# Matei Varodi, regizor şi director artistic, vorbește despre acuzaţiile la adresa managementului Teatrului „Al. Davila”

Despre tensiunile create la Teatrul „Alexandru Davila” după instalarea în fotoliul de manager a lui Nicolae Poghirc Jurnal de Argeș a scris în mai multe rânduri. Acuzațiile la adresa acestuia au tot curs în ultimul an: de la contestata propunere de desființare a unor secții și angajările pe alte criterii decât competența, la drama balerinilor puși să lucreze în condiții dificile și fără respectarea timpilor de repaos și incriminarea metodelor de management pe care artiștii le consideră dictatoriale.
Actuala conducere a teatrului este, de asemenea, acuzată că ține „pe bară” nume grele ale scenei piteștene și apelează la artiști mai puțin cunoscuți, sfidând, nu întâmplător, munca de ani de zile a actorilor care au avut îndrăzneala să achieseze la petiția on-line intitulată „Salvați Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești! Salvați patrimoniul național!”. În plus, sunt artiști care se plâng că plouă pe scenă și că prin săli șuieră vântul. Pornind de la ideea că fără foc nu iese fum, dar și de la premisa că adevărul ar putea fi, ca de cele mai multe ori, la mijloc, am încercat să stăm de vorbă, pe aceste subiecte, cu Matei Varodi, regizorul și directorul artistic al Teatrului „Alexandru Davila”, într-un interviu pe care a acceptat să ni-l acorde săptămâna trecută.

# La Teatrul „Alexandru Davila” mocnește, de mai multe luni, un conflict pe marginea căruia mai mulți angajați ai teatrului au lansat acuzații dure la adresa managerului Nicolae Poghirc, pe care îl acuză de atitudine dictatorială. Cum vedeți dumneavoastră situația?
– Noi ne vedem de treabă, muncim, scoatem spectacole, ne preocupăm să aducem cât mai mult profesionalism în spectacolele noastre. Sigur, asta înseamnă un efort foarte mare, care presupune, uneori, și relații mai tensionate, determinate de tot soiul de lucruri care pot apărea oricând. Acum, referitor la tensiuni, noi nu le resimțim ca tensiuni. Dovadă că suntem la treia premieră din această stagiune, urmează ca peste încă două săptămâni să avem și premiera cu „Romanțioșii”, în regia unui tânăr regizor foarte bine cotat astăzi, Vlad Cristache, iar peste alte două săptămâni, încă o premieră, cu „Experimentul P”, și așa mai departe. Deci, producția noastră este una foarte încinsă și foarte strânsă. Au fost, într-adevăr, niște tensiuni legate de această reorganizare, pe care managerul a gândit-o chiar foarte profund și care are toate șansele să aducă un plus de profesionalism, de valoare spectacolelor, producțiilor noastre…

„Trebuie să stabilim niște norme foarte stricte”

# Când spuneți că nu o resimțiți, la cine vă referiți? Căci artiștii o resimt. Ei sunt cei care semnalează aceste probleme. Sunt balerini care au făcut acuzații la adresa conducerii managerului, sunt actori care spun că acolo lucrurile nu merg prea bine. Domnul Pieca a făcut o astfel de mărturisire, recent, într-o emisiune TV. Dacă ne luăm după aceste lucruri, pare să se resimtă!
– Mă mir, pentru că domnul Pieca a avut chiar roluri importante în această stagiune și chiar le-a făcut foarte frumos. Cine ştie?! Eu nu știu despre ce este vorba… Cert este că la repetiții oamenii vin, își văd de treabă. Acum, referitor la povestea cu balerinii, acolo au fost niște absențe și, când e vorba de absențe, lucrurile nu se pot tranșa decât așa. Îmi pare foarte rău, fiindcă e vorba de doi oameni foarte talentați, pe care eu îi apreciez foarte mult și îi respect, dar, dincolo de orice, trebuie să stabilim niște norme foarte stricte.
# Dar balerinii care au făcut acele acuzații unde sunt acum? Mai sunt angajații teatrului?
– Domnul Dragnea, care avea contract pe durată determinată, nu mai este, iar soția, de asemenea, e într-o situaţie litigioasă legată de absențe de la repetiții și spectacole…
# Dar mai vine la teatru?
– Nu!

