Web Analytics

24 Septembrie 1977: A decedat marele economist român Victor Slăvescu. Argeșean născut la Rucăr 

de | 24.09.2022 10:12 | Actualitate, Cultură, Economie, Politica si Administratie

În ziua de 24 Septembrie 1977 a decedat, la Bucuresti, economistul Victor Slăvescu, autor al unor importante  lucrări în domeniul economiei politice, istoriei doctrinelor economice şi financiar-bancare.

A iniţiat seria de monografii consacrate unor economişti români de seamă si a fost membru titular al Academiei Române din 1939; (n. 23 mai/5 iunie 1891, Rucăr, judeţul Argeş).

Citește și: Inspecţii după bătaia din Polonia a elevelor de la Liceul Tehnologic „Dinu Brătianu” Ştefăneşti

In 1911 s-a înscris la Universitatea din Paris. În perioada scurtă cât a stat în capitala franceză, a audiat cursurile unor mari economişti francezi. Apoi s-a transferat în Germania şi s-a perindat pe la mai multe universităţi. 

Reîntors în ţară în 1915, s-a angajat ca ajutor-contabil la Banca Românească. În paralel a început să colaboreze cu revistele „Economia Naţională” şi „Expres” şi ziarele „Universul”, şi „Democraţia”. Izbucnirea războiului a însemnat chemarea la arme.

A fost înrolat ca ofiţer voluntar şi a plecat pe front, fiind rănit într-o luptă lângă Braşov după care a fost spitalizat timp de şase luni.

La ieşirea din spital a fost din nou trimis pe front, de această dată pe cel din Moldova, luand  parte la bătălia de la Mărăşeşti.

După încheierea războiului în 1918, şi-a reluat activitatea la Banca Românească. A fost însărcinat să studieze condiţiile de pe teren în noile provincii unite cu România cu scopul de a organiza un plan pentru serviciile de bancă şi credit, petrecand şase luni în Basarabia, aproape un an în Bucovina şi aproape doi ani în Transilvania.

În această perioadă a venit în contact direct cu realităţile social-economice din diferitele regiuni ale ţări şi a acumulat un vast capital de cunoştinţe practice. Pe plan profesional a avansat până la postul de subdirector al Băncii.

În anul 1925 a debutat în mediul universitar în postul de conferenţiar la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, la cursul de transporturi şi întreprinderi.

Citește și: Un restaurant din Câmpulung se închide din cauza scandalului “Bulevardul Pardon”

În 1938 a fost titularizat profesor la catedra de Monedă iar în 1940, după asasinarea colegului său Virgil Madgearu, a devenit profesor de Economie politică şi Economie naţională.

Între 1925-1926 a fost şi consilier tehnic la Ministerul Finanţelor condus de Vintilă Brătianu. În perioada 1927 – 1940 a fost ales de şase ori deputat din partea Partidului Naţional Liberal şi o dată senator din partea breslei industriaşilor.

A fost subsecretar de stat la Finanţe în guvernul I. G. Duca (noiembrie – decembrie 1933), iar după asasinarea primul ministru Duca de către legionari, a preluat portofoliul Finanţelor în guvernul Tătărescu.

Dupa ce in 1938 a fost infiintat  Ministerul Înzestrării Armatei, cu sarcina de a aproviziona armata cu armament şi cele necesare apărării ţării, in anul 1939 Victor Slăvescu a preluat conducerea acestui minister, fiind cel mai bun cunoscător al situaţiei industriale. A îndeplinit această funcţie timp de 1 an şi jumătate, sub 5 guverne.

A făcut parte din Institutul Social Român al lui Dimitrie Gusti (din 1921). A fost membru în consiliile de administraţie ale mai multor societăţi comerciale şi bancare, membru al Uniunii Generale a Industriaşilor din România (şi preşedinte al acesteia, ales în 1937), membru în Asociaţia Generală a Economiştilor din România (şi preşedinte al acesteia între 1930 -1937).

A făcut parte din Consiliul Superior Economic, Consiliul Superior Bancar. În 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la propunerea lui Dimitrie Gusti iar în 1939 a devenit membru titular al Academiei. Tot în 1936 a fost ales administrator al Băncii Naţionale a României.

Instaurarea comunismului i-a adus în 1947 îndepărtarea de la catedră şi în 1948 înlăturarea din Academia Română. În 1950 a fost arestat pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” şi, fără a fi judecat, a fost închis la Sighet, unde era închisă mare parte din elita românească.

A fost eliberat în 1955, când închisoarea a fost dezafectată. După această experienţă traumatică s-a retras din viaţa publică şi s-a dedicat cercetării ştiinţifice.

Citește și:În sfârşit, procurorii sunt pe urmele jafului forestier de la Pietroşani

În perioada 1947 – 1977 şi-a desfăşurat cercetările mai ales la Biblioteca Academiei Române şi la Arhivele Statului, elaborând o cantitate uriaşă de material ştiinţific, de studii şi lucrări, numeroase rămase în manuscris, însumând zeci de mii de pagini.

A decedat la 24 septembrie 1977, la vârsta de 86 de ani, la Bucureşti. Academia Română l-a repus în drepturi, ca membru titular, după căderea comunismului, la 3 iulie 1990.

Articol scris de Cristian Vasile

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *