Autor: Make
• (Episodul 5)
Episodul 1 al acestui articol a relatat cazurile suferinţelor simetrice ale unei mame palestiniene şi ale uneia israeliene, prezentând dilemele etice şi politice legate de ajutorul umanitar şi recuperarea ostaticilor.
Episodul 2 sugerează că Netanyahu a putut profita de atacul Hamas ca să-şi consolideze poziţia politică.
Episodul 3 cercetează cauzele ineficienţei armatei israeliene în ciuda superiorităţii militare faţă de armata palestiniană şi cum de Hamas continuă să aibă aderenţă populară în rândul populaţiei palestiniene, în pofida criticilor privind corupţia şi stilul de viaţă luxos al unora dintre liderii săi.
Episodul 4 deduce care este originea, în mentalitatea părţilor beligerante, a disproporţiei în reacţia israeliană la agresiunea (atroce, la rîndul ei) palestiniană, dar şi a disproporţiei din pretenţiile Hamas pentru eliberarea ostaticilor; disproporţia este calculabilă matematic.
Îmi îndemn cititorii să verifice independent informaţiile incluse în acest articol şi să le proceseze personal.
• Palestinienii, învingători în social media
Am văzut filme şi fotografii înfăţişând cum teroriştii palestinieni au atacat civili israelieni neînarmaţi, cum îi ucid, cum îi iau ostatici, cum îi jefuiesc pe morţi, cum ucigaşul se pozează cu piciorul pe capul mortului (într-o imagine, victima era un soldat israelian încă viu), am văzut cadavre lăsate în urmă, inclusiv copii, am văzut imagini cu femei indubitabil violate şi ucise, cu jumătăţi de corpuri carbonizate, morţi cu mîinile legate la spate cu sîrmă, am văzut un bărbat împuşcat, căzut în poala soţiei sale, împuşcată ulterior (probabil), în locuinţa lor.
Puteţi vedea aceste imagini aici .
Dar nu va sfătuiesc, a le vedea înseamnă o coborîre în mijlocul depravării, chiar dacă este vorba numai de imagini.
În pofida acestor atrocităţi publice, victoria palestinienilor pe „câmpul de lupta” din social media este absolută, iar experţii (inclusiv evrei) de pretutindeni o recunosc, în ciuda unei superiorităţi evreieşti tradiţionale în mass-media.
Victoria palestinienilor în mass-media a fost consacrată prin premiul IPI-IMS World Press Freedom Hero 2024, pe care l-au primit ieri, la Sarajevo, „pentru curaj şi rezistenţă”.
Cum este posibil?!
Vom constata că explicaţiile date de experţi până acum sunt insuficiente şi că, probabil, victoria curentului pro-palestinian în opinia publică internaţională se datorează unui context mai larg decât al celui care a fost luat în calcul.
• Postările pro-palestiniene le-au covârşit pe cele pro-israeliene
Expansiunea explozivă a internetului a deschis sfera mai largă care a făcut vizibil faptul că media tradiţională se izbeşte de un colos – social media -, acolo unde nu era nimic.
Propaganda palestiniană înoată în mod natural în acest fluviu social media, în timp ce propaganda israeliană nu s-a adaptat (de altfel, naratorii palestinieni sunt de acolo, ei nu sunt „trimişi”).
„Politico” a publicat în decembrie, anul trecut, că vizualizările postărilor pro-palestiniene de pe TikTok (ca şi cele de pe Facebook) erau de opt ori mai numeroase decât cele pro-israeliene: „Dar este adevărat că videoclipurile cu hashtagul #StandWithPalestine au strâns în jur de 4,8 miliarde de vizualizări, conform datelor TikTok. În contrast, #StandWithIsrael a strâns puţin sub 600 de milioane de vizualizări”. (25)
Mai mult ca probabil, până astăzi, disparitatea s-a adâncit, dar astfel de cifre globale nu-şi prea mai găsesc fereastra către public.
