Sediul teatrului din Piteşti – inaugurat în 1914

Despre istoria Teatrului din Pitești am scris chiar acum o săptămână, prezentând dovezi despre istoria acestuia, una ce începe cu 1848. Nu cu 1948, cum au titrat unii. Am vorbit, miercurea trecută, de sala deținută de Nicolae Coculescu, de trupa lui Constantin Halepliu, de teatrul, din 1852, al lui Ștefan Vlădescu, despre sala teatrului situată în Piața Episcopiei, despre localul „La Hârdău”, despre directorul teatrului din Pitești din 1856, N. Beștelei etc. Într-un alt articol scriam că în 1859, pe scena teatrului piteştean s-a jucat, între altele, piesa lui C.D. Aricescu, unionistă, „Sărbătoarea naţională sau 24 ianuarie 1859”.

O sală de teatru, în 1880, pe… strada Crinului

Pentru că trebuie să știm când aniversăm ceva, revenim cu noi informații de arhivă. La 13 noiembrie 1869, aflăm din raportul primarului Petre Cicropide către prefectul A.T. Zissu că „în noua legislatură, de la 27 iunie până în acest moment: s-au refăcut pavajele, s-a reparat şcoala publică de băieţi, s-a reformat piaţa Sf. Nicolae, au început lucrările la Grădina Publică, s-a edificat din nou între piaţă şi grădina de mai sus de teatru un cazino şi birturi”. Clădirea teatrului, se vede, era un punct de reper în Pitești. Din tabelul arhitectului Robescu, din martie 1870, aflăm care sunt toate străzile din Pitești, una purtând explicit denumirea de Strada Teatrului. Strada Teatrului își va schimba denumirea în „C.A. Rosetti”, la 13 aprilie 1899 (atunci, multe străzi au fost rebotezate).

În 1880, germanul Ukler construieşte pe proprietatea sa de pe strada Lascăr Catargiu (actuala str. Crinului) o sală de teatru. Avea 7/10 m, era iluminată cu gaz şi avea două cabine pentru actori. La parter erau bănci tapiţate cu muşama, 12 loji şi un balcon. Antreprenorul sălii era Gusti Mahelmeck. După 1890, sala Ukler se va numi Universala Lehrer care cuprindea teatrul, opera, opereta, corul şi teatru de revistă, până în 1912 când Franz Lehrer o va vinde lui Gheorghe Iureş care o va transforma în fabrică de butoaie (în prezent pe strada Crinului, rezistentă la incendiul de anul trecut).

Atât de mare era dragostea pentru teatru a piteștenilor, astfel încât la 16 iunie 1883, mai mulţi orăşeni se plâng primăriei văzând că se dărâmă „Teatrul neterminat din grădina publică, construit nu din spesele comunei”. Iată, un nou sediu neterminat. În 1892, se naşte la Piteşti actorul Vasile Brezeanu. Și el uitat totalmente. Tatăl său deţinea teatrul local “Uckler” unde dădeau reprezentaţii în turneul lor actori ca Iulian, Gr. Manolescu, Aristizza Romanescu şi alţii.
La 11 iunie 1894, la inițiativa primarului N. Nanoescu, va avea loc o amplă festivitate cu ocazia împlinirii a 50 de ani a revoluţiei de la 1848 ţinută la Teatrul Naţional Piteşti (Universala – Ukler). O altă sală în care se juca teatru era la Hotelul „Dacia”, la 1905, după cum aflăm după o cerere depusă la primărie pentru aprobarea unor piese din repertoriul teatrului de varietăţi.

Citește și Când s-a înfiinţat teatrul din Piteşti?

