# Sub titlul „Paradoxul magiunului de Topoloveni: imagine bună, rezultate financiare jalnice”, jurnaliștii de la supervizor.ro fac o analiză dură și argumentată a dezastrului de la Topoloveni
Blogul supervizor.ro, care este destinat cu preponderență mediului de afaceri și, mai ales, sincopelor din acest mediu, dă de pământ cu producătorul Magiunului de Topoloveni, Sonimpex S.R.L., pornind de la situația deloc roză a companiei din documentele Ministerului de Finanțe. Mai exact, supervizor.ro atrage atenția că între imaginea excelentă pe care compania din Topoloveni și-o promovează și situația reală a societății este o adevărată prăpastie financiară. „Pe site-ul producătorului, dar şi pe unele canale media, ni se tot spune că Magiunul de Topoloveni este întruchiparea calităţii şi a bio-ecologicului, iar acest produs este apreciat peste tot în lume, de la Casa Regală (din România) şi până la devoratorii de junk-food din New York. Când auzi asemenea minunăţii despre un produs, te aştepţi ca şi rezultatele financiare ale producătorului să fie de la excepţionale în sus. Surpriză: rezultatele financiare sunt de la proaste în jos!”, scrie site-ul amintit.
Datorii, vânzări în scădere și pierderi substanțiale
„Firma care produce (mult prea) lăudatul magiun de prune şi alte dulceţuri (declarate a fi 100% naturale) se numeşte acum Sonimpex Topoloveni SRL şi a încheiat anul 2014 cu pierderi de 337.034 lei, dar nu rezultatul negativ de anul trecut este cea mai mare problemă. Deşi a făcut investiţii în linia de fabricaţie, deşi s-a promovat şi răspromovat (pe banii Uniunii Europene, în principal), vânzările au scăzut aproape continuu în ultimii ani. Astfel, de la o cifră de afaceri de peste 12,48 milioane lei în 2008, s-a ajuns la 5,38 milioane lei în 2010, la 4,985 milioane lei în 2012 şi la 3,427 milioane lei în 2014. Această scădere dramatică a vânzărilor a fost dublată de o creştere continuă a datoriilor, ajungându-se la o situaţie mai mult decât delicată: în 2006, datoriile reprezentau aproximativ o treime din cifra de afaceri; în 2014, datoriile sunt de 3,85 ori mai mari faţă de cifra de afaceri, ridicându-se la 13,19 milioane lei. Demn de menţionat este faptul că firma are creanţe de puţin peste un milion lei, dar stocurile (materii prime, materiale, producţie în curs de execuţie, semifabricate, produse finite, mărfuri etc.) depăşesc 5,76 milioane lei, valoare ciudat de mare în condiţiile în care vânzările anuale nici măcar nu se apropie de această sumă.
Acuzații de neplată a TVA-ului
Tot supervizor.ro atrage atenția că Sonimpex nu și-ar mai fi plătit TVA-ul de mai bine de un an de zile: „Dacă luăm în considerare numai restanţele la bugetele de stat, observăm că acestea se apropie de cifra de afaceri consemnată anul trecut, ajungând la 3.184.344 lei (la 30 iunie 2015). Pe lângă valoarea foarte mare, aceste datorii mai prezintă următoarele „circumstanţe agravante”: cel puţin în ultimul an, restanţele au crescut încontinuu; la 30 iunie 2014, firma beneficia de o reeşalonare („facilităţi la plată”, denumirea oficială), pe care, însă, a pierdut-o, probabil ca urmare a nerespectării termenelor de plată; penalităţile, şi aşa foarte mari, cresc într-un ritm ameţitor, care nu mai poate fi suportat de firmă; restanţele (fără penalităţi) la TVA sunt de 1.638.630 lei, echivalente unor venituri de peste 6,8 milioane lei (am calculat la TVA de 24%, chiar dacă, de la 1 iunie 2015, această taxă a scăzut la 9%); rezultă că SONIMPEX TOPOLOVENI SRL nu a mai plătit TVA de mai bine de un an de zile (pentru veniturile înregistrate în ultimul an şi ceva). Singura „bilă gri” (că nu e chiar albă) este valoarea relativ mică a stopajului la sursă, ceea ce sugerează că firma încearcă să achite măcar contribuţiile reţinute de la angajaţi.”
Dublarea prețurilor a produs tot… pierderi
La finalul anului 2011, producătorul a majorat preţul magiunului de Topoloveni cu peste 100%, arată supervizor.ro. În acest context, la începutul anului 2012, Bibiana Stanciulov (foto), unic asociat şi administrator al firmei, a declarat pentru Financiarul.ro: „Preţul acestui produs, stabilit în 2008 la 6,75 lei fără TVA a rămas neschimbat până în toamna anului 2011. În tot acest timp, materia primă a devenit de la 5 până la 25 de ori mai scumpă. Astfel că în toamna anului trecut, la 18 octombrie, 2011, am luat decizia majorării preţului, chiar la finalul procesului de producţie, acesta devenind 15 lei fără TVA. Privind înapoi, consumatorii români pot considera că au primit cadou preţul magiunului în tot acest timp, din 2008 şi până în octombrie 2011”. Se observă faptul că această măsură a fost luată în condiţiile în care vânzările erau pe un trend abrupt descrescător, iar efectele au fost uşor pozitive pe termen scurt (creştere mică a cifrei de afaceri în 2012), dar clar negative pe termen lung. Iar dacă facem o comparaţie între anii 2011, când magiunul a fost la preţul vechi, şi 2014, rezultă că – exprimate cantitativ – vânzările au scăzut la mai puţin de jumătate.
Imagine de milioane, realitate dramatică
„Trăgând o linie, se poate concluziona că firma Bibianei Stanciulov este caracterizată de două paradoxuri: imaginea produselor este din ce în ce mai promovată, din ce în ce mai bună, dar rezultatele financiare sunt jalnice în timp ce societatea «se sparge în figuri» pe sute de mii de euro la diverse evenimente internaţionale, dar nu a mai plătit TVA de mai bine de un an de zile, plus alte taxe; culmea este că această situaţie este legală deoarece UE i-a acordat finanţare exclusiv pentru promovarea produselor, iar banii respectivi nu pot fi folosiţi în alte scopuri (plata dărilor la stat, de exemplu)”, concluzionează cei de la supervizor.ro.
F. Silvestru
0 Comentarii