• Explicaţii
Există explicaţii pentru avansul enorm al vizualizărilor de postări pro-palestiniene: „Într-o lume în care musulmanii reprezintă 25% din populaţia globală, iar evreii reprezintă 0,2%, este pur şi simplu mai uşor să obţii viralitate pe partea musulmană”, a observat Refael-Chen. (26)
El subliniază implicarea unui efort pro-palestinian bine finanţat şi coordonat în modelarea naraţiunii, menţionând că zece conturi importante de Instagram şi TikTok au fost transformate brusc în pagini de propagandă Hamas în ziua de 7 octombrie, generând o tendinţă pro-palestiniană şi câştigând avânt la nivel mondial. El sugerează că există o finanţare substanţială în spatele acestei operaţiuni, deoarece mesajele sunt precise şi orchestrarea este bine potrivită, iar acest lucru necesită resurse şi planificare elaborate şi susţine că sarcina combaterii ei nu poate fi lăsată pe umerii voluntarilor.
După cum a relatat Fox News la mijlocul lunii noiembrie (27), republicanul american Mike Gallagher a spus că TikTok este comparabil cu „fentanilul digital” (un drog sintetic puternic, care a preluat denumirea de „China White” – iniţial un nume pentru heroină de înaltă puritate), afirmând că aplicaţia este sprijinită financiar sau controlată de guvernul chinez.
În ciuda numeroaselor îndoieli despre probitatea managementului informaţiei pe Tik Tok, implicarea guvernamentală chineză nu a putut fi dovedită.
O explicaţie realistă a succesului opiniilor pro-palestiniene pe social media a formulat secretarul de stat SUA Antony Blinken, la începutul lunii mai (28):
„Ne găsim într-un ecosistem creat de social media în care contextul, istoria, faptele se pierd, iar emoţia – impactul imaginilor – domină”.
Ceea ce spune Blinken aici, guvernează şi asupra acestui studiu de faţă, cel pe care îl citiţi chiar acum: emoţia în faţa unei fotografii frapante de război face să se irosească orice efort explicativ, deşi ceea ce vedem poate să fie parte a adevărului, dar nu este niciodată adevărul, căci adevărul este o corespondenţă a propoziţiilor cu faptul la care se referă ele, iar nu un fapt.
• Efectul
Potrivit unui sondaj viral de la Harvard, publicat în săptămânile care au urmat atacului brutal asupra Israelului, o uluitoare proporţie de 51% dintre tinerii de 18-24 de ani consideră că acţiunile Hamas au fost justificate – adică uciderea, răpirea şi violul unor oameni nevinovaţi de toate vârstele, lucru diferit de orice s-a văzut vreodată în generaţiile anterioare, notează site-ul israelian CTech (29).
Un sfert dintre tinerii americani cred că soluţia pe termen lung a conflictului este ca Israelul să fie radiat.
Aşa cum postările pro-palestiniene pe social media le-au copleşit pe cele pro-israeliene, tot aşa şi demonstraţiile care au izbucnit în jurul lumii.
O hartă (30) publicată de Al Jazeera la 15 decembrie 2023, localizând demonstraţiile dezlănţuite în lume între 7 octombrie şi 27 noiembrie 2023, arată că numărul celor pro-palestiniene a întrecut de nouă ori pe cel al manifestaţiilor pro-israeliene.
Harta se bazează pe o actualizare a celei publicate la 7 noiembrie 2023, de „Armed Conflict Location & Events Dată” (ACLED), – o organizaţie neguvernamentală specializată în colectarea datelor privind conflictele.
(31)
Aceste hărţi, care, de fapt sunt una singură actualizată o dată, reprezintă o raritate; însăşi agenţia Reuters a trebuit, la 9 mai 2024, să apeleze la harta ACLED (32), care prezintă situaţia din… octombrie – un indiciu că alte actualizări nu au mai fost făcute de o jumătate de an, deşi (sau, poate, pentru că), între timp, protestele pro-palestiniene au cuprins universităţile, au crescut în amploare şi au generat un climat de insecuritate pentru evreii de pretutindeni.
Un articol din 3 mai 2024, apărut în FP (foreignpolicy.com), constată: „Proteste pro-palestiniene similare celor din Statele Unite au început să apară în universităţi din întreaga lume, inclusiv în Australia, Canada, Franţa, Mexic şi Regatul Unit. Contrademonstraţii pro-Israel au apărut şi ele în mai multe locuri. Spre deosebire de Statele Unite, unde peste 2.300 de manifestanţi au fost arestaţi sau reţinuţi în cel puţin 49 de campusuri din 18 aprilie, protestele internaţionale au întâmpinat în mare parte o interferenţă minimă a poliţiei”.
