Mă gândesc la o comparație ca la o lucrare de disertație având temă disperarea. Că tot ne-a urcat pe culmile disperării clasa politică din județ, asta ca să mă exprim cioranian. În vreme ce ÎPS Calinic e la un pescuit de păstrăv distanță să inaugureze microhidrocentrala de pe râul Călugărița, politicienii din Argeș nu sunt în stare, de un deceniu și jumătate, să dea drumul la proiectul de la Molivișu. La o amărâtă de pârtie, să fim bine înțeleși! Care și dacă se va face, când se va face, va fi printre cele mai mici domenii schiabile din România. Ceva mai mare decât derdelușul de la Băbana pe care se dau piteștenii iarna, atunci când nu pot merge la Poiana Brașov sau Rânca, însă caricatural de mic față de ce au făcut vâlcenii în zona Vidra-Voineasa, la Obârșia Lotrului. Am ajuns de râsul României. Deși avem primele două vârfuri montane din țară, Moldoveanu și Negoiu, suntem Bangladeshul turismului montan. Adică pe nicăieri.
Arhiepiscopul Calinic mai are puțin și devine statuia luminii la propriu (că tot e închis monumentul cu același nume de la Barajul Vidraru, din motive de urși), iar politicienii argeșeni dorm pe ei. Liberalii au ajuns să se laude și să umple presa cu comunicate că ministrul UDMR de la Mediu a scos o suprafață de câteva mii de metri din fondul forestier de la Molivișu, iar asta ar însemna un pas mare pentru umanitate, ceva în genul pasului făcut de Neil Armstrong pe Lună. În realitate, scoaterea din fondul forestier reprezintă doar o virgulă de friptură în maxilarul de elefant al Proiectului Molivișu. Mai sunt multe de făcut, mai e mult până departe. Popii își fac microhidrocentrală și intră pe piața exclusivistă a energiei.
Vă dați seama ce grozăvie?! Nu numai că vor produce curent pentru tot necesarul Arhiepiscopiei, dar le mai rămâne și surplus, ca să vândă. Calinic și preoțimea curentează istoria la propriu, în vreme ce politicienii argeșeni, care orbecăie prin beciul ineficienței, încă își iau lumină de la opaiț. Ca să fiu corect până la capăt, liberalii, care sunt acum la putere, sunt ultimii, dacă nu cel mai puțin vinovați în raport cu proiectul Molivișu. Ei sunt doar grandomani și fanfaroni și, în foamea lor de imagine, se laudă cu aprobarea scoaterii unei suprafețe din fondul forestier. Însă până la ei, PDL și PSD au umplut de sânge Proiectul Molivișu. A început pe vremea PDL-ului, când portocaliii l-au adus pe un oarecare Constantin Dârzan, manager de proiect și combinator-șef, în prezent dispărut din țară. Ba chiar, la un moment dat, Dârzan devenise managerul de campanie al fostului prefect portocaliu Gogu Davidescu, care se înscrisese prin 2012, dacă nu mă înșel, în bătălia pentru parlamentare.
Apoi a venit la putere PSD și, între două reprize de cătușe, DNA și procese, nea Costică Nicolescu numai de Molivișu nu a mai avut chef! Nu-i mai puțin adevărat că nici mare trecere n-a avut pe la București, la Geoană sau Ponta, să aducă vreun chior ca investiție de la guvern în pârtia de schi. La polul opus, după ce a cumpărat la licitație, de la Hidroelectrica, microhidrocentrala tangentă la Barajul Vidraru, arhiepiscopul Calinic s-a pus cu burta pe carte și a studiat domeniul. A făcut proiect, a angajat specialiști și apoi l-a trimis pe Caliopie în Cehia să cumpere turbine. Așa se face treaba, gospodărește și moldovenește, cum a făcut-o Calinic. Dacă politicienii nu sunt în stare, poate ar trebui pus arhiepiscopul și prefect, și președinte de CJ, și șef peste partide, să urnească odată proiectul Molivișu. Că tot și-a dat deja examenul de manager cu microhidrocentrala de la Călugărița. Și nu doar cu ea.
Citește și Biserica smart. Calinic pune în funcţiune microhidrocentrala
0 Comentarii