Marile noastre dezamăgiri, și anul ăsta, au fost politicienii. Nu mă refer neapărat la unii dintre aleșii Argeșului din Parlament, care nu mai răspund la telefon când îi sunăm din când în când să le cerem socoteală, să-i întrebăm care-i rostul lor acolo din moment ce lumea, pe-aici, n-o duce deloc bine. Nu mă refer neapărat nici la cei care ne adresează public cuvinte jignitoare pentru că dezvăluirile noastre din presă li se par ofensatoare. Deși unii sunt înalți funcționari publici, ei sunt mici sau foarte mici, n-au statură, n-au măreție. Deși sunt demnitari, ei cred că sunt demni, neștiind că demnitatea e dată de o atitudine demnă, de autoritate morală, de prestigiu, de vrednicie.
Nu știu câți dintre ei au curajul introspecției, nu știu cum se văd pe ei înșiși, dar știu că unora le place, din când în când, să se fotografieze alături de tablouri cu oameni iluștri ai țării, precum Brătienii sau Goleștii, sau chiar să se compare cu regina Maria. La vremuri triste, figuri pe măsură.
Articolul de față nu e despre ei. Sau nu doar despre ei. Ci despre un exponent al lor, Ionuț Moșteanu, care vine acum, la sfârșit de an, să demonstreze cele scrise aici. Cineva din nu știu care presă a titrat zilele trecute: „Undă de șoc în Europa: România, stat cheie NATO, rămâne fără ministru la Apărare!”. Cum să spun, e de râs dacă n-ar fi de plâns.
Unda de șoc nu e acum, când omul a plecat de la Apărare, ci a fost când marea coaliție ce se dă „anticorupție”, adică PSD-PNL-USR-(și mai puțin UDMR) l-a pus în funcția de ministru, deși el avea „CV-ul măscărit”, vorba colegei sale Elena Lasconi. Când alianța „să terminăm cu favorurile” sau „să mergem pe criterii de performanță” l-a pus pe domnu’ Ionuț în vârful Apărării, poporul român a fost luat la mișto. E greu de spus cum au comentat cei de la NATO o asemenea „chestiune balcanică”. „Ia uite, bă, am pierdut timpul prin România!”, o fi zis Mark Rutte, secretar general al Alianței Nord-Atlantice, venit să discute cu Moșteanu probleme strategice. Poate că exagerez puțin, dar parcă-i și văd pe ruși, care de ani buni se află în război hibrid cu România, cum se bucurau că avem așa ministru la Apărare. Pentru că dronele lor circulau în voie pe la noi, se gândeau să ne testeze cu avioane de hârtie…
În noiembrie 1911, Petre P. Carp, premier al României, îi spunea lui Ionel Brătianu în Senat, când liberalii erau acuzați de interese în „afacerea tramvaielor”: „D-le Brătianu, autoritatea unui om politic nu se judecă decât prin două lucruri și nu se câștigă decât printr-un singur mijloc. În viața ta privată să fii întotdeauna corect, în viața ta publică să fii totdeauna dezinteresat”.
Cu mulți ani în urmă, într-o campanie electorală, când deputatul Ionuț Moșteanu împărțea pliante în fața Magazinului Trivale, i-am spus că ar face bine să lămurească public cum e cu studiile sale, unde era vulnerabil. A trecut lejer peste această recomandare, spunând că oricum el e mult peste toți ceilalți la capitolul inteligență. Așa o fi, nu știu, dar eu îi spun șmecherie. Și ghici ce? Undă de șoc: nouă nu ne mai trebuie șmecheri ca să dăm înainte cu țara! E nevoie de oameni serioși!
Citește și Politicienii argeşeni ignoră criza de la Dacia
Citește și Lasconi îi cere lui Moșteanu să demisioneze și din partid
0 Comentarii