Cert este că palestinienii şi susţinătorii lor îi biruiesc pe adversari la capitolul demonstraţii de stradă.
• Piramida luptei dintre vârf – media tradiţională – şi reţelele de socializare de la bază
Acesta nu este primul război între palestinieni şi israelieni, dar este primul cu transmisii în direct, iar ele sînt operate de palestinieni, nu şi de israelieni.
Palestinienii cheltuiesc efort (inclusiv bani) ca să-şi filmeze atacurile, uneori folosesc operatori de film neînarmaţi, care numai asta fac, în vederea propagandei – alocă preocupare pentru lupta de pe social media. (33)
Ei merg pînă la a-şi face publice intenţiile şi pregătirile: un videoclip lansat în decembrie 2022 a arătat că Hamas se antrenează să ia ostatici, în timp ce un alt videoclip a arătat că Hamas se antrenează cu parapanta; la 12 septembrie 2023, Hamas a postat un videoclip cu luptătorii săi care se antrenau să arunce graniţa în aer. (34)
Channel 4 News relatează: „Cei care postează pe reţelele de socializare nu sînt doar jurnalişti, ci şi activişti, echipaje de ambulanţă, rude ale victimelor. Detaliile de bază ale postării erau clare rapid: o ambulanţă fusese atacată, sute de cadavre erau pe străzi, oamenii fugeau”. (35)
Asistăm la o luptă între media tradiţională şi social media, din care social media iese biruitoare pentru că este considerată parte din textura evenimentului (dar, vom vedea, nu mai fidelă realităţii).
„Între declaraţiile oficiale şi zeci de mărturii şi fotografii independente, nu are loc o competiţie astăzi, pentru că există mai multe dovezi despre modul în care povestea este spusă de participanţi decât de jurnalişti”, conform „Channel 4 News”, care susţine în continuare: „Ultima dată când Israelul a invadat Gaza, erau 26 de milioane de oameni pe Twitter. Astăzi sunt 250 de milioane de oameni pe el şi de 10 ori mai multe smartphone-uri care pot rula aceste lucruri, aducând moartea şi distrugerea în palma noastră şi direct în vieţile noastre”.
Prin contrast, media tradiţională este percepută ca dependentă de autorităţi, nu doar în orientarea ideologică a materialelor de presă, ci chiar şi în exerciţiul funcţionării.
Parlamentul Israelului, Knesset, a adoptat o lege la 1 aprilie 2024, care permite Israelului să închidă temporar instituţii de presă străine, dacă le consideră o ameninţare la adresa securităţii statului.
Consecutiv, la 5 mai 2024, guvernul israelian a închis Al Jazeera din Israel şi a autorizat confiscarea echipamentelor sale.
Nu mai departe de trei zile în urmă, (marţi, 21 mai 2024), agenţia americană „The Associated Press” a acuzat că oficiali ai Ministerului israelian al Comunicaţiilor au confiscat o cameră de filmat şi materialul de difuzare, în baza unui document în care se arăta că agenţia încalcă legea israeliană privind radiodifuziunea străină, document emis de ministrul Shlomo Karhi (ulterior, măsurile au fost anulate).
Social media are avantajul că nu poate fi reglementată şi nu poate fi oprită sub rigoarea acestei legi.
Bătălia dintre media tradiţională şi social media a fost asimilată luptei politice, subordonată unei logici a „luptei de clasa”: „Conflictul recent a stârnit o dezbatere aprinsă în întreaga lume, mulţi lideri occidentali sprijinind Israelul, în timp ce cetăţenii lor protestează împotriva acestui sprijin”, scrie cotidianul turcesc „Daily Sabah”. (36)
Să reţinem această sugestie, că media tradiţională este percepută drept „parte din sistem”, ideea va avea un rol în explicaţia desfăşurării atît a războiului din Fâşia Gaza, cît şi a celui din Ucraina, pe care vreau să o propun în Episodul final, cel următor.
Încleştarea dintre media tradiţională şi social media configurează o piramidă, în care la vîrf s-a înţepenit media tradiţională, atârnată de autoritate, aflată în întârziere, în criză de credibilitate şi în minoritate, faţă de social media, aflată la baza, în contact direct cu evenimentul la care participă.
• Falsificarea – trăsătură comună
Adesea, însă, social media (la fel cu media tradiţională), alături de transmisiile nealterate, găzduieşte şi răspândirea de neadevăruri, doar că practică falsficari mai numeroase şi mai primitive – „neprofesionale” – un gunoi ceva mai lesne de decelat (dar nu întotdeauna).
În cazul războiului din Gaza, există încă o cauză a preponderenţei relatărilor prin social media: potrivit Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor (CPJ), cu sediul la New York, cel puţin 97 de jurnalişti şi angajaţi ai unor companii mass-media se numără printre cei peste 35.000 de morţi înregistraţi de la începutul războiului, declanşat pe 7 octombrie; până la 1 mai, alţi 16 jurnalişti au fost răniţi, patru au dispărut şi 25 au fost arestaţi.
Cifrele actualizate cu doua zile în urmă numărau cel puţin 105 jurnalişti şi lucrători media ucişi în regiune, de la începutul războiului, majoritatea fiind palestinieni.
Pare să fie o altă planetă acolo, cu ziarişti profesionişti care au devenit rarităţi.
Dar Comitetul pentru Protecţia Jurnaliştilor nu poate garanta acurateţea situaţiei pe care o prezintă:
Conform Wikipedia (37), s-a raportat că mulţi jurnalişti din Gaza care se identifică drept independenţi sunt, în realitate, afiliaţi Hamas, care le oferă sprijin ca să-şi îndeplineasca sarcinile, (cum ar fi maşini, şoferi, acces la internet şi adăpost în spitale în timpul războiului) şi, în schimb, le monitorizează munca, asigurîndu-se că prezintă versiunea Hamas a conflictului.
Aceşti jurnalişti sunt apoi citaţi de surse de ştiri occidentale fără să identifice afilierea lor cu Hamas, afilierea nedeclarată putînd fi invocată de israelieni drept confuzie care să explice uciderea lor de către armata.
Nimic nu-i sigur.
Israelienii, în general, privesc neîncrezător orice informaţie parvenind de la palestinieni, ilustrativă fiind viziunea fostului prim-ministru israelian Ehud Barak, conform căreia palestinienii sunt „produsele unei culturi în care să spui o minciună… nu creează disonanţă”, în timp ce potrivit fostului prim-ministru israelian Shimon Peres, Facebook a fost folosit pentru ca să promoveze antisemitismul şi antisionismul. (38)
Pe de altă parte, Richard Falk, raportorul special al Naţiunilor Unite pentru drepturile omului în privinţa palestinienilor, a declarat că, în imaginea distorsionată de mass-media în jurul Orientului Mijlociu, cei care raportează în mod onest şi real sunt acuzaţi de părtinire, în timp ce părtinirea pro-Israel este percepută că fiind dominantă.
• Eşecul strategiei de slujire a autorităţii
Într-un articol ciudat (39), publicat de revista israeliană Ctech la 29 octombrie 2023, este citată Joanna Landau, co-autor al cărţii „Ethical Tribing: Connecting the Next Generation to Israel în the Digital Era”, care manifestă o evidentă lipsă de respect faţă de opinia publică: „În acest moment, avem conducerea globală de partea noastră şi depindem de conducerea globală pentru a câştiga acest război şi a salva ostaticii. Înţelegem că opinia publică nu câştigă războaie şi opinia publică nu extrage ostatici”.
După ce deplânge faptul că preşedintele Biden pierde sprijinul democraţilor pentru apărarea „celei mai liberale ţări din Orientul Mijlociu”, Landau extrage, incoerent, o concluzie care nu mai are nimic de a face cu liberalismul: „Dacă ştim că obiectivul nostru este să nu pierdem sprijinul politicienilor majori care ne oferă ajutor real pe teren, atunci ei sunt cei pe care trebuie să-i protejăm şi cei care au nevoie de vestă blindată. Trebuie să punem o vestă antiglonţ conducerii – asta este ceea ce noi trebuie să pledăm”.
