9 Iunie 1848: Începutul revoluției pașoptiste în Muntenia. Adunarea populară de la Islaz 

Revoluția de la 1848 din Țara Românească a fost o revoltă românească liberală și naționalistă din Țara Românească. Parte a revoluțiilor de la 1848 și conectată strâns la revolta eșuată din Principatul Moldovei, a urmărit să răstoarne administrația impusă de autoritățile imperiale rusești sub regimul Regulamentului Organic, și, prin mulți din liderii săi, a cerut abolirea privilegiilor boierești. Condusă de un grup de tineri intelectuali și ofițeri ai forțelor militare, mișcarea a reușit să-l răstoarne pe principele conducător Gheorghe Bibescu, pe care l-au înlocuit cu un guvern provizoriu și o regență; de asemenea, au votat o serie de reforme progresiste, prima anunțată în Proclamația de la Islaz.

Citește și: Arhiepiscopia a reacţionat! Călugărul iubăreţ a fost retrogradat… cântăreţ

În ziua de 9 Iunie 1848 a început revoluția pașoptistă în Muntenia. A avut loc Adunarea populară de la Islaz (azi comună în județul Teleorman), ocazie cu care s-a citit “Proclamația de la Islaz” (programul Revoluției din Țara Românească) și s-a constituit primul Guvern provizoriu (Ion Heliade Radulescu, maiorul Christian Tell, Ștefan Golescu, preotul Radu Șapcă și căpitanul Nicolae Pleșoianu). Foto reprezentativă: Studenţi revoluţionari din Moldova şi Ţara Românească, prezentând la Paris tricolorul românesc cu menţiunile “Dreptate, Frăţie” în 1848. Acuarelă de C. Petrescu.

Revoluţia Română de la 1848 a fost parte a revoluţiei europene din acelaşi an şi expresie a procesului de afirmare a naţiunii române şi a conştiinţei naţionale. În ţările Române s-au produs trei revoluţii în anul 1848: revoluţia din Moldova – care a fost înăbuşită de la început, cea din Muntenia, iar a treia în Transilvania.

În Muntenia, revoluţia a avut de la început, mai mult succes decît în Moldova; una din cauze a fost mai buna organizare a ei, o alta, concursul unei părţi din administraţie şi armată. În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu se formase, în 1843, o societate politică secretă, intitulată Dreptate-Frăţie.

Din ea făceau parte tinerii patrioţi şi progresişti, dintre care mulţi studiaseră în străinătate, mai ales la Paris. În capitala Franţei izbucnise revoluţia la începutul anului 1848; conducătorii ei fagaduiseră sprijin tinerilor munteni, în cazul cînd se vor ridica la lupta.

Citește și: „Comisarul Catani” de la Resurse Umane a coborât în stradă ca să ia Oscarul

Mişcarea a izbucnit  la Islaz, în judeţul Romanaţi, ale cărui autorităţi, militare şi civile, erau de partea revoluţionarilor.

S-a citit Proclamaţia de la Islaz, formată din 22 de articole în care se prevedea:

    – independenţa administrativă şi legislativă,
– separaţia puterilor,
– egalitatea drepturilor politice,
– alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani,
– reducerea listei civile a domnitorului,
– emanciparea clăcaşilor,
– emanciparea israeliţilor şi drepturi politice pentru compatrioţii de altă credinţă,
– dezrobirea ţiganilor,
– instrucţiune egală,
– înfiinţarea unor aşezăminte penitenciare,
– crearea gărzii naţionale.

La 11 iunie, ştiind că a pierdut sprijinul armatei, domnitorul Gheorghe  Bibescu semnează la Bucureşti proclamaţia de la Islaz, care va deveni noua constituţie.

A doua zi, ruşii au protestat prin consulul lor şi au ameninţat că vor invada ţara. În aceste condiţii, Gheorghe Bibescu a abdicat. 

Scurta perioadă de trei luni cât a durat revoluţia în Muntenia a avut totuşi urmări însemnate,  producând  o zguduire a societăţii,  a facilitat pătrunderea ideilor de reformă socială, care-şi vor găsi mai târziu expresia în dispoziţiile din 1858 ale Convenţiei de la Paris şi în legile din 1863-1864 date sub conducerea  Domnului  Cuza şi a primului ministru Kogălniceanu: secularizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor şi legea învăţământului, contribuind  la întărirea şi adâncirea ideii de unitate naţională.

Citește și: Şeful IPJ Argeş nu are noroc la şoferi. Şi actualul şofer al comandantului Marian Badea a avut probleme penale

În sfârşit, prin propaganda  făcută în Apus de fruntaşii revoluționari  exilaţi, s-a creat  un puternic curent de opinie publică şi guvernamentală în favoarea Principatelor Române, curent care-şi va dovedi eficacitatea cu prilejul încheierii Tratatului şi apoi a Convenţiei de la Paris (1856, respectiv 1858).

Nu este, prin urmare, exagerat a afirma că revoluţia din Muntenia de la 1848 stă la baza constituirii României moderne.