Citește și Primul sponsor al lui Alexandru Tomescu, din Domneşti

Hotărârea din 1912, la inițiativa primarului Gh. Em. Stănescu

La 28 ianuarie 1912, la inițiativa primarului Gh. Em. Stănescu și prin hotărârea consiliului orăşenesc, se hotăreşte, printre altele, construirea teatrului şi a băilor comunale, canalizarea oraşului şi despăgubirea proprietarilor ce urmau a fi expropriaţi şi pavarea străzilor oraşului. Pentru aceasta s-a apelat la un împrumut de 1.200.000 lei pe timp de 40 de ani cu o dobândă de 4-5%. Primăria dorea o clădire mare, reprezentativă, pentru teatru, aceasta fiind solicitată intens de zeci de ani de către piteșteni. Lucrurile s-au precipitat în 1912, când Universala „Ukler” (unde era și teatrul) a fost transformată de urmașii lui Ukler în… fabrică de butoaie.
La 19 decembrie 1912 are loc Recensământul general al populaţiei. Aflăm că în Pitești funcţionau sălile de teatru: „Dacia”, „Secărescu” şi „Universala” (Lehrer). Particulare. Lucrările la sediul propriu și gestionat de primărie se desfășoară în ritm rapid. În 1913 se comandă decoruri și mobilier la firma „Hugo Baruch” din Berlin, astfel că în 1 decembrie 1914 se finalizează dotarea noului edificiu al Teatrului comunal cu toate trebuințele. Clădirea din 1914 e cea din foto. La 21 februarie 1915, ora 11, s-a jucat piesa „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale. În clădirea teatrului a funcţionat până în 1948 şi Baia oraşului Piteşti. Aici, la teatrul cel nou, va susține, la 1 decembrie 1922, George Enescu un concert de vioară. Firește, clădirea are și o clară destinație politică, de la bun început (se țineau ședințe de partid).

În Anuarul României pentru Comerţ Industrie meserii şi agricultură, 1931-1932, se arată că în Pitești funcționau următoarele instituţii de cultură din oraş: Teatrul comunal, 2 cinematografe, Societatea “Frăţia”, Societatea “Îndrumarea”, Asociaţia muzicală. În noaptea de 10/11 noiembrie 1940, are loc un puternic cutremur de pământ. Sunt serios avariate clădirea teatrului comunal, primăria, tribunalul ș.a.
În 1947, la inițiativa primarului Teodor Bachide, Teatrul Comunal se va numi Teatrul Muncitoresc. Va fi inaugurat pe 6 martie 1948 cu piesa „Insula păcii” de Eugen Petrov. Pentru găzduirea actorilor, doamna A. Dumitru oferă teatrului spre folosinţă hotelul „Bristol”.

În ianuarie 1948, la Teatrul Muncitoresc are loc şedinţa comună a organizaţiilor PCR şi PSD în vederea alegerii comitetului F. U. M. şi a delegaţiilor pentru conferinţa judeţeană de la 25 ianuarie 1948. La 26 martie 1949, Ministerul Artelor şi Informaţiilor acordă autorizaţia Teatrului de Stat din Piteşti pentru turneul cu piesa „O zi de odihnă” de V. Kataev împreună cu ansamblul artistic în judeţele Argeş, Muscel, Dâmboviţa şi Olt. La 26 aprilie 1949, se deschide cantina teatrului. Din 1950 luau masa aici 90 de salariaţi împreună cu echipa de fotbal Flamura Roşie ITA Piteşti. În 1949, Teatrul Muncitoresc devine teatru de stat. În februarie 1951, se hotărăşte reconstruirea Teatrului din Piteşti. La 24 noiembrie 1954, teatrul piteştean dă primul spectacol în localul propriu renovat. În 1958, Teatrului i se atribuie numele de „Al. Davila”. În fine, între 1977 – 1979, vor avea loc reparaţii şi adăugiri realizate la Teatrul „Al. Davila” după proiectul arhitectului piteştean Nicolae Ernst.

Citește și „Conservation Carpathia” a lansat caravana ,,Natura la clasă”, pentru copiii din Munții Făgăraș

Citește și Argeș. Exponatul lunii martie la Muzeul Județean: Stârcul roșu