(1) Revendicările avocaților adresate autorităților publice din România: Eliminarea obligativității e-Factura

Către:

Parlamentul României

Senatul României

Camera Deputaților

Consiliul Superior al Magistraturii

Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe de judecată din

România

Ministerul Public

Curtea Constituțională a României

Guvernul României

Avocatul Poporului

Serviciul Român de Informații

Președintele României

Statul Major al Apărării

Noi, avocați membri ai Baroului București, aflați în protest, conform Hotărârii Adunării

Generale Extraordinare a Baroului București din 23-28 ianuarie 2024, în calitatea noastră de

cetățeni ai României și avocați, care potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/19953/56

pentru organizarea ș i exercitarea profesiei de avocat avem dreptul și, totodată, obligația de a

promova și apăra drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului,

susținuți de avocați din celelalte Barouri din România și de cetățenii României,

formulăm următoarele

REVENDICĂRI

Adresate autorităților publice din România pentru respectarea democrației constituționale în

România și a caracterului de stat democratic, stat de drept, independent și național al

României, în care separația puterilor în stat, respectarea Constituției și a supremației sale,

ordinea de drept, drepturile și libertățile fundamentale trebuie garantate și respectate:

I. Solicităm Camerei Deputaț ilor:

1. Referitor la Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanț ei de urgenț ă a Guvernului

nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru

consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor

acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene (înregistrat la Senat sub

L725/2023 și la Camera Deputaților sub nr. PL-x nr. 33/2024), adoptarea de amendamente

și votarea proiectului de lege cu aceste amendamente care să vizeze:

a) Eliminarea obligativității e-Factura

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 296/2023, la Titlul VII – TVA din Codul fiscal, art.

319 alin. (1) Cod Fiscal care reglementează facturarea prevedea: ”În înț elesul prezentului

titlu sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format

electronic, dacă acestea îndeplinesc condiț iile stabilite în prezentul articol.” Această

prevedere este identică cu prevederile art. 218 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului

privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

Prin Legea nr. 296/2023, la art. 319 Cod Fiscal s-a introdus alin. (1 ) care conține o

excepție de la prevederile alin. (1), în sensul că sunt considerate facturi numai facturile

care îndeplinesc condițiile prevăzute de OUG nr. 120/2021 privind factura electronică

RO e-Factura. Drept urmare, în mod tacit facturile pe suport de hârtie s-au abrogat.

Sistemul instituirii facturării electronice obligatorii pentru toate tranzacțiile efectuate între

persoanele impozabile stabilite pe teritoriul României (RO E-factura) nu reprezintă un

sistem impus de UE, fiind o măsură derogatorie solicitată de România și aprobată de

Consiliul Uniunii Europene, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/1553 a

Consiliului din 25 iulie 2023 de autorizare a României să introducă o măsură specială de

derogare de la articolele 218 ș i 232 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al

taxei pe valoarea adăugată.

Potrivit preambulului acestei Decizii:

– obligativitatea E-factura este numai pentru români, aspect care rezultă din parag. ”(8)

Măsura specială nu ar trebui să aducă atingere dreptului clienț ilor de a primi facturi pe

suport de hârtie în cazul tranzacț iilor în interiorul Uniunii” – astfel, Guvernul i-a creat

mediului economic din România o situație mai grea decât a celor din celelalte țări UE;

– România nu este obligată să aplice această derogare obținută la cerere, putând

renunța la ea oricând, printr-o simplă notificare a Comisiei Europene (conform parag. 1

și 2 din preambul: inițial a solicitat derogare de la articolele 178, 218 și 232 din Directiva

2006/112/CE pe perioada 1 iulie 2022 și 31 decembrie 2025, ulterior informând Comisia că

nu mai este necesară derogarea de la art. 178 și autorizația să fie acordată pentru perioada

cuprinsă între 1 ianuarie 2024 și 31 decembrie 2026, în locul perioadei solicitate inițial);

– România a solicitat derogarea susținând numai că facturarea electronică obligatorie

pentru tranzacțiile dintre persoane impozabile stabilite în România ar fi benefică în privința

combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul taxei pe valoarea adăugată.

