În ziua de 15 Martie 1848, La Budapesta se declanșează revoluția maghiară împotriva dominației habsburgice.

Poetul național, Sándor Petőfi, a citit mulțimii adunate în fața Muzeului Național o listă cu cele 12 puncte importante pentru independență.

Citește și: Studentă la jurnalism la Universitatea Piteşti, Vlada din Odesa şi-a spus drama de refugiat în redacţia Jurnalului de Argeş

Au urmat evenimente sângeroase în Pesta și Buda (demonstrații în masă care l-au forțat pe guvernatorul imperial să accepte toate cele cele 12 puncte ale actului revoluției), urmate de diverse răscoale în țară, care au permis reformiștilor maghiari să formeze noul guvern condus de primul ministru Lajos Batthyány.

Acesta a adoptat o serie de reforme, cunoscute sub numele de Legile din Aprilie, care au creat un sistem politic democratic în Ungaria.

Din cauza revoluției din Viena, austriecii au trebuit sa accepte la început guvernul maghiar, dar după ce revoluția austriacă a fost înfrântă și Franz Joseph I l-a înlocuit pe tronul Austriei pe unchiul său Ferdinand I al Austriei, care era handicapat mintal, nu au mai recunoscut guvernul revoluționar maghiar.

Ruptura finală între Viena și Pesta a avut loc atunci când mareșalului Lamberg i-a fost dat controlul întregii armate a Ungariei.

Câteva zile mai târziu Lamberg a fost atacat și ucis la sosirea în Pesta de către o mulțime revoluționară, la care, drept răspuns, Curtea Imperială a ordonat dizolvarea guvernului maghiar, ca incapabil să păstreze ordinea publică.

Acesta a fost punctul de ruptură și începutul războiului între revoluționarii din Ungaria și trupele imperiale austriece, la comanda cărora a fost numit feldmareșalul croat Josip Jelačić (în locul generalului Franz Lamberg, care fusese asasinat).

La 29 mai 1848, la Cluj, Dieta Transilvaniei (formată din 116 de maghiari, 114 secui și 35 sași), a ratificat unirea cu Ungaria.

Românii și germanii nu au fost de acord cu această decizie.

La 10 iunie 1848, ziarul Wiener Zeitung scria: „În orice caz, unirea Transilvaniei nu este valabilă, iar întreaga lume trebuie să recunoască justețea protestului poporului român.

Citește și: Mesaj sfâşietor la înmormântarea pilotului din Lunca Corbului: „Te iubeşte mami, Bebică! M-ai lăsat distrusă. O epavă sunt…”

La 25 februarie 1849 reprezentanții populației românești au trimis la Viena împăratului austriac Memorandumul națiunii române din Marele Principat al Transilvaniei, Banatului, din teritoriile învecinate Ungaria și Bucovina, cerând unirea Bucovinei, Transilvaniei și Banatului sub aceeași guvernare (…) unirea tuturor românilor din statul austriac într-o singură națiune independentă sub conducerea Austriei.

Datorită succesului revoluției maghiare, împăratul Franz Joseph a trebuit să ceară ajutor în martie 1849 de la „jandarmul Europei” din acea vreme, țarul Nicolae I al Rusiei.
Rușii au trecut dinspre Sud trecătorile montane carpatice (de-a lungul frontierei dintre Transilvania și Țara Românească).

La 18 iulie, trupele imperiale austriece au capturat Buda și Pesta.
Trupele Rusiei au înregistrat la rândul lor succese în est, astfel ca situația revoluționarilor maghiari a devenit din ce în ce mai disperată.

Generalul revoluționar de origine poloneză Josef Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara.
Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, acesta a luat parte pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte din nou de aliații austrieci și ruși.

La 13 august, după mai multe înfrângeri amare, revoluția maghiară a fost înfrântă, iar armata revoluționară a capitulat, la Șiria.

Generalul Józef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa.

Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați pentru înaltă trădare, 13 generali revoluționari fiind executați la Arad (FOTO). Monumentul Statuia Libertății din Arad evocă memoria celor 13 comandanți. Istoriografia maghiară îi menționează ca martirii de la Arad, punând accentul pe dorința lor de libertate. În publicistica românească imaginea celor 13 generali a fost adesea confundată cu cea a lui Józef Bem, generalul polonez care a condus confruntările din Munții Apuseni, în care s-au ciocnit trupele revoluționare maghiare cu armata imperială austriacă, de partea acesteia din urmă aflându-se și trupele lui Avram Iancu.

Prim-ministrul Batthyány a fost executat în aceeași zi la Pesta.

Practic, evenimentele revoluționare și războiul revoluționar din anii 1848-49 reprezintă unele dintre cele mai importante conflicte militare din istoria maghiară. 

Citește și: Odiseea doamnei Cătălina Stătescu, fata deţinutului politic Nicolae Enescu: „Tata a intrat în casă timid, jerpelit, slab, era un schelet îmbrăcat. Nu avea nici 50 de kilograme…”

Conducătorul revoluției maghiare a fost Lajos Kossuth de Kossuth și Udvard (n. 19 septembrie 1802, Monok, Ungaria – d. 20 martie 1894, Torino), revoluționar, avocat, jurnalist, președinte-regent al Regatului Ungariei în timpul revoluției de 1848-1849.

Mulți dintre  liderii și participanții la revolutie, incluzându-i pe Lajos Kossuth, István Széchenyi, Sándor Petőfi, József Bem, fac parte din rândul celor mai respectate personalități ale Istoriei  Ungariei, iar aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare.