Am întâlnit, azi, la târgul de vechituri (”antichități”) de pe Calea București, în fața intrării în sediul Filarmonicii din Pitești, un bărbat care vindea timbre. Chiar vindea, pentru că unii nu se opreau doar să le admire. Cu mulți ani în urmă, pe vremea lui ”nea Nicu”, am fost și eu pasionat de filatelie, așa că mi-a fost ușor să intru în vorbă cu cel care are acest hobby, cu domnul Emil.

Citește și: S-au dat amenzi la târgurile de cai organizate în Argeș

Pe tarabă, la vânzare, alături de cărți poștale, plicuri vechi pentru scrisori, monede și alte ”minuni”, are tot felul de timbre puse pe cartoane, în țiplă. Cartonul mai mare (care depășește formatul A4) e la 25 de lei. Cartonul ceva mai mic – 10 lei, iar cel și mai mic – 5 lei. Toate cu timbre fel și fel, ”dar numai dubluri”, pentru că omul nu se îndură deocamdată să renunțe la ”neprețuitele” sale, pe care le adună de-o viață.
Tot la vânzare, între coperte, are timbre cu stemele tuturor județelor țării. Cât costă? ”Toate la 10 lei, pentru dumneavoastră” – îi răspunde negustorul unei posibile cliente. Pe aceeași tarabă există și ceva special: trei seturi înrămate, cu geam, a câte patru timbre cu chipul regelui Mihai I al României, din anii 1945-1947. Prețul: ”12 lei bucata”, pentru mine, care doar întreb…

În fine, aflu de la domnul Emil că are acasă 200 de clasoare cu timbre, toate ordonate pe țări, cu prețuri după catalog (!). Unde le ține? În bibliotecă, așezate precum cărțile, cu țările scrise pe cotor. ”Cred că o să încep să vând din ele – îmi spune – dar doar dublurile. Am, de exemplu, o colecție de timbre cu fluturi, evaluată după catalog la 1.300 de euro.”
Înainte, oricine putea cumpăra plicuri cu timbre de la chioșcurile de ziare. Acum nu mai există așa ceva. De ce? ”Poșta nu mai are oameni să pună timbrele în plicuri” – mi se răspunde. Un singur magazin de profil, ”Filatelica”, mai funcționează, la București, lângă Polivalentă. 41 de lei costă acolo un plic cu timbre, ”dar în fiecare găsești un timbru care valorează, el singur, 40 de lei” – îmi vinde un pont acest om, căruia eu îi promit să revin.
Gabriel LIXANDRU