Web Analytics

”Trăiesc un coşmar! Ştiu că sunt nevinovat”

de | 17.05.2012 19:45 | Actualitate

# Dosarul ”Familie omorâtă de o movilă de pământ”. # Inginerul-șef Octavian Brătulescu de la Hidroelectrica SA a fost condamnat să plătească daune de 100.000 euro pentru că trei membri ai familiei Bălan au murit la Dragoslavele, după ce mașina în care se aflau s-a izbit de o movilă de pământ nesemnalizată. Tragicul accident de circulaţie petrecut în data de 26 octombrie 2008, în localitatea Dragoslavele, în urma căruia şi-au pierdut viaţa trei membri ai familiei Bălan (Adrian – 29 de ani, Izabela – 23 de ani, şi copilul lor de numai un an) mai distruge o familie din Rucăr.
În încercarea diperată de a găsi un vinovat pentru moartea fiicei şi a nepotului, Cecilia Şerban, ajutată de o casă de avocatură, a reuşit să obţină, după patru ani de procese, o sentinţă civilă prin care un angajat, Octavian Brătulescu, a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare, fiind obligat să plătească, în solidar cu SC Hidroconstrucţia SA, despăgubiri de o sută de mii de euro.  
Am reuşit să stăm de vorbă cu Octavian Brătulescu pentru a încerca să aflăm cum de a fost găsit vinovat de moartea familiei Bălan, în condiţiile în care toate anchetele făcute de poliţişti şi procurori au condus la scoaterea acestuia de sub urmărie penală, la data producerii accidentului. În momentul de față, Octavian Brătulescu, soţia şi fiica, trăiesc un adevărat coşmar din momentul în care s-a produs tragedia de la Dragoslavele. Tavi, după cum îi spun toţi cei care-l cunosc, a fost târât prin instanţele de judecată doar pentru că, la acea vreme, era inginer şef la șantierul ce acoperea şi zona în care se făceau lucrările despre care se spune că au condus la producerea accidentului. E vorba, în fapt, de acea movilă de pământ semnalizată doar cu o bandă galbenă și care nu putea fi vizibilă pe timp de noapte. 
# Cum aţi ajuns să fiţi găsit dvs vinovat pentru tragicul accident din octombrie 2008?
– Lucrarea se executa în afara părţii carosabile, aşa era prevăzut în proiect şi aşa se făcea. Nu voi intra în date tehnice, sunt procese verbale şi expertize de la acea vreme, care arată că toată lucrarea era executată legal şi că zona era semnalizată potrivit legii. Acolo, de fapt, şef de lot era un om care se afla pe la Făgăraş, atunci. Aşa că mi s-a dat mie să mă ocup de lucrare, pentru a o respecta din punct de vedere tehnic. Zona era izolată cu bandă galbenă, de fapt toată zona se afla sub iluminat public. Exista şi semn de circulaţie la 150 de metri în aval, spre Câmpulung, în care erau stipulate: drum în lucru, reducerea vitezei la 30 de kilometri la oră şi drum cu denivelări. Din câte am văzut în expertiza de la dosar, maşina avea 68 de kilometri la oră, iar accidentul s-a produs între două autovehicule în mişcare, nu între groapă sau movila de pământ. Eu nu am fost martor acolo, ca să  știu exact cum s-a produs accidentul. Îmi pare foarte rău pentru cele întâmplate, însă nu mă consider cu nimic vinovat. Chiar dacă, de mai multe ori, am fost insultat în instanţa de judecată de către familia celor decedaţi, m-am gândit mereu că o fac din prea multă suferinţă. Era normal să găsească un vinovat. Dar nu văd de ce tocmai eu, care, la acea oră, mă ocupam doar de partea tehnică a proiectului. Regret că familia Şerban trece printr-o astfel de suferinţă, pe care nu o doresc nimănui, dar şi noi, eu şi familia mea, am devenit acum victime colaterale. Ceea ce pot să vă spun, şi voi susţine întotdeauna, este că nu eu mă fac vinovat de această tragedie. Sunt convins că până la urmă se va face dreptate și oamenii legii vor analiza toate cele petrecute atunci. Se va demonstra într-un final că sunt nevinovat. Alături de mine suferă şi familia mea, care speră şi ea că, în cele din urmă, dreptatea va învinge.  
# Ce veți face în cazul în care va trebui să plătiţi, totuși, cei 50 de mii de euro?
– Nu ştiu. Acest gând este un conşmar. Trăiesc un coșmar, pe lângă cel în care sunt mereu găsit vinovat pe nedrept. La firmă sunt un simplu angajat. Legislaţia cere nominal un vinovat. Nici nu vreau să mă gândesc. Sper ca în cele din urmă să iasă adevărul la iveală şi să se vadă că sunt nevinovat. Mă voi judeca în continuare cu inima, cu sufletul şi cu mintea. Eu ştiu că sunt nevinovat! Ioana Ştefan

 

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii