Dintre toate cinematografele Piteștiului, doar unul mai funcționează, „București”, alături de mai nou-înființatele săli de la „Vivo” și „Trivale”. Dar istoria cinematografelor din oraș este una, cred, interesantă.
Astfel, la 20 septembrie 1902 are loc la Piteşti prima reprezentare cinematografică, ambulantă, cu filmul „Panorama Eduard Braun”. În sfârșit, la 7 ani de la realizarea primului film la Paris, de către frații Lumiere, piteștenii vizionează live primul lor film.
Nu există o istorie a cinematografelor din Pitești. De câiva ani, am scormonit prin istoria Piteștiului și în colecția lui Cătălin Tudor de fotografii și ilustrate, căutând date despre acest subiect atât de puțin cunoscut.
Astfel, Cinematograful „Sebastian Papaiani” este cel mai vechi din Pitești, fiind înființat în anul 1912, în sediul Băncii Populare, sub denumirea de Sala „Aquila”, în proprietatea lui Constantin Mircea.
Se proiectau filme la modă în acea perioadă, care nu aduceau profit, astfel încât, o perioadă, sala a devenit (și) sediul telefoanelor și poștei urbane. Istoria consemnează două momente importante.
La începutul anilor 30, cinematograful, cel mai mare și modern din oraș, devine și profitabil, astfel încât, în aprilie 1931, este inaugurată proiectarea filmelor cu „aparat sonor, unicul din ţară, producţia Casei «Gaumont» din Paris, tip 1931, prezentând publicului un spectacol egal celui din Bucureşti”.
Citește și Povestea fascinantă a jurnalistului şi poetului muscelean care a făcut arest pentru că a citit
La Cinematograful Aquila a rulat, de pildă, în 1930, filmul Venea o moară pe Siret, film realizat de regizorul german Martin Berger după romanul scriitorului Mihail Sadoveanu, unele secvenţe fiind filmate la Vila Florica din Ştefăneşti. Dar din roman s-au păstrat „doar titlul și numele câtorva personaje”.
Întrucât clădirea teatrului din Pitești se deteriorase, la 6 martie 1948, la Sala „Aquila” se deschide, cu stagiune permanentă, Teatrul Muncitoresc (ulterior, Teatrul de Stat). Așa se face că aici se jucau și spectacole de teatru, dar se difuzau și filme. Cinematograful își schimbă numele din „Aquila” în „Muncitoresc” în 1948.
În anul 1959 are loc rebotezarea cinematografului, din „Muncitoresc” în „Modern”, deci acum fix 60 de ani. Anii 60, 70 și 80 au fost ani de glorie, cu săli pline și filme frumoase. După 54 de ani, acest cinematograf („Modern”) își schimbă a treia oară denumirea, în „Sebastian Papaiani”. S-a dorit rebranduirea cinematografului, care o ducea tot mai greu după 1990, ca și omagierea celui mai mare actor pe care Piteștiul l-a dat țării. S-a spus atunci: „În semn de omagiu pentru cariera de excepție în slujba culturii și artei vizuale din România, Municipalitatea din Pitești, împreună cu Regia Autonomă de Distribuție și Exploatarea Filmelor – RADEF România Film, a hotărât ca numele piteșteanului Sebastian Papaiani să fie purtat de Cinematograful «Modern»” începând cu 1 martie 2013.
Dar în oraș au mai existat și altele, în zona centrală. Alte trei cinematografe în funcțiune în perioada interbelică în Pitești și până după 1944 au fost: „Lux”, „Select” și „Trianon”.
Am prezentat mai sus Cinema „Lux” sau măcar o parte din clădire, așa cum arăta la 1937, cu sediul pe str. Șerban Vodă, la doi pași de „Aquila”, clădire demolată ulterior, în numele sistematizării.
La 3 noiembrie 1948, Marea Adunare Națională a promulgat Decretul nr. 303/1948 privind naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice, decret prin care au fost naționalizate cinematografele „Muncitoresc” (degeaba își schimbase numele, din „Aquila”), „Lux”, „Select” și „Trianon”.
