Un ofițer tânăr, șef al biroului judiciar din Poliția Curtea de Argeș, a fost bătut sălbatic de un interlop care se eliberase de doar câteva luni din penitenciar și pe care îl cerceta într-un alt dosar. Evenimentul a făcut turul televiziunilor naționale, pe bună dreptate, fiindcă ofițerul fusese desfigurat. În tot acest timp presa n-a remarcat, pentru că ar fi mediatizat gestul, prezența la spital a vreunuia dintre șefii IPJ Argeș, a comandantului Ispir sau a celor doi adjuncți, Ionițescu și Gherghe, să-l încurajeze pe tânărul ofițer. Să-i arate, simbolic măcar, că nu e singur atunci când își face meseria. Dar ce vorbim noi de gesturi normale, nu mărețe, când IPJ Argeș n-a dat, până acum, nici elementarul comunicat de presă în care să-și manifeste solidaritatea cu colegul devenit victimă? Mai mult, evenimentul n-a fost trecut nici în buletinul pe care IPJ Argeș îl difuzează zilnic presei și din care are grijă să nu lipsească confiscarea câtorva zeci de kg de pește braconat sau amendarea vreunui bețiv turbulent. Ca să fim și mai aplicați, luni 18 ianuarie, a treia zi după ce șeful biroului judiciar din Poliția Curtea de Argeș a fost bătut cu sălbăticie și acest eveniment explodase de două zile în presa locală și națională, buletinul de presă al IPJ Argeș anunța triumfalist confiscarea a 0,300 mc de lemn la Rucăr.
Cazul colegului bătut cu sălbăticie nu doar că lipsește din comunicarea oficială a instituției foarte publice numite Inspectoratul Județean de Poliție Argeș, ba chiar e dosit sub preș. De aceea impresia generală e că mai mult presa îl apără pe polițistul bătut, în vreme ce șefii poliției argeșene se ascund după cuierele din birou, temându-se parcă să nu comită ultraj la adresa domnilor infractori. Asta în cazul în care, Doamne Ferește, nu se descoperă altceva, de genul unor complicități bine camuflate în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat. E trist ce se întâmplă, însă totul are o explicație. Incompetența și corupția seamănă cu diabetul. Nu doare, dar ucide. Boala se insinuează treptat în organism până ajunge să îi modifice metabolismul în chip ireversibil. Când realizezi gravitatea, aproape că nu mai poți face mare lucru. Constați neputincios că ai ajuns la cap de linie și că tocmai anii de ignoranță te-au adus aici.
Ce vedem acum că se întâmplă în IPJ Argeș a început în urmă cu aproape zece ani, cam de când cu scandalul permiselor. Care nu doar că nu i-a îndepărtat pe cei vinovați din structurile de conducere ale IPJ Argeș, ba chiar i-a menținut în fruntea bucatelor. I-a rotit doar cât să amețească lumea, în sensul că nr. 1 de atunci a devenit nr. 2 de acum și alte asemenea permutări de te doare capul de câtă mizerie morală și nu doar morală poate exista. Iar concluzia e că șefii poliției argeșene preferă să se lupte cu ziariștii în loc să se lupte cu infractorii care le bat colegii ce își fac onest meseria. Cu Jurnalul de Argeș, mai exact, așa cum face Petre Ionițescu, nimeni altul decât șeful IPJ Argeș din momentul izbucnirii scandalului de la permise și cel nominalizat în raportul Corpului de Control al IGPR printre polițiștii cu abateri grave, a căror acțiune sau inacțiune a dus, numai până în august 2008, la producerea a 33 de evenimente rutiere soldate cu 5 morți, 21 răniți grav și 34 răniți ușor.
Și care ne cere acum daune morale, în instanță, 5 miliarde, pentru că am scris că în 2013, în momentul în care s-au declanșat perchezițiile din marele dosar de evaziune Balastiera, cei care au întocmit planul operativ s-au ferit de el. Care el, rețineți, era comandantul în funcție al poliției și conform fișei postului trebuia să conducă grupul operativ de lucru. De ce s-au ferit cei care au elaborat planul de acțiune chiar de șeful poliției? E o întrebare la care structurile autorizate ale statului vor trebui să dea răspuns la un moment dat.
Revenind, cazul polițistului bătut bestial la Curtea de Argeș e un caz școală pentru dezastrul moral din IPJ Argeș, instituție în care s-a căscat o prăpastie între șefime și poporul mut, dar nu și prost, din subordine. Cum să mai aibă tinerii ofițeri curaj să-și facă meseria, când văd că niciunul dintre șefi nu l-a vizitat pe colegul lor, Laurențiu Iordache, la spital, după ce acesta a fost bătut cu sălbăticie de un interlop? De Duduienii de pe stradă aproape că am ajuns să ne apărăm singuri. Însă de Duduienii cu funcții, din poliție, cine ne apără?
Gabriel Grigore
P.S. Pedeapsa pe care o riscă interlopul pentru că a bătut cu bestialitate un polițist este între 4 luni și 2 ani. După moartea polițistului purtat pe capotă de un afacerist beat, am crezut că asprimea pedepsei pentru ultraj a crescut.
0 Comentarii