Ion Pena, scriitorul care a fondat „Biblioteca modernă” de la Domneşti

Perceptorul – scriitor Ion C. Pena s-a născut la 25 august 1911, în comuna Belitori, azi Troianul, județul Teleorman şi a decedat la 29 iulie 1944. A fost un publicist, poet, epigramist și prozator român. S-a născut într-o familie de țărani agricultori, fiind primul din cei șapte copii ai familiei Chiriță (Firică) Pena (1888 – 1963) și Alexandra (Lisandra) Polimbiada Pena (1888 – 1971). Perceptorul – scriitor este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice

Ion Pena a urmat cursurile Școlii primare de băieți „Vasile Alecsandri”, în satul natal. A continuat cu Școala de Comerț Elementar din Roșiorii de Vede și, ulterior, cu Școala de Comerț Superior din Turnu Măgurele, care în acea perioadă era reședința de județ. În aceste școli, i-a avut printre colegi pe viitorul publicist Nicolae Stănescu – Udrea (1909 – 1983) din Roșiorii de Vede și pe viitorul pedagog, poet și prefect al județului Teleorman – Florian Crețeanu (1908 – 1972) din Turnu Măgurele. Pena debutează în 15 aprilie, 1932, în „Revista – SO4H2”, din Turnu Măgurele, cu poezia „Alpinism”, scrisă în 1928. Tot în acest an traduce și publică, împreună cu Ștefan Baljalarschi, „Poemele mele” a lui Serghei Esenin. De tânăr, Ion C. Pena și-a creat multe adversități publicând în Revista „SO4H2” (Acid sulfuric) texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în care-l combate pe Oswald Spengler, filosof idealist, reprezentant al antiintelectualismului și istoric german, un critic fervent al latinității. Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice aşa cum ar fi A. C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Al. O. Teodoreanu, Nicolae Iorga, N. Crevedia, Octav Dessila, Al. Macedonschi, Aurel Chirescu, Emanoil Bucuța, Gr. Trancu-Iași, Al. T. Stamatiad, Ion Minulescu, M. Ar. Dan, Tudor Măinescu, A. C. Calotescu-Neicu, Al. Cazaban, Tudor Arghezi, Mircea Pavelescu, I. Gr. Periețeanu, Ion Vinea, Iancu Brezeanu, Damian Stănoiu, N. Davidescu, Florin Iordăchescu, Victor Eftimiu, G. Topârceanu, Miguel de Cervantes Saavedra, G. Bogdan Duică, Cincinat Pavelescu, Ponțiu Pilat, Socrate, Hamlet și alții.

Lucrează ca agent administrativ la Domneşti

Între 1928 – 1944, Ion C. Pena a publicat poezii, epigrame si proză în următoarele publicații: Ziarul „Slove de foc” (din Belitori, Teleorman),
Revista „Drum” (din Roșiorii de Vede), Ziarele si revistele „SO4H2”, „Graiul tineretului”, „Oltul” (din Turnu Măgurele), Revista „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu (din Buzău), Revistele şi ziarele „Epigrama”, „Păcală”, „Prepoem”, „Vremea”, „Universul literar” (din București). Profesional, ca finanțist (perceptor), a funcționat timp de 4 ani și 10 luni în Sichevița, județul Caraș Severin (1936 – 16 iulie 1941), ca delegat de agenție. Aici înființează Căminul cultural „Lumina”, cu sediul în incinta Primăriei, donează cărți bibliotecii și împreună cu sătenii procură un aparat de proiecție. Apoi, la Domnești, judeţul Muscel, actualmente în Argeș, Pena lucrează ca agent administrativ. Aici inființează, în 1941, „Biblioteca modernă” prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, în special intelectualii comunei, precum și tineretul școlar. El este sprijinit de tineretul grupat în jurul normaliștilor Luca Ionescu și N. Ionescu. În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și găzduiește până la plecarea pe front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, „Haiducii Muscelului”.
Fiind mobilizat din Domnești, pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial, Pena moare de tânăr pe 29 iulie 1944, la numai 33 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia. Viața lui s-a consumat sub zodia tragicului, el conducându-și pe ultimul drum patru din cei șase frați: Lina, Fănica, Nicu și Costache. Ion C. Pena n-a fost căsătorit și n-a avut copii. Este al cincelea copil pe care părinții, Firică și Lisandra Pena, aveau să-i înmormânteze în timpul vieții.

A fost membru și susținător al Partidului Național Țărănesc

Pena a fost membru și susținător al Partidului Național Țărănesc, de aici și prietenia lui cu Gheorghe Șuța, președintele PNȚ din Domnești. Orientările amintite aici i-au adus – în perioada 1945-1989 – represaliile sistemului care l-a înscris în „Fondul special – interzise”.
În 1993, îl găsim menționat în „Bibliografia operelor autorilor legionari”, de Nicolae Niță, apărută în editura „Libertatea” din Jacksonville – SUA, alături de Emil Cioran, Petre Țuțea, Constantin Noica, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Radu Gyr și alții. Scriitorul apare pe pagina 204 cu consemnarea: „Pena C.I. – poet. Colaborator la revista „Drum”, apărută în orașul Roșiorii de Vede”, fără alte detalii precum la alții, la care se specifică în mod expres că „au publicat numeroase lucrări de specialitate și au colaborat asiduu la revistele și ziarele legionare din țară”, precizându-li-se și opera.
„Nu avea predilecție pentru cultul legionar”, afirma Luca I. Ionescu din Domnești – Argeș, cel ce între 1940 şi 1942 s-a cunoscut cu poetul (afirmație făcută în emisiunea de evocare a lui Pena la postul de radio „Impact 94,4 FM” din Roșiorii de Vede, în 24 august 2001, în ajunul împlinirii a 90 de ani de la nașterea scriitorului). Din cererea pe care Pena o trimite Ministrului Finanțelor, în calitate de agent administrativ cl. II în comuna Domnești, judeţul Muscel, aflăm cu certitudine că el a venit în localitate după 16 iulie 1941.

A lăsat un testament colegilor din perceptia Domnești

La plecarea din această lume, în 29 iulie 1944, scriitorului i-au rămas mai multe manuscrise, dintre care șase volume erau pregătite pentru tipar, între ele aflându-se și cele două volume, „Iarmaroc” și „Flori veninoase”, oprite de cenzură în 1940. Patru volume de poezii : „Iarmaroc” (un volum de poezii, voluminos, de peste o sută de poezii, din care câteva au apucat să fie publicate), „Varietăți”, „Fum” şi „Nord”. Din păcate, aceste volume s-au pierdut sau sunt răspândite pe la diverși prieteni. Ion C. Pena a creat și s-a impus într-o perioadă tulbure (1928-1944) a istoriei României și a Europei; etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist – perioadă ce a dus la scoaterea acestuia vreme îndelungată în afara circuitului public prin includerea sa în „Fondul special – interzise” între 1945-1989. Înainte de decesul său, la doar 33 de ani, lasă un testament colegilor, prietenii din perceptia Domnești – județul Muscel, Ioan T. Zăinescu și C. Mateescu, prin care îi ruga pe alți trei prieteni de suflet: Gheorghe Șuța, Florian Crețeanu și Nicolae Stănescu – Udrea să se îngrijească de publicarea scrierilor sale. Din păcate acest lucru se îndeplinește abia în anul 2011, când se împlineau 100 de ani de la nașterea sa. Multe manuscrise s-au pierdut din cauza unora dintre prietenii săi.
M.I.