Actriţa Mariana Mihuţ a absolvit Colegiul Zinca Golescu

Mariana Mihuț s-a născut la Pitești, la 7 noiembrie 1942, și după ce a urmat cursurile primare și gimnaziale în localitatea natală, a studiat la Școala de Arte din Pitești, secția actorie, dar și la liceul „Zinca Golescu”. De aici, încurajată de o profesoară de sport, a plecat în București, acolo unde a îmbrățișat meseria de actor. Fără îndoială că „Zoe” din „O scrisoare pierdută” nu mai are nevoie de nicio altă prezentare, Mariana Mihuț fiind considerată unul din monștrii sacri ai teatrului românesc, dar și ai cinematografiei românești.

O profesoară

de gimnastică din Pitești a îndrumat-o către actorie
Prin adresa 174 din 23 mai 1959 către Secţia de Învăţământ şi Cultură, Şcoala Populară de Artă din Pitești solicită aprobarea comisiilor de examen, care s-a desfăşurat în perioada 10-15 iunie 1959. Din procesele verbale ale examenelor, aflăm că la clasa de actorie a acestei instituții de învățământ a fost înscrisă și Mariana Mihuț. Absolventă, ulterior, a liceului „Zinca Golescu”, acolo unde, de asemenea, figurează în analele instituției, Mariana Mihuț pleacă la București, acolo unde va face carieră în actorie. În Piteştiul în care Mariana Mihuţ şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei, dar şi adolescenţa, o profesoară inimoasă de educaţie fizică ce iniţiase un cerc de balet i-a sugerat că ar putea face o carieră în domeniu. Asta ar fi presupus să plece la Bucureşti, fapt cu care părinţii ei nu au fost de acord. Spectacolele văzute la Teatrul din Piteşti, întâlnirea cu celebrul film „Hamlet”, un fel de teatru filmat, i-au stimulat dorinţa de a deveni actriţă. ”Eram elevă când am hotărât că voi face acest lucru, a spus actrița. Am crescut lângă o profesoară care făcea un lucru extraordinar. Deşi ea era profesoară de gimnastică, se ocupa de noi şi organiza spectacole de două ori pe an cu elevii de la clasa a VI-a până la clasa a XI-a. Se întâmpla la Piteşti, acolo unde am terminat liceul. Şi unde am dat şi bacalaureatul. Această profesoară absolut minunată făcea spectacole în care eu recitam, cântam, dansam, am făcut şi balet pe poante! Făceam spectacole cu care mergeam în turneu la… Curtea de Argeş, în camioane. Atunci, nouă ni se părea că suntem stelele Hollywood-ului!”.

A debutat la Teatrul Giulești

Sculptorul Vasile Falti, fratele lui Grigore Vasiliu Birlic şi cunoscut al tatălui ei, i-a înlesnit o întâlnire cu maestrul Lucian Pintilie. Care a ascultat-o şi a încurajat-o. Părinţii ei ar fi dorit să îmbrăţişeze o carieră serioasă, Comerţul exterior, de pildă, că doar de aceea urmase Secţia reală. I-au îngăduit să dea admitere la Teatru. O singură dată. Un eventual eşec ar fi pus capăt acestor visuri. Însă a reușit și după absolvire, deși ar fi urmat să revină la Piteşti, un prieten, Corneliu Dumitraş, a rugat-o să-i fie replicant la un concurs de la Teatrul Giuleşti. A interpretat un moş. A fost o joacă, o întâmplare, dar joaca aceasta o va determina pe directoarea Teatrului Giuleşti, să facă tot posibilul să o aducă în trupa pe care o conducea. A debutat astfel în „Pădurea împietrită” în regia Getei Vlad cu care a mai lucrat şi la „Visul unei nopţi de vară”. A jucat în „Pălăria florentină”, spectacol regizat de Lucian Giurchescu, a avut o colaborare fructuoasă cu regretatul Mihai Dimiu, dar şi cu Geo Saizescu, cel ce o va distribui în Silvia din „Aceşti îngeri trişti”, atât în versiunea de pe scenă cât şi în cea de la Teatrul TV. Saizescu o va invita să joace rolul Carmen Anta din „Ciuta”, un legendar spectacol de Teatru TV, redifuzat de câteva ori. Regizorul preferat din perioada Giuleşti va fi Dinu Cernescu, cel ce o va vedea în Mira din „Meşterul Manole” de Blaga ori în „Nunta lui Figaro”.

