În satul românesc, noaptea dintre ani era momentul cel mai prielnic pentru tineri de a se întâlni și a face predicții pentru anul ce avea să vină. Nimeni nu dormea pentru că altfel anul următor avea să fie somnoros. Jocul preferat al tinerilor în această noapte era acela de a pune pe plită boabe de grâu.

Băiatul punea două grăunțe, unul îl reprezenta pe el, iar celălalt fata pe care o îndrăgea. El trebuia să spună cu voce tare numele fetei. Dacă boabele săreau unul spre celălalt, atunci flăcăul trăgea speranță că fata numită, în anul ce avea să vină, va juca cu el la horă și se vor căsători.

Dacă boabele săreau în direcții diferite, atunci șansele ca acel băiat să o ia la horă erau foarte mici. Fetele puneau și ele boabe de grâu, doar că numele flăcăului era spus în șoaptă, motiv pentru care băieții încercau să citească pe buze numele norocoșilor.

Tot în această seară se puneau, pe masă, sub cușmele flăcăilor, mai multe obiecte. De obicei acestea erau o oglindă, o bucată de cărbune, un inel sau un ban. Tinerii de însurat, care nu văzuseră ce era sub căciuli trebuiau să aleagă una. Dacă nimereau cărbunele, însemna că viitoarea nevastă avea să fie urâtă, de va fi oglinda, frumoasă, banul, bogată, iar inelul, subțire ca o trestie.

Citește și Pitești: Expoziția Internațională de Caricatură Anti-Război-Kragujevac 2021

Gluma preferată era aceea când un flăcău punea pe soba încinsă două boabe. Cu un bob îl numea pe nebunul satului, iar cu celălalt pe una din fetele ce nu îi dădea atenție. Dacă boabele săreau unul spre celălalt, atunci era mare veselie și toți cei prezenți îi cântau ”norocoasei” cântece de nuntă. Dacă se duceau în direcții opuse, atunci tânărul avea să fie numit tot anul după numele nebunului satului.

Glumele și voia bună continuau până dimineața când era obiceiul, ca la prima rază de lumină a noului an, fetele să meargă la fântână să scoată apă neîncepută și să spună: ”Să fie sănătate, noroc și rai”.

Bibliografie: Gabriela Rusu-Păsărin, Calendarul popular românesc, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2006.

Text: Dr. Tița-Nicolescu Ion, Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești.