În luna Aprilie 1953 a murit în detenţie, în închisoarea politică de la Sighetu Marmaţiei, istoricul şi omul politic Gheorghe I. Bratianu, profesor universitar și membru al Academiei Române.
S-a născut la 3 februarie 1898 la Ruginoasa, județul Iași.
Era fiul omului politic liberal Ion (Ionel) I.C.Brătianu şi al prinţesei Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru, fiul lui Cuza-Vodă şi nepotul lui Ion C. Brătianu.
Din 1924 a fost profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940 al Universității din București.
În 1942 este ales membru titular al Academiei Române iar între 1935 și 1947 a fost director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935-1940) și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București (1941 – 1947). În anii ’30 a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului Național Liberal, pe care o înființase tot el.
A murit în condiții încă neelucidate într-una din zilele dintre 23 si 27 aprilie 1953. Potrivit mărturiilor altor deținuți, se pare că s-a sinucis prin strangulare, neputând să mai suporte chinurile detenției.
După alte surse se presupune că a fost bătut de un gardian până când Gheorghe Brătianu a murit
În 1971 familia a fost autorizată de guvernanții comuniști să-l dezgroape din cimitirul din Sighet și să-l reînhumeze în cavoul Brătienilor de la Florica/Stefănșsti, județul Argeș.
0 Comentarii