În cele ce urmează vom prezenta tradiții, obiceiuri și legende din județul Argeș mai puțin cunoscute publicului larg. Este vorba despre Cârstovul viilor, ziua în care este bine să se înceapă culesul strugurilor, despre Legenda Fântânii Milii de la Țițești, despre Neagoe Basarab și legenda Mănăstirii Argeșului, despre Legenda ”Râpa Balii” și despre obiceiuri, tradiții și superstiții cu ocazia Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Cârstovul viilor, ziua în care este bine să se înceapă culesul strugurilor
Ziua de 14 septembrie mai este cunsocută în popor drept Cârstovul viilor. De astăzi e bine să se înceapă culesul strugurilor. În zona de sud-vest a arealului Argeş-Muscel se cheamă preotul pentru săvârşirea rugăciunii la locul unde se vor aşeza butoaiele pentru vin. Ţăranii postesc o săptămână întreagă şi fac rugăciuni la vii şi pivniţe. La cules este obiceiul ca, după ce se calcă strugurii, când este să se toarne în butie cea dintâi vadră de vin, să se adune toţi culegătorii care să dea un chiot. Se procedează tot aşa la toate buţile, când se începe turnatul în ele. În timpul culesului, serile se face câte un foc mare de viţă uscată, împrejurul căruia culegătorii joacă, după ce au mâncat, şi lăutarii cântă. La culesul viilor nu este uitat strugurele lui Dumnezeu: nu se culeg strugurii de pe ultimul buştean al viei, aceştia fiind lăsaţi ca ofrandă lui Dumnezeu sau păsărilor cerului.
Legenda Fântânii Milii de la Țițești
Se spune că în vremea de demult, când fanarioții greci tăiau și spânzurau în țara noastră, mulți bărbați împovărați de greutăți urmau drumul codrului. Aceștia erau haiducii. Prin părțile noastre ar fi fost haiducul Radu lui Anghel, de peste dealul de răsărit. El se refugia în pădurile din zona noastră unde nu erau boieri. Poterașii, aflaseră că se adăpostea la o cârciumă, unde cârciumărița era foarte frumoasă, dar credincioasă soțului ei. Aceștia au luat legătura cu cârciumărița, ei dorind să fie anunțați atunci când vine haiducul, dar cârciumărița îi păcălește. Văzând că sunt înșelați, poterașii au prins-o pe cârciumăriță, au legat-o cu coardele de stâlpul casei și au bătut-o ca să spună unde se ascunde Radu.
Mult a suferit biata femeie, dar nu l-a trădat pe Radu, nu pentru că l-ar fi iubit, ci pentru că ținea la bărbăția și dragostea lui pentru dreptate. Femeia, Mila, a murit în mari chinuri fiind îngropată de soțul său. Într-o noapte, Radu cu haiducii săi au venit și în locul unde a murit femeia au săpat o groapă unde era un mic izvor și au înălțat o fântână din lemn care a rămas sub denumirea de Fântâna Milii, care pentru dreptate a vărsat atâtea lacrimi ca dintr-o fântână.
Citește și Marius Nicolaescu, prezent la Festivalul “Tradiții argeșene” de la Corbeni
Neagoe Basarab și Mănăstirea de la Curtea de Argeș
Mergând pe firul legendei despre ctitorie „se spune că Neagoe Vodă, prin toamna anului 1512, a plecat alături de curtenii săi spre Câmpulung spre a vâna animale sălbatice. Animale se înmulţiseră aşa de mult prin părţile acelea, încât locuitorii nu mai îndrăzneau să plece din casele lor din cauza fricii ce se răspândise. Neagoe Vodă după câteva ceasuri de vânătoare începu să urmărească un mare mistreţ, teroarea acelor locuri. După o goană lungă, mistreţul intră într-o pădure seculară, aşezată în Valea Dracilor.
Se zicea că, oricine ar fi îndrăznit să înainteze în acea vale primejdioasă, pierea. În mijlocul pădurii se afla palatul satanei şi mii de creştini ar fi fost victimele acestui monarh al infernului. Nici rugăciunile însoţitorilor săi de a nu mai urmări monstrul, nici noaptea care acoperise orizontul cu o pâclă neagră, nici îngrozitoarea furtună însoţită de fulgere şi trăsnete nu putură împiedica pe domnul român de a-şi urmări prada. Ajuns în pădure, obosit şi ud până la piele, Neagoe pierde urma mistreţului.
După câtva timp de umblet, descoperi în pădure, pe un loc sterp, ruinile unui templu, unde ajutat de lumina ce venea de la flacăra unor arbori trăsniţi, găsi o văgăună în care pătrunse el şi calul său. Aici a trecut Neagoe Vodă noaptea şi chiar atunci a făcut jurământ ca să ridice pe locul acela o strălucită biserică, idee ce el încă de mult o nutrea în cugetul său. A doua zi, urmând firul apelor Argeşului, voievodul a scăpat din labirintul verde în care pătrunsese. După ce a ajuns în cetatea de scaun, a ordonat construirea mănăstirii. Printre meşterii sosiţi la lucrări s-a numărat şi Manole. Zidind de vie pe soţia sa în zid, ridică acest monument fără seamăn”!
Citește și Doina Argeșului cântă la Festivalul „Tradiții argeșene” de la Corbeni
Legenda „Râpa Balii”
În comuna Corbeni, există o râpă, numită „Râpa Balii”. Denumirea aceesteia vine de la faptul că acolo trăia odată un balaur uriaș care mânca oile ciobanilor. Oamenii erau foarte speriați, până când un cioban isteț s-a gândit să ia o oaie, să-i scoată măruntaiele și să bage în trupul oii var nestins.
La un moment dat pământul a început să se cutremure, iar ieșind de sub pământ balaurul a mâncat oaia, urmând să se audă un țipăt cumplit, ca mai apoi râpa să se surpe, acoperind corpul creaturii. De atunci, acea râpă se numește „Râpa Balii”.
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul - tradiţii, obiceiuri şi superstiţii
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 29 august, zi în care credincioşii postesc, ca să nu se asemene cu Irod, cel care, din cauza ospăţului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit, la cererea ei, capul Sfântului Ioan Botezătorul. Se spune că ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul prefigurează Vinerea Patimilor. După cum se posteşte în fiecare vineri, pentru răstiginire, tot astfel se cuvine postul în această zi. Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul este o sărbătoare cu semnificaţie escatologică, precum sunt şi Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului. Prin Schimbarea la Faţă ni se descoperă chipul pe care îl va avea omul unit cu Hristos, chip de slavă, iar prin Adormirea Maicii Domnului se arată că acela care L-a purtat pe Hristos se mută de la stricăciune la nestricăciune, în vreme ce prin această sărbătoare ni se revelează că toţi cei care nu au fost străini de pocăinţa prorocită de Sfântul Ioan Botezătorul vor ajunge în Rai.
Din acest motiv, Sfinţii Părinţi au rânduit astfel: Cele trei sărbători să fie prăznuite în luna august, ultima lună din anul bisericesc, drept semn că acest chip al lumii va trece, că cer nou şi pământ nou vor fi, după cum citim în Apocalipsa, capitolul 21. Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului drept răsplată. Capul Sfântului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a două aflare a capului sunt sărbătorite pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 25 mai. În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.
Sursa: pagina Facebook Sorin Mazilescu
Citește și Tradiții și obiceiuri de Rusalii
0 Comentarii