Maria s-a născut la Iași, în anul 1700, fiind primul copil al prințului Dimitrie Cantemir și al soției sale Casandra, fiica domnitorului muntean Șerban Cantacuzino. I-a urmat o fată, Smaranda, și patru băieți: Matei, Constantin, Șerban și Antioh. Ultimul este considerat primul poet modern din istoria Rusiei și un diplomat de prestigiu la curțile imperiale de la Londra și Paris.
Dintre toți copiii lui Cantemir, Maria s-a remarcat printr-o inteligență sclipitoare, dublată de o frumusețe ieșită din comun. Vorbea la perfecție greaca veche, latina și limba italiană, ulterior, evident, și rusa, avea solide cunoștințe de matematică, astronomie, filosofie, istorie, literatură universală, pictură și muzică, însușite în cele mai renumite școli de la Istanbul, acolo unde și-a petrecut copilăria și adolescența.
Tatăl ei, Dimitrie Cantemir, cel mai cult domnitor român, a fost membru al Academiei din Berlin, la cererea căreia a scris celebra lucrare ”Descriptio Moldaviae”. Deși a fost pasionat și de politică, sorții nu au fost de partea sa, având două scurte domnii în Moldova. În 1711, dorind să scoată Moldova de sub suzeranitatea otomană, încheie un tratat de alianță cu Petru cel Mare. Din nefericire, aceștia sunt înfrânți în bătălia de la Stănilești, pe Prut. În aceste condiții, Dimitrie Cantemir este nevoit să-l urmeze pe Petru I în Rusia, acesta dăruindu-i un palat în împrejurimile Moscovei și întinse moșii, care îi vor asigura un trai îndestulător, atât lui, cât și numeroasei sale familii.
Citește și Lecţia de istorie. Căderea Constantinopolului
Maria îl va cunoaște pe Petru cel Mare pe timpul festivităților din iarna anilor 1721-1722 dedicate încheierii păcii de la Nystadt cu Suedia. Maria avea 22 de ani. Țarul s-a îndrăgostit fulgerător de ea, rămânându-i fidel în iubire până la moarte. Cutumele, dar și intrigile de la curtea imperială ne-au privat să avem o româncă împărăteasă a Rusiei. Și ce împărăteasă! După cum vom vedea în cele ce urmează, Petru a fost la un pas să se căsătorească cu Maria.
Statura impozantă (avea aproape 2 metri înălțime), dar și felul său de a fi, dacă nu mai ținem cont și de poziția sa au făcut din Petru I un mare afemeiat. Aventurile sale erotice depășeau granițele Rusiei și ne fac să ne gândim la Mihai Viteazul, cu aceeași statură, care avea ibovnice cam prin toate orașele prin care trecea. Dar cum vajnicului domnitor muntean i-a pus capac Velica, nepoata doamnei Chiajna, la fel s-a întâmplat și cu Petru în iubirea sa față de Maria.
Petru I era la a doua căsătorie, cu Ecaterina Mekseevna, o fostă țărancă suedeză, pe numele ei Marta Skavronskaia, servitoarea prințului Bluk. Fiind vreme de război, se spune că, până a ajunge la Petru, Ecaterina a trecut prin mai multe paturi de campanie, dar, fiind bine dotată, le-a făcut față: era înaltă, brunetă, cu o talie grațioasă și forme opulente ale sânilor.
Împărăteasa i-a dăruit țarului 12 copii, dintre care au supraviețuit doar două fete, dintre care Elisabeta va fi împărăteasă a Rusiei. Din momentul în care a cunoscut-o pe Maria, țarul nu a mai avut ochi decât pentru ea. Maria devine sfetnicul de taină al acestuia; sfaturile primite în serile de taină se dovedeau a-i fi foarte folositoare, știindu-se faptul că Petru nu excela la acest capitol.
Citește și Lecţia de istorie. Gripa spaniolă
Deși țarina era obișnuită cu aventurile amoroase ale soțului ei, pentru ea Maria era o rivală foarte periculoasă, mai ales pentru că țarul îi promisese acesteia că, dacă îi va face un băiat, se va căsători cu ea. Lucru care s-a și întâmplat, când Maria l-a însoțit pe țar într-o expediție în Astahan, în 1722. Adică Maria i-a facut un băiat. Dar sorții nu au ținut cu ea. Copilul a murit în 1723, posibil otrăvit de medicul împărătesei Ecaterina, care însoțea și ea expediția.
A fost o lovitură teribilă pentru Maria, cât și pentru tatăl ei, Dimitrie Cantemir, care vedea în ocuparea tronului împărătesc o posibilitate de a reveni pe tronul Moldovei și a o scoate de sub suzeranitatea otomană. Cu toate acestea, relația ei cu Petru a continuat până la moartea acestuia, în 1725.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii