# Interviu cu, dr. Cezar Constantin, singurul medic din Câmpulung închis pe vremea lui Ceauşescu pentru un avort. Medicul Cezar Constantin, pensionar din anul 2006, ajuns la vârsta de 75 de ani, ne-a acordat un interviu legat de viaţa sa profesională. Doctor generalist, fost şef al Serviciului de Ambulanţă Câmpulung, dr. Constantin Cezar este singurul medic din Câmpulung care a făcut închisoare pentru încălcarea decretului dat de Ceauşescu în 1966, prin care a fost interzis avortul. După atâta amar de ani, peste 30, medicul muscelean dezvăluie, pentru prima dată, experiența trăită pe perioada cât a fost închis, timp de trei ani.
# Domnule doctor, v-aş ruga să ne faceţi o scurtă prezentare a activităţii dumneavoastră ca medic la Câmpulung.
– De fel sunt din Iaşi. În 1961 am terminat Facultatea de Medicină şi la repartiţii am luat Regiunea Argeş. Aşa am ajuns la Câmpulung, ca medic generalist la Uzina Mecanică Muscel (n.red. mai târziu SC ARO SA), unde am lucrat 11 ani, după care am trecut la Combinatul de Fire şi Fibre Sintetice (n. red. Grulen) timp de 12 ani. Am mai fost doi ani la Şcoala Specială din Bughea de Jos, după care am trecut la Salvare, unde am fost şi şef al Ambulanţei Câmpulung cam 4 ani.
# Sunteţi singurul medic din zona Muscel, care pe vremea lui Ceauşescu a avut probleme cu Securitatea din cauza provocării de avorturi. Probleme din cauza cărora aţi făcut şi câţiva ani de închisoare la începutul anilor 1980. Ce s-a întâmplat atunci?
– După cum am spus, am fost medic la uzină şi la combinat şi toate femeile veneau obligate la control. Am fost nevoit să fac mai mult ginecologie cu respectivele persoane. Aşa am avut şi necazul.
# Am putea spune că, de fapt, aţi salvat nişte vieţi.
– Aşa este. Mie mi s-a întâmplat necazul pentru că încercam să le salvez pe aceste femei. Erau disperate.
# De ce ați făcut peste trei ani de închisoare?
– După provocarea unui avort se mai întâmpla să se provoace o hemoragie şi astfel se ajungea la spital. Atunci, medicii ginecologi, pe atunci doctorul Ţuluca şi doctorul Albu, nu puteau să facă nicio intervenţie până ce femeile, unele în stare foarte gravă, nu spuneau cine le-a provocat avortul. Era un căpitan care stătea numai în spital (n. red. cunoscut de personalul medical de la acea dată ca şi „căpitanul Iordache”). Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Una dintre femei a spus şi asta a fost. A fost o anchetă rapidă şi gata la tribunal. Acum a trecut! A trecut!
# Cât și unde aţi ispăşit pedeapsa?
– Din 1981 până în 1984. Un an de zile am fost la Colibaşi. În prima săptămână am frecat floricele din lemn la atelier. Am lustruit ornamente pentru mobilă, după care am ajuns la dispensar. Cam după un an, a fost un caz mai stupid. Era un locotenent doctor, iar un deţinut mai solid a venit la consultaţie şi a căzut. Medicul s-a pierdut şi atunci am intervenit eu imediat. Taică-său era mare colonel sau general la Direcţia Generală a Miliţiei. Aşa că nu a mai durat mult şi am fost pus pe cursă şi m-au trimis la Jilava. Acolo am stat cam o săptămână într-un salon, în carantină, după care m-a dat la Medicală 2, unde era un doctor Felea. Un om extraordinar. Mi-au dat şi un asistent, un plutonier, care nu ieşea din vorba mea. Am stat ca medic, şef de secţie la cei cu TBC, astm bronşic, boschetari, până m-au băgat în comisie şi m-au eliberat condiţionat, fără nicio interdicţie. Era atunci tovarăşul secretar de partid Petolea. Era „perioada domniei lui Mircea”, pentru că aproape toţi cei ce conduceau atunci aveau prenumele de Mircea. Îmi aduc aminte că spitalul penitenciarului de la Jilava avea o dotare cum nu cred că se întâlnea în alte spitale din ţară. Era cea mai modernă aparatură medicală. Aveau şi cele mai moderne paturi de spital. Totul era monitorizat. Peste tot numai aparate cu butoane şi monitoare. Şi sala de chirurgie era ca în filme.
# Ce caz mai special vă amintiți?
– Îmi aduc aminte de un austriac care avea un avion mic la Timişoara şi care trecea români dincolo, contra unor sume în dolari. Ca o paranteză, ştiţi cum e în viaţă: un neamţ – un inginer, doi nemţi – o fabrică, trei nemţi – un război mondial, iar inversul: un român – un hoţ, doi români – o bandă, trei români – o bandă şi un turnător. Aşa a fost şi austriacul turnat şi a ajuns mai mult mort, după un infarct, la Jilava. Comandantul m-a chemat şi mi-a spus că mi-l dă viu şi viu îl vrea când va avea nevoie de el. L-am păzit zi şi noapte până au venit cei de la ambasadă şi l-au luat să-l trimită în Austria. Nu a mai apucat să fie jumulit de-ai noştri.
# A mai fost cineva închis pentru provocare de avort sau aţi fost singurul ghinionist?
– Mai era o soră medicală de la Aro, Marinică Leana. A făcut unei femei o întrerupere de sarcină și respectiva a murit pe loc. Şi ea a făcut închisoare. Era un medic mână în mână cu Miliţia şi mai era şi căpitanul ală extrem de al naibii. După necaz, când eram la urgenţe, m-am trezit cu el. Când m-a văzut i-au ieşit ochii din cap, ca la melc. Avea un ulcer în evoluţie. I-am dat o reţetă şi se tot uita la mine. I-am spus să nu-i fie teamă că nu mă răzbun, că îmi fac meseria de medic. După două luni a venit să-mi mulţumească că l-am făcut bine, după ce el mi-a făcut atâta rău. Până la urmă a făcut un ulcer gastric, o ciroză şi s-a curăţat.
# Aţi mai continuat cu provocarea de avorturi după închisoare?
– Nu! Omul care e muşcat de şarpe se fereşte şi de şopârlă!
# Dacă ar fi să o luaţi de la început?
– Am făcut de toate. Dacă ar fi să o iau de la început aş face la fel!
***
Printre cei care au făcut închisoare în perioada comunistă pentru „avort ilegal” se numără şi câteva câmpulungence. Potrivit cunoscuţilor, acestea au ajuns după gratii fiind pârâte nu de medici, ci chiar de preoţii la care se spovedeau. Femeile care au trecut prin calvarul închisorii pentru că au făcut păcatul de a avorta povestesc pe şoptite că a doua zi după ce se spovedeau la Cetăţuia „Negru Vodă” erau ridicate de miliţieni şi încarcerate. Pedeapsa pentru un avort provocat ilegal fiind de trei ani şi jumătate.
Interviu realizat de Ioana Ştefan
0 Comentarii