Factura electronică (e-factura) a fost reglementată prin OUG nr. 120/2021, fiind

introdusă în legislația României ca o opțiune facultativă, însă prin Legea nr. 296/2023

aceasta a devenit obligatorie.

Legea nr. 296/2023 a fost adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului în fața

Parlamentului, fără să fie pusă în dezbatere publică și înainte de expirarea perioadei

de 10 zile în care a fost pusă în consultare publică.

Nu s-a efectuat niciun studiu de impact real asupra mediului de afaceri din România

ca urmare a introducerii obligativității RO e-factura.

Or, începând cu 1 ianuarie 2024, data intrării în vigoare a obligativității RO e-factura, am

constatat care sunt efectele negative ale introducerii acestei obligativități:

– suportarea de către toți contribuabilii României de costuri suplimentare pentru

întocmirea, transmiterea facturilor electronice prin sistemul informatic al ANAF,

precum și prelucrarea facturii electronice exclusiv în format electronic, costuri generate5/56

atât de achiziționarea și implementarea unor programe informatice (în softurile de

contabilitate), precum și de angajarea de persoane care dețin competențe în domeniul

digital, toți contribuabilii care emit facturi fiind obligați să țină contabilitatea numai

prin intermediul unor softuri care pot prelucra electronic facturile electronice;

– afectarea mediului de afaceri și desfășurării normale a activității economice, ca

urmare a disfuncționalităților sistemului electronic al ANAF, atât din punct de vedere al

funcționării efective, cât și al erorilor apărute în sistem, ceea ce generează, pe de o parte,

un impediment pentru achizițiile de bunuri (mai ales în cazul achizițiilor pentru care

plata se face la livrare, în condițiile în care numai e-factura este considerată deductibilă din

punct de vedere al TVA-ului, iar potrivit art. 4 alin 7 din OUG nr. 120/2021 ”Data comunicării

facturii electronice către destinatar se consideră data la care factura electronică este

disponibilă acestuia pentru descărcare din sistemul naț ional privind factura electronică

RO e-Factura”, ceea ce înseamnă că dacă efectuezi plata înainte de a îți fi comunicată

factura prin intermediul sistemului RO e-factura, iar ulterior nu ți se mai comunică factura

respectivă, achiziția nu este deductibilă din punct de vedere fiscal, fiind sancționat astfel

contribuabilul care are un comportament fiscal corect), iar pe de altă parte, sancțiuni

pentru contribuabili care pot fi rezultatul unor disfuncționalități și necorelări ale

sistemelor informatice ale ANAF, ceea ce va genera inclusiv plata de cheltuieli pentru

contestarea unor procese verbale de contravenție sau decizii de impunere care au la

bază aceste disfuncționalități/necorelări ale sistemelor electronice ale ANAF;

– crearea unei baze de date la nivelul Ministerului Finanțelor, gestionată și găzduită de

către alte entități publice din România (a se vedea OUG nr. 116/2023 care reglementează

sistemul informatic de interes strategic naț ional și OUG nr. 109/2023 care reglementează

Hub-ul financiar, bazele de date reprezentate de toate facturile electronice transmise prin

sistemul RO e-factura fiind parte componente din acestea), bază de date care conține

facturile electronice (emise într-un format electronic structurat de tip XML) și, implicit,

toate datele și informațiile care se regăsesc în conținutul fiecărei facturi emisă pe

teritoriul României (emitent, destinatar, denumire bun, cantitate, preț, termen de plată,

etc) care va fi ”interconectată cu celelalte sisteme deț inute de statele membre ale UE”