„Avalanșa aceasta de oameni noi poate crea, așa, o interpretare, o falsă imagine”

# O altă acuzație, venită tot din partea artiștilor instituției, se referă la faptul că actori vechi ai teatrului – nume importante ale scenei piteștene – nu sunt folosiți în spectacole, nu sunt distribuiți în piese, ci ținuți pe bară, ignorați!
– Nu mai stă de mult timp niciun actor pe bară. Poate s-a creat, așa, o ușoară nedumerire pentru faptul că, după ani și ani, am deschis porțile teatrului pentru tineri, pentru că eu cred – deși am împlinit 65 de ani și mă gândesc unde o să-mi petrec vacanțele cu nepoțelele – că, dacă nu deschidem ușile către tineri, nu avem nicio șansă să aducem teatrul ăsta nicăieri. Au apărut, într-adevăr, foarte mulți actori tineri în acest spectacol – „Romanțioșii” – care va avea premiera la jumătatea lunii octombrie. Am reușit să aducem niște tineri laureați ai festivalurilor de teatru pentru tineret, absolvenți ai școlii de la Cluj, o școală foarte bună, și cred că va fi o încântare și pentru publicul piteștean să vadă alți actori, să vadă copii dornici de afirmare, plini de energie și foarte serioși în meserie. Probabil că avalanșa aceasta de oameni noi poate crea, așa, o interpretare, o falsă imagine.
# Și atunci ce faceți cu cei mai în vârstă, care au dorința de a juca şi, firesc, orgoliul lor?
– Dar cei mai în vârstă joacă!
# Tocmai asta este, că dânșii spun că ar putea să joace mai mult decât distribuția pe care le-o oferă, la acest moment, conducerea Teatrului „Al. Davila”!
– Asta este tipica actorului… Asta este boala lui fundamentală. În momentul în care îl distribui, este obosit, stresat, nu mai poate. În momentul în care o dată l-ai sărit din distribuție, este sfârșitul lumii, se consideră uitat, părăsit, iar altul mai bun decât el i-a luat rolul.
# Dar trebuie să fiți de acord că acest lucru poate fi ușor perceput ca o lovitură de imagine!
– Probabil, probabil… Asta îmi aduce aminte de o întâmplare. Marcela Rusu, o mare actriță a teatrului românesc, îi spune Tamarei Dobrin: „Dragă, mi-e și rușine să iau salariul când eu n-am mai jucat de atâta timp”. Asta deşi ea juca în spectacole. A doua zi a pornit un iureș în tot teatrul românesc, în care teatrul a fost pus pe refinanțare, autofinanțare 70%, totul dintr-o vorbă aruncată aiurea, la întâmplare. Nu! Actorii muncesc, au timpul rezervat atât studiului individual pentru memorare, cât și lucrului în echipă. Și se lucrează! Periodicitatea premierelor, numărul lor denotă o activitate intensă…

„Pe scenă a ajuns să nu mai picure”

# Haideţi să ne oprim şi la condiţiile de muncă! Plouă sau nu plouă pe scenă?
– Avem proiecte foarte mari și trebuie să vă invit să vedeți cum o anumită parte a teatrului s-a igienizat și a fost adusă mai către zilele noastre și către un spațiu civilizat. Puteți să veniți și să vă convingeți…
# Va trebui să plouă afară, ca să-mi dau seama dacă se întâmplă și înăuntru. Sunt actori care spun că da…. Deci, mai picură pe scenă?
– Pe scenă a ajuns să nu mai picure, dar sunt proiecte în derulare, de reparații fundamentale. Gândiți-vă, clădirea asta n-a mai fost reabilitată din ’78, de când Dincă Teleagă a făcut cămășuiala asta, anveloparea asta, a fostei băi. Sunt niște minuni tehnice legate de canalul de scurgere, neputându-se realiza scurgere exterioară, țevile alea de scurgere interioară, care au fost făcute cum au fost făcute, s-au colmatat… Și, de aici, problemele. Cu puterile noastre, am făcut ce am putut, dar acolo este vorba de investiții majore. Planurile sunt deja făcute, Consiliul Județean a acceptat să finanțeze aceste lucrări.

„Se întâmplă să fie și frig”

# Pe holul care duce spre scenă sunt calorifere, dar, în schimb, sunt săli în care actorii tremură de frig. Iată o altă acuzație legată de felul în care este manageriat/administrat teatrul. Aşa stau lucrurile?
– Eu știu?! Teatrul are un specific al lui, dat fiind podul scenei, care este foarte înalt, de 20 de metri, spațiile fiind largi și cu intrările neobturate, pentru că trebuie să intre decorul, pentru că trebuie să se facă manevre rapide, spațiul scenei este mai dificil de încălzit. Se creează curenți perverși, căldura, evident, se duce către podul scenei și atunci se întâmplă să fie și frig. Dintotdeauna, în teatru au rezistat oamenii puternici… Una din centrale este nefuncțională. Noi mergem acum doar cu una, cea mică, aceasta fiind centrala de avarie, de rezervă, și cu un boiler pentru apă caldă. Vom schimba inclusiv centrala termică, cu toată țevăraia aferentă, pentru că foarte multe țevi sunt colmatate. Probabil că plângerile se refereau la Sala Studio 125, de la ultimul nivel, care are dezavantajul oricărui apartament de etaj terminal: vara te coci, iarna îngheți. În sala Studio, caloriferele sunt din acelea de tip hală industrială, ele nu fac față, din cauza schimbului termic. Și aici trebuie intervenit. Și acestea sunt pe lista de reparații capitale.