Adversar declarat al legionarilor, Armand Călinescu (1893-1939), fost prim-ministru al României, şi-a trimis singurul copil în Anglia, la adăpost, pe când acesta avea doar 15 ani. Născut la 16 iulie 1922, la Piteşti, arhitectul Barbu Armand Călinescu, fiul Adelei Călinescu şi al avocatului Armand Călinescu, pe atunci doar prefect de Argeş, a avut parte de un destin tumultuos. După ce a promovat primele două clase la Şcoala elementară de băieţi nr. 3 din Piteşti, Barbu s-a mutat cu studiile în capitală, dar nici aici nu a avut parte de continuitate, aşa cum povesteşte chiar el într-o însemnare făcută publică în 1992.
„Pe tata l-am pierdut tocmai atunci când un tânăr elev are nevoie cel mai mult de sfaturile şi de îndrumările părinţilor lui. Studiile mele în clasa a V-a, la Liceul Lazăr din Bucureşti, au fost întrerupte şi m-am găsit singur în Anglia, unicul copil al familiei Călinescu”, a susținut Barbu Armand, expediat în mare grabă la Londra de tatăl său, în 1938, după ce zvonurile despre o operaţiune de răpire a fiului căpătaseră amploare naţională.
A fost sfătuit de tatăl său, Armand Călinescu, să îmbrăţişeze cariera militară sau magistratura
După moartea părintelui său, Barbu Armand Călinescu nu şi-a mai întâlnit mama vreme de aproape trei decenii.
„Am revăzut-o la Bucureşti, după 29 de ani, şi de atunci m-am reîntors aproape în fiecare an în ţara mea natală. Din momentul plecării mele din România, fiecare zi a însemnat o luptă din ce în ce mai grea, căci pierdusem totul şi am fost nevoit să-mi clădesc aici o viaţă nouă, singur şi din nimic. Dar un lucru nu au putut să îmi ia ambele extreme politice: poveţele tatălui meu. Acestea au fost steaua pe care am urmat-o în drumul vieţii, lucrul care m-a legat aşa de strâns de poporul din care m-am născut şi care mi-a dat curajul de a înfrunta toate greutăţile. Cuvintele tatălui meu m-au făcut să apreciez conduita dreaptă, munca cinstită şi valoarea modestiei în viaţă. Gândurile sale m-au ajutat ca din copil să devin om şi am simţit mereu că îl aveam pe tatăl meu lângă mine. Regretul pe care îl am e că nu am putut urma cariera dorită de părintele meu, de fapt şi de mine, şi asta numai din cauza vitregiei vremurilor în care am fost târât fără voinţa mea”, a declarat Barbu Armand Călinescu, sfătuit de tatăl său să îmbrăţişeze cariera militară sau magistratura.
Devenit arhitect de succes în Marea Britanie, unde a practicat timp de 40 de ani această meserie, Barbu Armand Călinescu, care a locuit la Cambridge, şi-a manifestat dorinţa de a fi îngropat, atunci când va veni vremea, lângă tatăl său, în cavoul familiei din Curtea de Argeş.
A fost înmormântat la Curtea de Argeș
Un român care a făcut cinste ţării sale – Barbu Armand Călinescu, fiul fostului prim-ministru Armand Călinescu, a fost înmormântat în toamna anului trecut în capela familiei din cimitirul din Curtea de Argeş, alături de părinţii şi bunicii săi. Barbu Călinescu avea 92 de ani şi a trăit în ultimii 75 de ani la Londra, acolo unde fusese trimis de tatăl său pentru a nu fi ucis de legionari. Trupul neînsufleţit al lui Barbu Călinescu, fiul fostului prim-ministru al României Armand Călinescu, în perioada 1893-1939, decedat anul trecut la Londra a fost adus în ţară cu un avion şi depus la Capela Bisericii Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş, după ce în timpul vieţii, el şi-a manifestat dorinţa de a fi îngropat lângă tatăl său, în cavoul familiei. La căpătâiul celui decedat au stat şi cele două fiice ale sale, Marta şi Alexandra, care au trăit alături de tatăl lor în Marea Britanie. Ele au venit pentru prima dată la Curtea de Argeş. Fiicele lui Barbu Armand Călinescu au luptat o lună de zile până au reuşit să întocmească documentele de repatriere şi până au reuşit să aducă sicriul în România. Barbu Călinescu a fost arhitect-şef al Londrei, capitala Angliei şi a Regatului Unit, a fost profesor la Universitatea Cambridge, a lucrat la Rolls Royce şi şi-a construit singur casa în care a locuit acolo.
Tatăl său, Armand Călinescu, a fost asasinat pe 21 septembrie 1939
Economist şi om politic român, Armand Călinescu s-a născut pe 22 mai 1893, la Piteşti, şi a murit pe 21 septembrie 1939, la Bucureşti, fiind asasinat în zona Podului Eroilor de un comando legionar, ca răspuns la uciderea în detenţie a lui Corneliu Zelea Codreanu (30 noiembrie 1938), liderul „cămăşilor verzi”. După mandate de ministru al sănătăţii, ministru al educaţiei naţionale, ministru de interne şi ministru al apărării naţionale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea l-a numit prim-ministru al României, funcţie pe care a ocupat-o până în momentul tragicei sale dispariţii. M.I.
0 Comentarii