# Băiatul în vârstă de 12 ani al procuroarei găsite în 2011 în râul Argeş ne-a povestit ce copilărie tristă are # Traumatizat de tată, Bogdan Ionescu are nevoie de consiliere psihopedagogică.

Plâng împreună cu băieţelul meu în timp ce îmi citeşte, cu voce tare, „Dumbrava minunată”, a lui Sadoveanu, una dintre primele lui lecturi. Cum să nu te înduioşeze un copil orfan atunci când are de înfruntat nu dumbrava din vis cu zâne şi pitici, ci jungla răutăţilor omeneşti şi lăcomia celor care ar trebui să îl apere, să îl protejeze şi să îi ocrotească somnul atunci cînd mama lui nu mai este?!… „Ce tristă poveste, dar spune-mi că nu este adevărată, mami!”, îmi cere băiatul meu, cu vocea gâtuită de lacrimile pe care încearcă din răsputeri să le oprească. Din păcate nu pot să îi spun asta, nu îl pot minţi. Pentru că, din păcate, povestea înduioşătoare a Lizucăi este desprinsă din realitate.

Anul trecut, înainte de Crăciun, tatăl său a schimbat yala de la apartament și l-a lăsat în frig în trening

Zilele trecute ne-a călcat pragul redacţiei Bogdan, băieţelul procuroarei Ionela Viorina Ionescu, găsită în urmă cu doi ani în apele Argeşului şi a cărei poveste de viaţă v-am relatat-o în numărul trecut al Jurnalului de Argeş. Bogdan are acum 12 ani. Are o expresie gravă, iar în spatele tăcerilor lui se ascunde experienţa unui om matur şi o suferinţă – pe care nu ştiu cum o poate duce – dar şi o hotărâre care ar putea muta şi munţii din loc. Îmi spune că vrea să se facă procuror pentru că doar aşa va putea dezlega misterul morţii mamei lui şi îi va face dreptate…  Aş vrea să vorbesc despre orice altceva cu el şi discuţia alunecă puţin spre nevinovatele plăceri ale vârstei, jocuri pe calculator, prieteni şi apropiatele sărbători dar el are lucruri mult mai grave să-mi spună şi tăcut, îmi întinde o foaie ruptă dintr-un caiet de limba română pe care a aşternut şcolăreşte câteva rânduri. „Mă numesc Bogdan Ionuţ Ionescu, elev în clasa a VI-a a Şcolii nr. 4 Traian din Piteşti şi locuiesc împreună cu bunica mea, din 20 decembrie 2012, de când am fost izgoniţi şi ameninţaţi cu moartea de către tatăl meu, Dragoş Ionescu”… În continuare elevul descrie o altă scenă de coşmar (de fapt încă una dintr-un lung şir) care l-a avut drept protagonist în seara de 25 octombrie a acestui an, la ieşirea de la şcoală. „La terminarea orelor, la orele 18,00, când am ieşit cu toţi colegii din clasă, am văzut două maşini de poliţie la intrarea în şcoală, poliţiştii împreună cu tatăl meu, un martor şi avocata lui care se certau cu doamna directoare şi bunica… Toţi ne-am speriat şi eu în mod special văzând că tatăl meu împreună cu martorul şi avocata vroiau să mă ia cu forţa şi să mă bage în maşina poliţiei ca pe un deţinut evadat… Doamna directoare le-a spus că nu mă poate lua cu forţa dacă eu refuz iar hotărârea nu este definitivă… M-am speriat foarte tare, nu am dormit toată noaptea am plâns şi împreună cu bunica ne-am rugat la Dumnezeu să se facă dreptate. Nu ştie nimeni prin ce chin bătăi şi ameninţări am trecut mama mea şi eu cu acest tată care bea zilnic şi pornea scandalul şi bătăile. După moartea mamei a făcut acelaşi lucru cu mine şi cu bunica până anul trecut, în 20 decembrie, când a zis că ne omoară şi am plecat cu bunica la Câmpulung, în acea seară geroasă de iarnă.” Copilul povesteşte că în acea seară când a găsit yala schimbată la apartamentul care era şi al mamei lui, nu vroia decât să îi arate tatălui carnetul de note şi s-a ales cu vorbe de ocară. Au plecat speriaţi prin noaptea rece când, în loc să îi pregătească darul de Crăciun, părintele său l-a făcut să tremure de spaimă şi durere. Era doar în trening şi cu ghiozdănelul la spate şi o strângea strâns de mână pe bunica lui, o făptură mărunţică, singura lui alinare pe această lume. 

”Am văzut cum o strângea de gât pe mama!”

