După lichidarea lui Evgheni Prigojin, există semnale cât se poate de consistente că Vladimir Putin face eforturi pentru a-l împinge în faţă pe Viktor Bout. "Lordul Armelor". Un film celebru, jucat de Nicolas Cage, în care a fost prezentată imaginea celui mai mare traficant de arme din istoria modernă a lumii. Acum, el pare omul potrivit la locul potrivit. Adică la comanda armatei de mercenari Wagner. Ce-l recomandă?
Ca şi Vladimir Putin, Viktor Bout a avut o îndelungată experienţă de ofiţer în serviciile secrete ale Uniunii Sovietice. El a primit misiunea de a alimenta cu armament statele africane aflate în conflict sau care traversau războaie interne. A făcut-o într-un mod cât se putea de discret, întrucât comerţul cu arme în aceste state, din această zonă a globului, era supusă embargoului ONU, iar Uniunea Sovietică nu voia să se compromită. În acelaşi timp, tentaţia era de nerefuzat. Pe de-o parte, prin intermediul acestui trafic de armament, puteau fi manipulate în interesul Moscovei juntele militare, sub pretextul că Uniunea Sovietică contribuie la eliberarea statelor africane de sub dominaţia occientală, iar pe de altă parte furnizarea de armament se transforma într-un comerţ extrem de proftabil. În schimbul armelor, autorităţile africane ofereau diamante. Unele cu o compoziţie unică, utilizate la capetele de ghidare ale rachetelor. Ceva mai târziu, Viktor Bout a primit misiunea de a conduce reprezentanţa navală a Uniunii Sovietice de la Anvers. Fix peste drum de această reprezentanţă era o alta, a României. Navrom. Care, culmea concidenţei, în aceeaşi perioadă era condusă de un om de încredere al regimului comunist, şi el ofiţer de informaţii acoperit, Traian Băsescu. Traian Băsescu avea o experienţă dacă nu similară, în orice caz asemănătoare cu cea a lui Viktor Bout. În calitate de comandant al navei "Biruinţa", cea mai mare din flota comercială a României, sub aparenţa unor transporturi de mărfuri, organiza escale regulate în porturile africane, unde, ce să vezi? Plasa armament românesc. Tot în schimbul diamantelor şi, desigur, a influenţei pe care România comunistă o putea dobândi în rândul unor autorităţi africane. Acest parteneriat s-a amplificat.
Citește și:
- ISCIR Piteşti are în responsabilitate Dâmboviţa şi trebuia să ştie ce se întâmplă la Crevedia
- 2 Septembrie 1991: A naufragiat pe Dunăre cargoul „Rostok”, sub pavilion ucrainean
- Domnule ministru Predoiu, fierbe IPJ Argeş! Trimiteţi Corpul de Control să-l verifice pe adjunctul Gabriel Gherghe
- Colonelul (rez) Cristian Mihalcea continuă dezvăluirile: „Nu e de mine politica. Trebuie să fii duplicitar, să joci dublu, să-ţi minţi până şi copiii…”
Serviciul secret olandez susţine printr-o notă destul de amplă că, în acea perioadă, Traian Băsescu ar fi fost racolat prin intermediul lui Viktor Bout de serviciile secrete ale Uniunii Sovietice. După decembrie 1989, Traian Băsescu ajunge secretar de stat la Transporturi şi apoi ministru al Transporturilor. A fost o perioadă extrem de bună pentru Viktor Bout. Acesta, cu aprobarea şi chiar la îndemnul serviciilor secrete ruseşti, s-a privatizat. A închiriat şi apoi a cumpărat o flotă de avioane, cu ajutorul cărora a continuat să facă ce ştia. Adică trafic de arme în statele africane. Rutele au fost modificate. Una dintre rutele principale trecea, deloc întâmplător, prin România. Avioanele lui Viktor Bout aterizau şi decolau de pe Aeroportul Otopeni militar. Din depozitele de armament de la Crângul lui Bot, traficantul Viktor Bout se aproviziona, îşi încărca aeronavele şi apoi decola în direcţia statelor africane aflate în conflict. Desigur, această operaţiune, continuată pe parcursul unui lung interval de timp, nu se putea face fără acordul tacit al autorităţilor de la Bucureşti. Iar autoritatea cheie era Traian Băsescu. Au intervenit două "accidente" notabile.