Cinematograful „București” a fost inaugurat la 21 august 1958, construcţia noului sediu de pe Calea Bucureşti, din preajma Primăriei, durând fix un an. Ulterior, au fost construite blocurile ce aveau să integreze clădirea cinematografului și să fie populate cu piteșteni agreați de regim, blocurile fiind la doi pași de sediul comitetului de partid.
La Cinematograful „București”, cercetând arhiva ziarului „Secera și ciocanul”, au predominat, în anii 1958-1965, filmele sovietice și chinezești, dar și producțiile românești ce reflectau noua viață, pe baze socialiste. Treptat, în programe își fac loc filmele italienești și franțuzești, iar mai apoi cele americane.
În anii 70-80, Cinematograful „București” devenise cel mai „occidental” cinema din urbe, în comparație cu celelalte existente – „Modern”, „Dacia” și „Lumina” – aici proiectându-se cele mai multe filme de ultimă oră din SUA, cozile fiind infernale, iar bișnița cu bilete înflorind peste noapte. Și cineaștii români preferau Cinematograful „București”. Un Sergiu Nicolaescu era primit cu covorul roșu. Trăgea cu mașina personală până în fața cinematografului, se lăsa adulat de public. Uneori, pentru că publicul nu prindea bilet nici la filmul de la ora 20.00, se proiectau filme și de la ora 22.00 până la miezul nopții, atunci când participau și actori din film, precum Tamara Buciuceanu-Botez (și am mărturii în acest sens, de la casierițele vremii).
Citește și Revista de cultură ARGEŞ împlineşte 55 de ani de la înfiinţare
Întrucât apăreau și filme românești de propagandă, regimul de atunci a continuat să deschidă noi cinematografe. La 17 august 1958 se inaugurează Casa de Cultură „23 august” din Găvana, devenită, ulterior, în 1962, Cinematograful „Lumina”. La 21 august același an, la Cinema „București” rulează primul film.
În 1964 începe construirea cartierului Calea Craiovei (cu aproape 4.000 de apartamente). Primarul Vasile Călinescu decide, în planul urbanistic zonal, construirea unui nou cinematograf, denumit „Dacia”. Acesta a fost pus în funcțiune în anul 1971. Cinematograful „Dacia” era cel mai… americanizat, aici fiind proiectate cele mai multe filme artistice americane, firește, dacă nu încălcau, prin mesaj, cumva principiile socialiste.
Recapitulând, în 1989, în Pitești funcționau 4 cinematografe. Următoarele: „București”, „Modern”, „Dacia” și „Lumina”. După 1990, rând pe rând, odată cu explozia televiziunilor libere, care difuzau filme, publicul spectator piteștean (ca în toată țara, de altfel) a scăzut dramatic. De la profit, cinematografele au mers pe pierderi din ce în ce mai mari, cu salarii neplătite. Primul care s-a închis a fost Cinema „Lumina”. A urmat „Dacia”. Ținând cont de această situație, Regia România-Film a luat decizia de a preda către autoritățile locale sau către cei interesați o parte din sălile de film. Cinema „Lumina” a devenit, mai întâi, cârciumă, apoi sediul Bursei de Mărfuri, apoi sediul Asociației Oamenilor de Afaceri și, după preluarea de către Consiliul Județean Argeș, a ajuns sediul Centrului Cultural Județean Argeș.
Cinema „Dacia” a ajuns, mai întâi, club de noapte, celebru o vreme (Clubul „Insomnia”), iar mai apoi… casă de rugăciuni pentru un cult neoprotestant. În 2008 s-a închis și Cinema „București”. Ultimul cinematograf care mai rămăsese, „Sebastian Papaiani”, s-a închis și el în decembrie 2019. Dar în ultimii 10 ani se deschiseseră cinematografe private, mai întâi la „Euromall” („Vivo”), apoi Cinema „Trivale”, publicul piteștean preferându-le pentru condițiile foarte bune de vizionare.
Jean Dumitraşcu
Citește și Un poem cu 7 autori, scris într-o cârciumă din Piteşti
Aiasta este … vremile se schimba , toate la timpu’ lor !