(conform comunicatului de presă al Ministerului Finanțelor) afectează atât secretul

profesional al avocatului (de care avocatul este ținut, pe perioadă nedeterminată, de

secretul profesional și de obligația de confidențialitate, potrivit art. 113 din Statutul profesiei

de avocat), cât și secretul comercial pentru restul comercianților (privind prețurile

practicate, adaosurile comerciale practicate, termenele de plată și de încasare etc). Aceasta

deoarece: pe de o parte, sistemul fiind interconectat la sisteme deținute de alte state

membre UE, accesul la informațiile confidențiale din baza de date RO e-factura va

putea fi făcut de orice funcționar public și orice operator al sistemului informatic nu

doar din România, ci și din oricare alt stat membru, încălcându-se astfel secretul

comercial și chiar siguranța națională, prin vulgarizării tuturor datelor care vizează6/56

mediul de afaceri din România. Pe de altă parte, o eventuală breșă de securitate va

permite oricărui hacker sau puteri străine să obțină toate informațiile privind mediul

de afaceri și economia națională a României.

Sub pretextul eliminării evaziunii fiscale au fost impuse constrângeri și obligații de

întocmire și depunere a numeroase declarații fiscale care s-au dovedit a fi ineficiente

în combaterea evaziunii fiscale.

Legislația care se adoptă în privința îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor de a

contribui financiar la crearea bugetului de stat trebuie să fie o legislație suplă, clară,

ușor de aplicat, astfel încât să își atingă scopul constituțional.

Cu toate acestea, în mod constant legislația adoptată în scopul mai bunei colectări de

TVA și combaterii evaziunii fiscale a introdus noi și noi obligații pentru cetățeni, noi și

noi declarații fiscale, impactul fiind contrar scopului declarat prin legile care s-au

adoptat și conduce la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale.

S-a ajuns în situația ”sufocării” contribuabilului cu nenumărate situații și declarații pe

care trebuie să le întocmească în domeniul TVA-ului, ceea ce generează și o creștere a

costurilor suportate de contribuabil pentru respectarea legislației aferente, dar

fenomenul evaziunii fiscale nu a fost combătut și nici nu s-a ajuns la o mai bună

colectare a TVA-ului.

În schimb, prin legislația adoptată în scopul declarat de a se combate evaziunea fiscală

se restrâng din ce în ce mai mult drepturile și libertățile constituționale ale cetățenilor

și contribuabililor.

S-a ajuns în situația paradoxală ca, pentru respectarea îndatoririlor de a contribui la

crearea bugetului de stat din care statul să poată să suporte cheltuielile pentru

garantarea drepturilor și libertăților fundamentale, cetățenii să își piardă din ce în ce

mai mult din drepturile și libertățile fundamentale.

S-a ajuns în situația ca cetățenii să fie obligați să plătească pentru a le fi restrânse

drepturile și libertățile, nu pentru a le fi garantate drepturile și libertățile conform

prevederilor constituționale. Or, această situație trebuie să înceteze.

Citește și:

• Agenta care l-a scos la pensie mai târziu pe comisarul Bucur a fost doar atenţionată
• Ion Mihăilescu, fost preşedinte al CJ Argeş, nu crede că edilul de la Mioveni va mai reveni în fruntea primăriei: „Ion Georgescu e ca Simona Halep. Odată ce i-a fost pusă pecetea de drogat, drogat rămâne”
• Doctoriţa Roncea de la Spitalul Militar Piteşti a făcut istorie în pandemie: „Te ţineau de mână şi spuneau că nu au aer…”
• Scandalos! Procesul unui jaf silvic comis în Argeş în urmă cu aproape un deceniu se îndreaptă spre… prescripţia tuturor faptelor!

Măsurile adoptate și implementate până în prezent, pe parcursul a zeci de ani, prin

care au fost restrânse drepturile cetățenilor sub pretextul unei mai bune colectări a

TVA-ului și combaterii evaziunii fiscale au dovedit că nu aceasta este soluția.

Este necesar să fie regândit și modificat mecanismul fiscal privind TVA-ul și să fie

simplificată legislația fiscală și mecanismul fiscal de încasare a TVA de către bugetul

de stat.

Preluare din Juridice.ro