Primul "accident" este faimosul episod în două acte numit "Ţigareta". Avioanele lui Viktor Bout, la vedere, transportau mărfuri obişnuite. Mai puţin vizibile erau transporturile ilegale de ţigări. O parte dintre ţigările de contrabandă erau livrate serviciului de Protecţie şi Pază din Bucureşti şi uneori erau depozitate temporar chiar în parcarea de la Cotroceni. Sub preşedinţia lui Emil Constantinescu a avut loc un scandal imens, soldat cu o anchetă a procuraturii militare, cu condamnarea unor persoane şi cu demiterea şefului SPP. În timpul anchetei, un document cheie, care îl viza pe Viktor Bout, a dispărut. El nu putea fi sustras decât de către Traian Băsescu. Piesa lipsă la dosar l-ar fi inculpat pe Viktor Bout şi ar fi disculpat oameni nevinovaţi care au fost condamnaţi. Al doilea incident extrem de semnificativ constă într-o operaţiune ratată de prindere în flagrant a lui Viktor Bout şi de arestare a acestuia, la care trebuiau să participe agenţi FBI şi lucrători SRI. Viktor Bout urma să se prezinte la Crângul lui Bot, pentru a ridica armament. Nu s-a prezentat. Fusese avertizat. Conform informaţiilor care mi-au parvenit şi pe care le-am prezentat opiniei publice, cel care a sifonat a fost un anume domn Bratiloveanu, consul economic al României la Moscova. Acesta fusese instalat acolo la insistenţele lui Traian Băsescu şi era un colaborator apropiat al acestuia.
Scăpat din această capcană, Viktor Bout, nu după multă vreme, s-a deplasat în Thailanda, tot în scopul de a furniza armament unei organizaţii teroriste. Acolo capcana a funcţionat. A fost arestat şi depus într-o închisoare locală. Vladimir Putin a intervenit personal pe lângă conducerea politică a Thailandei pentru a obţine extrădarea şi respectiv salvarea lui Viktor Bout. FBI a fost însă mai rapid. Şi probabil mai convingător. Viktor Bout a ajuns în Statele Unite, unde a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Nici pe parcursul anchetei, nici după nu a furnizat niciun fel de informaţii. S-a comportat ca un ofiţer de informaţii cât se poate de loial.
Anul trecut, în urma a nenumărate negocieri, Viktor Bout a fost eliberat şi trimis în Federaţia Rusă care, la rândul ei, a eliberat-o pe celebra baschetbalistă acuzată şi condamnată pentru trafic de droguri. Întors în Federaţia Rusă, Viktor Bout i-a mulţumit personal lui Vladimir Putin, şi-a exprimat prin diferite declaraţii admiraţia pentru acesta, a aderat la un partid care-l susţine, s-a întâlnit şi a cochetat deloc întâmplător cu Evgheni Prigojin, cei doi stimându-se reciproc. În definitiv, într-o altă formă, Evgheni Prigojin organiza în statele africane exact acelaşi timp de operaţii iniţiate cu mult succes în trecut de Viktor Bout.
Iar acum ajungem la final. Finalul este că Vladimir Putin, în căutarea unui succesor al lui Evgheni Prigojin, cu autoritate asupra mercenarilor Wagner, dar şi cu o vastă experienţă în ceea ce priveşte afacerile de tot felul cu statele africane, l-a identificat şi l-a scos din pălărie pe Viktor Bout. Deloc întâmplător, acesta a fost şi el prezent la summitul Rusia-Africa, fotografiindu-se, la fel ca şi Prigojin, alături de lideri importanţi ai statelor africane. La Kremlin circulă în mod insistent informaţia că, în curând, Viktor Bout, prietenul lui Vladimir Putin şi în acelaşi timp prietenul lui Traian Băsescu, va deveni succesorul lui Evgheni Prigojin.
Articol preluat din ziarul bursa.ro
0 Comentarii