O tânără din Muscel se implică în procesul de pace în Sudanul de Sud

S-a orientat către Informatică, deși era atrasă și de Istorie. Până la urmă a intrat la ambele facultăți. Istoria a abandonat-o, a rămas cu Info, însă lipsea ceva. ”Pot spune că nu mi-am găsit calea, nu a fost ceea ce mi-am dorit să fac, așa că am căutat să mă dezvolt în planuri secundare, prin voluntariat, internship-uri și schimburi de experiență și acolo am găsit ceea ce căutam eu de fapt: ceva legat de istorie, care mergea spre antropologie, științe sociale și latura umanistă”, explică Hortensia Pașalău cum și-a găsit drumul spre împlinire. Fiică a unei apreciate profesoare de la Colegiul Național ”Dinicu Golescu”, Simona Bădițescu, tânăra câmpulungeancă a început acțiunile de voluntariat încă din timpul liceului. Legătura a fost un ONG local, Asociația Muscel pentru Educație și Cultură, care se ocupa cu promovarea culturii și educației printre grupurile marginalizate, minorități. Iar peste ani, nu mulți, a ajuns să facă parte din echipa unui program al ONU, alături de tineri din 190 de țări. Job-ul însă nu a împiedicat-o să se implice și în alte activități de voluntariat, cu deosebire pe continentul african.

Din Egipt, în Sudanul de Sud

Întrebată unde a fost ultima oară, spune că în Kampala, capitala Ugandei, țară de la izvoarele Nilului. Asta deși a mai călătorit între timp. Egiptul este în continuare cea mai frecventă destinație pe care a văzut-o în ultimii ani, iar acolo se vede, de regulă, cu colegii de lucru, pentru că la Cairo se găsește al doilea cel mai mare aeroport din Africa și cel mai bine conectat punct de intrare al continentului.

În afară de Uganda și Egipt, Sudanul de Sud este o altă țară africană de destinație pentru fata care a refuzat să devină programator subjugat rutinei. Fiecare țară cu provocările ei… ”În Egipt, la Cairo cel mai mult mi-au lipsit carnea și preparatele din porc. În Sudanul de Sud cel mai mult simțeam lipsa curentului electric, pentru că acolo totul funcționează exclusiv pe bază de generatoare de curent electric, generatoare care au nevoie de pauze pentru a evita suprasolicitarea, iar consumul și disponibilitatea de motorină reprezintă alt factor care influențează accesul către tot ceea ce considerăm normal – internet, frigidere, apă, aer condiționat. Mai ales că și într-o zi răcoroasă temperatura din Sudanul de Sud se situează undeva la peste 30 de grade Celsius”, povestește tânăra din Câmpulung.

Acum este implicată în proiecte care se bazează pe pace și reconciliere în Sudanul de Sud, proiecte finanțate cu bani mulți de către guvernul britanic și cel american. Sunt proiecte menite să aducă și să mențină pacea, să ofere un mediu în care se poate dialoga și trece peste conflictele civile, care sunt continue. Deși țara și-a câștigat independența în 2011, războiul civil continuă. În fapt, explică Hortensia Pașalău, sunt vechi conflicte tribale, exploatate în continuare de lideri.

Citește și Alex Găvan escaladează vârful nr. 2 din lume fără oxigen suplimentar

Ideea de toleranță, o explicație pentru implicarea în proiecte sociale

Cel mai important în viață pentru Hortensia este toleranța, incluziunea socială a tuturor grupurilor. Spune că, dacă am putea trece peste aceste diferențe dintre noi, am putea avansa ca societate mult mai ușor. De aceea apreciază la ceilalți oameni toleranța și compasiunea față de semeni. Și cu regret spune că în România nu prea se regăsesc asemenea tipare comportamentale. De aceea susține că învățământul românesc ar trebui să includă educație civică, educație democratică… ”Foarte multe subiecte nu sunt abordate și din cauza asta avem atât de mulți elevi care ies de pe băncile școlii, dar nu știu cum funcționează o comunitate, un oraș, un stat… Apoi, educație economică. Avem niște ore de economie, filosofie, dar nu cred că mai sunt de actualitate, nu au fost aduse la punct cu zilele pe care le trăim”, susține ea.