Lucian Pintilie a fost „maestrul” din cariera dumneaei

La solicitarea lui Lucian Pintilie, Mariana Mihuț a plecat de la Giuleşti la Bulandra. În „Revizorul”, spectacolul interzis după numai trei reprezentaţii, a jucat Fiica primarului. După interdicţie, Pintilie a părăsit Teatrul Bulandra. În filmul „De ce trag clopotele, Mitică?”, terminat în 1981 şi ţinut arestat de cenzura comunistă până în 1990, a jucat Miţa. Din punctul de vedere al multor specialiști, Lucian Pintilie a fost marele regizor, ”maestrul”, din cariera dumneaei. Acum zece ani şi mai bine a aflat că la Bulandra urmează să vină să monteze un tânăr regizor şi actor rus pe nume Yuriy Kordonskiy. În 1997 văzuse Gaudeamus, aşa că ştia despre cine este vorba. Yura trebuia să monteze „Unchiul Vanea” şi atunci a făcut ceea ce nu mai făcuse până atunci. A cerut să joace în spectacol ceva, orice, o Babă. Se săturase să fie frumoasă. I s-a încredinţat rolul Marina, dădaca cea bătrână, pe care şi-a imaginat-o ca şi cum ar fi fost Firs.

Una dintre cele mai interesante creaţii ale sale rămâne Zoe Trahanache

Una dintre cele mai interesante creaţii ale sale rămâne Zoe Trahanache, din distribuţia parţial refăcută a celebrei montări cu ”O scrisoare pierdută”, în regia lui Liviu Ciulei. Toma Caragiu pierise la cutremur, iar noul Tipătescu a devenit Victor Rebengiuc. Rodica Tapalagă s-a retras şi ea din distribuţie, astfel că Mariana Mihuţ a creat o Coană Joiţica situată complet la antipozi, evitând cu inteligenţă şi bun-simţ orice preluare din arsenalul interpretativ al colegei sale. Câtă vreme Rodica Tapalagă fusese o Zoe intempestivă, vulcanică, multicoloră, care zguduia sala, Mariana Mihuţ şi-a condus personajul pe linia unei perfidii subtile sub masca omeniei şi a candorii, mimând mereu oboseala şi ”epuizarea” în timp ce-şi urzea maşinaţiile şi trăgea sforile tuturor prin cele mai insidioase manipulări. Un rol radical diferit era Primăriţa din ”Interviu”, de Ecaterina Oproiu, în regia Cătălinei Buzoianu, unde, în tandem cu reportera interpretată de Gina Patrichi, încheia spectacolul prezentând o femeie cam din topor şi dintr-o bucată, pragmatică şi onestă, în stare să mute şi munţii doar cu o vorbă bună, dar explodând incredibil pe final, în faţa abuzurilor birocratice ale superiorilor „de la partid”. Între timp, cineaştii începeau în sfârşit să-i acorde iar atenţie, în ”Profetul, aurul și ardelenii” (1978, Dan Piţa), în ”Ultima frontieră a morţii” (1979, Virgil Calotescu) sau în ”Un echipaj pentru Singapore” (1981, Nicu Stan). În privința filmografiei nu putem omite nici rolurile din Pădurea spânzuraților, Regizorul, Revizorul, Păcală, Capcana, Cei care plătesc cu viața sau Cel mai iubit dintre pământeni.

Este căsătorită cu Victor Rebengiuc de peste 47 de ani

În tinerețe, Mariana Mihuț era considerată una dintre frumusețile Bucureștiului. Și, cum ”Pădurea spânzuraţilor” a fost unul dintre cele mai mari succese al cinematografiei românești, chiar pe platourile de filmare ale acestui film l-a întâlnit pe Victor Rebengiuc, care i-a devenit soț. Era încă studentă și fusese selectată de regizorul Liviu Ciulei pentru rolul viitoarei soţii a lui Apostol Bologa. Așadar, cei doi mari actori s-au cunoscut în tinereţe numai datorită profesiei lor, deşi locuiau în acelaşi bloc. Cei doi sunt împreună de peste 47 de ani şi fiecare este încă îndrăgostit şi impresionat de talentul celuilalt.
M. Ionel