Marian Petry s-a născut la 4 august 1935 la Câmpulung Muscel și a decedat la 30 aprilie 2012 la Câmpulung. A fost scriitor, profesor de literatură universală, pictor și grafician. Provine din familia nobiliară Petry. Tatăl scriitorului Cezar Petry și al graficianului Bogdan Petry. În perioada liceului este elev al pictorului Donici, fapt care îl face să devină printre primii membri ai cenaclului „Donici”, având nenumărate expoziții atât în Câmpulung Muscel cât și în țară.
L-a avut ca director pe tatăl actorului Mircea Diaconu
De-a lungul timpului Marian Petry s-a remarcat ca un portretist foarte apreciat în cercurile profesioniștilor și ale satiricilor în special. De trei ori laureat al premiilor Uniunii Scriitorilor, nu i se onorează publicarea cărților premiate așa cum spune legea. Este autorul mai multor cărți grafice „avant la lettre” în spațiul românesc, cunoscute de prieteni de prestigiu din rândul scriitorilor bucureșteni. A întreținut legături de mare prietenie cu causticul scriitor Mircea Pavelescu, era apreciat în mod deosebit de scriitorul Ion Marin Iovescu și considerat genial de către redutabilul pamfletar, organizator de festivaluri, concursuri literare și de teatru, Valentin Silvestru. Era sfătuitorul literar al finului ironist Hulubei și al vitriolantei aforiste Rodica Toth. Îi plăcea compania boierilor Moșandrei, prințul Pantazie și Ion Marin Pavelescu, ce îi aduceau aminte de copilăria pierdută. A urmat cursurile Școlii Normale din Câmpulung Muscel în perioada 1942-1950, ale Liceului pedagogic „Carol I” din Câmpulung Muscel între anii 1950 și 1955 și ale Facultății de Filologie București, secția Limbi Slave între 1956 și 1957. De asemenea, Marian Petry a absolvit Școala de ofițeri de artilerie din Sibiu (1957-1961) și Institutul de Artă Dramatică și Cinematografică (clasa Ion Finteșteanu). Învățător în comuna Vlădești, județul Argeș, Petry l-a avut ca director pe tatăl actorului Mircea Diaconu, cu care leagă o lungă prietenie, peste ani viitorul actor de renume fiindu-i elev la liceu. Acolo îi va cataliza acestuia o neașteptată dragoste pentru teatru (1955-1956). Marian Petry a fost și învățător în București și student la Facultatea de Limbi Slave (1956-1957).
În doar cinci ani, avansat la gradul de căpitan la excepțional
Protagonistul nostru urmează o carieră militară la Școala Militară de la Sibiu, fiind detașat cultural în vederea regizării de piese teatrale în orașele Vatra Dornei, Cluj și București. La București, fiind împiedicat să urmeze cursurile, obținute prin examen la clasa Ion Finteșteanu a IATC, își dă demisia ieșind din rândurile armatei, deși ajunsese în cei doar cinci ani la gradul de căpitan la excepțional prin brevetarea unor tehnici noi în topogrametria superioară și balistică antiaeriană (1957-1961). Câștigă examenul de intrare la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în anul 1961, dar nu se prezintă la cursuri pentru că în aceeași vară reușește și la examenul de la Facultatea de Litere din București, pe care o urmează finalizând-o în anul 1965 cu nota maximă. Deoarece lucrarea de diplomă este calificată drept excepțională de marele profesor Alexandru Piru, este primit ca asistent universitar (1966), opțiune pe care o va refuza în schimbul întoarcerii în locurile natale ca profesor la Liceul Pedagogic, pe care cândva îl absolvise cu nota maximă. Marian Petry joacă pe scenele comediei bucureștene, dar se remarcă mai mult ca recitator dramatic și cântăreț, creând cu Luigi Ionescu, căruia îi urma imediat în toate spectacolele, un contrast ce aducea o neașteptată notă de modernitate (1961-1968). Urmează cursurile de regie și tehnica interpretării ale eruditului profesor de actorie și regizor de film Tudor Mărăscu (1965-1968) și este premiat cu cea mai mare distincție pe țară în concursul actorilor recitatori, înaintea actorului George Zamfirescu. Din acest motiv și astăzi unii dintre actori îl consideră ca fiind cel mai bun actor recitator român din perioada de după război (1968-1970). Din 1968 argeșeanul nostru începe o neîntreruptă activitate de scriitor în cadrul revistei de satiră și umor „Urzica” până la desființarea acesteia (în anul 2000), dar și în cadrul altor reviste literare unde, în fiecare an, obține mai multe premii literare printre care „Doctor Humoris Causa“.
Maria Cârneci este unul dintre talentele descoperite de Petry
Petry îngrijește de mai multe reviste de educație, dar și de filologie cu lucrări de semaseologie și studii de literatură comparată. Îngrijește reviste pentru învățământ și conduce în cadrul Casei de Cultură „Negru Vodă” cenaclul literar „Tudor Mușatescu” și concursul satiric și de umor cu același nume, fără să lase o clipă din mână echipa de teatru a aceleiași instituții. Propune înființarea festivalului rock „Posada” al cărui nume îl stabilește. Începând cu 1980 realizează și emisiunea radio a Câmpulungului. Formează mai multe generații de actori amatori, asigurându-le diplome de calificare în domeniul teatrului, unii dintre absolvenți sau doar magnetizați de mișcare devenind actori profesioniști (Mircea Diaconu, Cortea Emil, etc.) În cenaclul condus de el se detașează cu timpul mișcarea generației nouăzeciste a Argeșului și oblăduiește împreună cu poetul Teodor Dragomirescu primii pași ai poetei Ileana Mălăncioiu. Maria Cârneci este unul dintre talentele descoperite de Marian Petry în domeniul muzicii populare, iar simpaticul și truculentul actor de comedie Romică Țociu fiind și el încurajat în primii pași pe scenă de un prim premiu oferit cu mult curaj de Marian Petry pentru o interpretare în care comunismul și chiar figura dictatorului erau șarjate pe față în hazul imens al publicului. (M.I.)
0 Comentarii