Citește și O jumătate de secol între două expediţii în Africa cu M461

De la haosul de pe străzile africane, la armonia dintre oameni

Evident, contactul cu alte țări, îndeosebi cele africane, a fost un șoc. ”Șocul cultural e imposibil de evitat. Trecând peste diferențele evidente de cultură, credință, tradiție, arhitectură, diferențele dintre clasele sociale și peste sărăcia de acolo, cel mai mult m-a surprins și mi-a îngreunat viața traficul. Cairo, un oraș cu o populație cât a României, este extrem de greu de navigat, iar regulile de circulație sunt privite ca fiind mai mult un sfat decât o conduită legală. Ceea ce ar trebui parcurs în 15-20 de minute se parcurge, de fapt, într-o oră și jumătate sau chiar două. La fel de greu se circulă și în alte capitale africane – Kampala (Uganda), Nairobi (Kenya) – care sunt orașe cu o infrastructură precară și care nu au fost construite pentru a putea asigura circulația unui număr mare de vehicule. La fel de mult m-a surprins și tradiția de a mânca fără a folosi tacâmuri, alături de nenumăratele preparate culinare care erau pregătite exclusiv pentru a fi consumate cu mâna”, acestea sunt aspecte șocant-deranjante întâlnite de Hortensia Pașalău. Dar sunt și altfel de lucruri care au impresionat-o puternic.

”La polul opus, m-a fascinat relația omului cu semenii săi și cu natura. Africanii au un mod de a percepe viața de zi cu zi mai simplu și mai sincer, un mod de viață în care obiectivul nu este legat de bunăstare, ci mai degrabă de un mod de viață în care oamenii se consideră cu toții egali în fața legii, își prețuiesc și își protejează comunitatea, natura înconjurătoare, animalele (domestice sau sălbatice), locurile natale, libertatea. Oamenii continuă să fie ghidați de către cultura și tradiția locală, dar în același timp sunt primitori și dornici să cunoască lumea modernă și sunt deschiși dialogului și schimbului de informații”, povestește Hortensia.

Citește și Africa – în topul destinațiilor exotice preferate de români

Pasionată de fotografie, muzică şi Stephen King

Stop! Mereu pe drumuri, mereu implicată, ce îi mai rămâne Hortensiei? Păi… pasiunea ei este călătoria, așa că se îmbină totul. Și istoria, bineînțeles, cu obsesia legată de perioada Evului Mediu, motiv pentru care este impresionată de oamenii și locurile din Transilvania, cu orașele și satele ei fortificate. ”Prima oară la oameni mă uit atunci când ajung într-un loc. Asta și pentru a afla mai ușor de unde vine și încotro se îndreaptă societatea, țara…”, spune Hortensia. Și nu uită nici de Câmpulung, de clădirile istorice ale municipiului, cu o notă pusă pe Vila Golescu, imobil repus în valoare așa cum ar trebui să se întâmple cu multe altele din municipiul muscelean.

Iar când are ceva timp, citește. Citește mult, spune ea, cea impresionată de o carte a lui Stephen King, ”Lucruri prețioase”. Roman de groază, bineînțeles, că doar e vorba de autorul ”Strălucirii” și al ”Mașinii ucigașe”. Iar ultimul film de apreciat a fost miniseria ”Midnight Mass”, despre care Hortensia spune că ”e un serial despre niște probleme relativ contemporane, despre unde se poate ajunge prin fanatism și extremism. O aducere aminte a faptului că drumul spre iad e pavat cu intenții bune”. Muzica o relaxează, o duce cu gândul la alte vremuri, la amintiri. Phoenix în primul rând, Cargo, Voltaj, dar și Bon Jovi cu ”Have a nice day”. Și ceva mâncare italienească, apoi în călătorie cu aparatul foto. Fiindcă îi place și să facă fotografii.

Un viitor în afara României

”Sunt optimistă în legătură cu viitorul. Până la urmă, viitorul este așa cum mi-l fac eu. Continuu să lucrez către obiectivele pe care mi le-am propus. Cred că va fi bine, deși nu e ușor. Poate că eu mi-am propus să schimb o localitate, o comunitate prin proiecte, dar schimbarea vine greu. Fiecare comunitate, țară are propriile legi, obiceiuri… Nu este atât de ușor să schimbi comportamente și mentalități, nu într-un timp scurt. Din acest punct de vedere sunt mai rezervată, e nevoie de timp”, spune tânăra din Câmpulung, care vorbește și despre unde se vede peste două decenii: ”Peste 20 de ani cred că este destul de puțin probabil să fiu undeva în Africa, iar obiectivul meu nici măcar nu este să fiu încă acolo, ci să contribui la ceva care va continua să formeze comunități funcționale. Din păcate, România nu îmi oferă această oportunitate, deci cel mai probabil este că 2042 mă va găsi într-o țară din vestul apropiat sau îndepărtat, într-un mediu care mă va lăsa să profesez în acest domeniu; un domeniu de la care, odată ales, nu există cale de întoarcere”.

Citește și Un cuplu din Cluj traversează Africa cu un ARO IMS

Povestea fotografiei cu oaia

”Asta e o fotografie făcută într-o tabără de refugiați africani din sudul Italiei. M-a impresionat faptul că o oaie cu un picior rupt a fost tratată după cunoștințele și posibilitățile refugiaților, deși ar fi fost la fel de ușor să o sacrifice pentru carne”.
Cătălin Ioan Butoiu