.
A fost expus autograful lui Mihail Kogălniceanu
Împreună cu Alecsandri, a editat revista unionistă Steaua Dunării şi a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, promovâdu-l cu succes pe Cuza la tron. Din fondul Colecţiilor speciale al Bibliotecii Judeţene a fost expusă lucrarea acestuia – „Cronicele României” sau „Letopiseţele Moldovei şi Valahiei”, tom. I, Imprimeria Naţională C.N. Rădulescu, Bucuresci, 1872, pe a cărei pagină de titlu/verso întâlnim autograful lui Mihail Kogălniceanu şi numărul exemplarului. Tot din acest fond, a fost expusă lucrarea marelui om politic argeşean Ion C. Brătianu (1821 – 1891), „Mémoire sur la situation de la Moldo – Valachie depuis le traité de Paris”, Chez A. Franck, Libraire – Éditeur, Paris, 1857. Deşi realizată sub forma unui pamflet, aceasta reprezintă o importantă sursă documentară, făcând cunoscute deciziile Congresului de la Paris, cuprinse în Tratatul din 30 martie 1856, care reglementau ,,chestiunea moldo – română”. Este cunoscut că acest act hotăra rămânerea Principatelor sub suzeranitatea Porţii, dar beneficiau de protecţia puterilor semnatare; se stabilea libera navigaţie pe Dunăre şi se decidea crearea unei Comisii alcătuite din membrii statelor riverane; Moldova primea judeţele Ismail, Bolgrad, Cahul; Poarta era nevoită să organizeze Adunări în Principate, urmând ca poporul, indiferent de structura socială, să-şi exprime voinţa asupra viitoarei organizări a ţării. Ion C.Brătianu evidenţiază importanţa acestui Congres în cadrul acţiunilor viitoare pentru realizarea Unirii, la finalul memoriului scriind: ,,Nu, nimic de acum înainte nu ne va mai opri avântul; am câştigat deja o mare biruinţă; Europa a recunoscut că suntem un popor de zece miliaone de oameni, menit să lupte şi să triumfe o dată cu libertatea. Posiţiunea nostră e indicată printre naţiunile ce constituie republica europeană, de noi atârnă s-o cucerim”. Textul acestui memoriu îl regăsim în cadrul expoziţiei, tradus în limba română, în lucrarea „Cuvântări în memoria lui Ion. C. Brătianu. 1821 – 1891. Rostite de Dimitrie A. Sturdza”, Institutul de Arte Grafice ,,Carol Göbl”, Bucuresci, 1903.
O personalitate marcantă a acestei perioade este poetul, prozatorul, dramaturgul şi diplomatul Vasile Alecsandri (1821-1890), prezent în cadrul expoziţional prin lucrarea Poesii populare ale românilor, „Tipografia Lucrătorilor Asociaţi”, Bucuresci, 1866. Remarcabil este începutul, acesta cuprinzând o donaţie a manuscrisului cărţii pe care autorul o face ,,Asilului de copii-găsiţi”, aflat sub îngrijirea doamnei Elena Cuza, cât şi scrisoarea de mulţumire în care doamna Cuza scrie: ,,această lucrare este o comoară adevărată pentru bieţii mei micuţi, şi o primesc cu recunoscinţă”. Acelaşi autor dedică cartea 1497. „Dumbrava roşie” (apărută în Tipo – Litografia Naţională, la ,, Jassy”, în anul 1872) ,,amicului meu C. Negre” (Costache Negri. 1812 – 1876, scriitor, om politic, diplomat, prieten cu Alexandru Ioan Cuza).
Facsimile din Fondul Arhivelor Statului Pitești
Din fondul Arhivelor Statului Piteşti, au fost expuse facsimile ale următoarelor documente: programul ,,Dorinţele românilor privind Unirea Principatelor române” (30 martie 1857); procesul-verbal prin care Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti a adoptat programul de unire al Principatelor (octombrie 1857), printre semnatari numărâdu-se I.C. Brătianu, Dimitrie Brătianu, Ştefan Golescu, C. Creţulescu, C. A. Rosetti; textul Proclamaţiei prin care domnitorul le aduce la cunoştinţă românilor recunoaşterea actului unirii de către Poartă şi puterile garante (11 decembrie 1861); firmanul sultanului Abdul – Aziz, prin care este recunoscută unirea sub Cuza (decembrie 1861).
Expoziţia va fi deschisă publicului larg până pe data de 4 februarie şi constituie o adevărată lecţie de istorie, povestită cu ajutorul imaginilor, cărţilor, documentelor de arhivă.
Magdalena Roşoiu
0 Comentarii