„Ne-a izgonit de acasă şi ne-a ameninţat cu moartea. M-a ameninţat că mă împuşcă cu pistolul în faţa copilului şi că mă aruncă pe geam. «O omor pe jigodie, ea nu mai apucă ziua de mâine. În seara asta o omor, e clar!», aşa mi-a spus. Băiatul locuia în Popa Şapcă şi eu vedeam de el de la decesul fetei mele. De fapt eu aveam grija de el de când s-a născut, de la trei luni, de când a fost chemată ea la serviciu, însă făceam naveta la Câmpulung când soţul meu trăia pentru că era bolnav, era cardiac. Plecam când venea fiica mea de la servici. După ce s-a întâmplat nenorocirea, rămas fără mamă, copilul s-a  ataşat şi mai mult de mine dar ginerele meu ne-a izgonit, iar acum nepotul meu se află la mine”, ne spune și Viorica Paltin, bunica băiatului. Până să îi moară mama, Bogdan locuia cu ai lui în cartierul Popa Şapcă unde deseori asista la actele de violenţă ale tatălui.
„Am văzut cum o sugruma pe mama mea cu un lanț de aur cu grosime de un deget,  până l-a rupt în trei bucăţi. Era cam prin 2009. Am intervenit atunci când vroia să o strângă de gât. Îmi amintesc şi de excursia în Bulgaria, din 2011. Când mai aveam două zile de stat, beat criţă a început să o bată pe mama, să o înjure şi să o ameninţe. A spus că ne aruncă în mare. Am plecat împreună cu mama cu autobuzul apoi cu trenul şi cu taxiul până am ajuns acasă, în România. Eram extenuaţi. Plecaserăm cu maşina noastră şi ne-am întors aşa cum v-am spus. În noaptea de 30 (noaptea de 30 august, înainte de dispariţia Viorinei Ionescu) a bătut-o pe mama şi ea a plâns toată noaptea. Eram la mine în cameră şi am auzit certurile din bucătărie unde o bătea de obicei. Se certau pentru că taică-meu venea mereu beat şi începea să o înjure, să o bată, să o ameninţe. Şi pe mine la fel”, îşi descrie băieţelul trista sa copilărie, drama lui culminând cu moartea mamei, în urmă cu  doi ani.

Doamnele de la Protecția Copilului i-au spus că… este normal să îl bată tatăl

Viaţa sa a devenit şi mai grea apoi, cu un tată care, potrivit spuselor celor doi, nepot şi bunică, şi-a îndreptat furia către copil şi mama soţiei sale decedate, iar Viorica Paltin dezvăluie  că nepotul său a fost bruscat de părinte, împins cu forţă în colțul unui lambriu pentru simplul fapt că nu vroia să poarte adidaşii cu care îl îndemna tatăl său să se încalţe. Izbitura i-a lăsat urme pe spate în zona coloanei vertebrale și după 11 luni, conform  adeverinței medicale eliberate de doctorul Florin Trifan, medic primar chirurgie și ortopedie pediatrică din cadrul Spitalului de Pediatrie Pitești. Într-una dintre consemnările sale, Bogdan Ionescu menţionează că a relatat aceste lucruri unor doamne de la Protecţia Copilului, care l-au îndemnat însă „părinteşte” să îşi suporte tatăl spunându-i  şi  că „este normal să mă bată”. Atunci cum îşi explică funcţionarele de la Protecţia Copilului faptul că băieţelul care a apelat la ele face consiliere psihopedagogică la cabinetul şcolii unde învaţă?! Poate prin faptul că ”bătaia este ruptă din Rai?”

“Nu vreau să mă întorc la tatăl meu pentru că mă trăgea de penis, în baie!”

Este un băieţel trist cu amintiri urâte dar care îşi iubeşte enorm bunica iar pe profesorii care îi cunosc drama şi îl ocrotesc îi numeşte „îngerii mei”. De altfel, dascălii îl descriu ca pe un copil deosebit de inteligent, conştiincios, politicos şi cu un aspect foarte îngrijit, bunica dinspre mamă fiind cea care îl însoţeşte zilnic la şi de la şcoală, participă la şedinţe şi se interesează îndeaproape de situaţia lui şcolară. „Deoarece Bogdan este un elev eminent, cu simţul umorului şi care are foarte mulţi prieteni, consider că mediul în care a trăit până acum (la bunica sa acasă) a fost optim pentru dezvoltarea sa fizică şi psihică”, se arată în caracterizarea făcută de diriginta sa, Cristina Tulea, din dosarul de la Judecătoria Piteşti. Pe rolul Judecătoriei Piteşti se află în prezent un proces de stabilire a domiciliului minorului, avocatul care îl apără pe Bogdan făcând apel împotriva ordonanţei preşedenţiale obţinute de către tată, Dragoş Ionescu. „Nu este admisibilă o astfel de acţiune pe procedura urgentă pentru că este vorba despre un copil care are aproape 13 ani şi are o poziţie. În mod normal trebuie să se ţină cont de hotărârea sa, iar acesta a declarat că nu doreşte nici măcar să îl vadă pe tată”, spune avocatul Ion Savu. „Refuz să mai locuiesc cu el până voi împlini 18 ani! Am motivele mele intime”,  i-a declarat copilul preşedintei completului de judecată, însă nouă ne-a spus ceva mai mult. Iar spusele lui, pe mine, ca mamă, mă pun pe gânduri. Pe dumneavoastră domnilor magistraţi, nu?! „Cu taică-meu vreau să discut doar la 18 ani, în rest, nu.  Nu vreau să mă întorc la el de scârbă şi jenă pentru că în baie mă trăgea de penis!” Despre acest lucru şi toate celelalte am fi vrut să ascultăm şi opinia lui Dragoş Ionescu însă acesta a refuzat să stea de vorbă cu noi  atunci când l-am sunat.

Material realizat de Alina Crângeanu