Citește și:
- Amalia Lică, trei medalii de aur în finalele individuale la Campionatul European de gimnastică ritmică
- Marcel Pigulea a împlinit 81 de ani! FC Argeș nu l-a uitat
- Expoziție dedicată fotbaliștilor Generației de Aur
- Aproape 7.000 de oameni au fost înregistrați la un singur domiciliu din România
În căutarea unei soluţii, Joanna Landau îl dă drept exemplu pe managerul fondurilor speculative Bill Ackman (în vârstă de 57 de ani) care a cerut ca Harvard să-i nominalizeze pe studenţii care acuză Israelul pentru atacurile Hamas, astfel încât el şi alţi directori executivi să nu-i angajeze din întâmplare.
Ea speră ca exemplul să se generalizeze.
Joanna Landau şi-a transferat expertiza în chiar luna atacurilor şi după cîte se observă, strategia ei a eşuat.
Identificarea Israelului cu autorităţile globale a asmuţit protestele anti-israeliene.
Amplitudinea internaţională a demonstraţiilor pro-palestiniene a promovat lupta de eliberare a Palestinei drept cea mai inspiratoare luptă de eliberare naţională din lume.
• Ce-i de făcut?
Titlul „Ce-i de făcut?” îi aparţine unui roman scris de Nikolai Cernîşevski în 1863 – un text influent pentru mişcările revoluţionare din Rusia, inspirând mulţi radicali şi revoluţionari, inclusiv pe Lenin, care l-a preluat pentru un eseu publicat în 1902, unde expune viziunea sa despre organizarea partidului revoluţionar şi strategiile necesare ca să răstoarne regimul ţarist.
Nici o legătură.
Întrebarea „Ce-i de făcut?” este naturală în faţa unei probleme grele.
Unii cititori BURSA m-au întrebat în cursul publicării acestui studiu, care este, în opinia mea, soluţia situaţiei din războiul Fâşia Gaza – Israel.
Eu cred că nu există soluţie.
Războiul este radical, fiecare dintre cei doi beligeranţi îşi doreşte exterminarea celuilalt, pentru că unul dintre ei – Hamas – şi-a programat desfiinţarea statului Israel.
Asta nu lasă loc la toleranţă, este o luptă pe viaţă si pe moarte.
Exterminarea, însă, nu este admisă ca soluţie în morala şi legislaţia contemporană; în schimb, orice propunere de compromis este nesatisfăcătoare pentru ambele părţi şi în cel mai bun caz, poate să calmeze conflictul.
Temporar.
În concluzie, în acest cadru referenţial pe care l-a parcurs studiul de faţă, nu există o soluţie pentru conflictul Fâşia Gaza – Israel.
Soluţia necesită, prin urmare, lărgirea cadrului referenţial, ceea ce ar oferi şi o explicaţie coerentă a manifestării tuturor conflictelor din prezent, inclusiv a războiului rusesc din Ucraina, ca „by-product” al acestei construcţii conceptuale.
Voi încerca să fac asta în Episodul 6 – ultimul – din acest studiu în serial.
Deşi am ajuns deja la o concepţie, la data la care scriu aceste rînduri, Episodul 6 încă nu a fost început şi nu sînt sigur că îl pot duce pînă la capăt.
Este posibil să dureze cîteva zile pînă să-l public, sau este posibil să nu-l mai public niciodată, pentru că nu voi fi putut să-l scriu.
Note
(25) https://www.politico.eu/newsletter/digital-bridge/does-social-media-favor-palestine-over-israel/
(26) https://www.calcalistech.com/ctechnews/article/b1xy1mzxa
(29) https://www.calcalistech.com/ctechnews/article/sykzpeqqp
(34) https://en.wikipedia.org/wiki/2023_Hamas-led_attack_on_Israel
(35) „Channel 4 News”:
(36) https://www.dailysabah.com/opinion/op-ed/how-is-media-reporting-the-israel-palestine-conflict
(37) https://en.wikipedia.org/wiki/Media_coverage_of_the_Israeli%E2%80%93Palestinian_conflict
(38) https://en.wikipedia.org/wiki/Media_coverage_of_the_Israeli%E2%80%93Palestinian_conflict
Articol preluat din ziarul Bursa.ro
0 Comentarii