În ziua de 8 iulie 1959 a murit (în închisoarea Ocnele Mari/Vâlcea) scriitorul creştin, moralist și naționalist Vasile Militaru, unul din marii fabulişti români din secolul al XX-lea şi unul dintre cei mai populari poeţi ai perioadei interbelice; (n. 19 septembrie 1885, Dobreni, județul Ilfov).
Născut într-o familie foarte săracă de țărani (plugari), a făcut doar patru clase. A fost descoperit de Duiliu Zamfirescu, în 1907. A debutat cu versuri în revista „Literatură și artă română” a lui Nicolae Petrașcu. Debutul editorial a avut loc în 1917, cu volumul „Ilinca. Harul busuiocului”.
Primul volum de versuri, Strop de rouă, a apărut în 1919. Fiind remarcat de mai mulți oameni de cultură (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu) a început să publice în ziarul Universul între anii 1927–1930. A devenit cunoscut printr-o serie de fabule publicate în publicațiile Drum nou și Porunca Vremii, fondată în 1932 de Ilie Rădulescu. Temele predilecte ale poeziei sale sunt ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, antisemitismul, satul românesc. Pentru volumul Psaltirea în versuri (1939) a fost premiat de Academia Română. Opera sa de căpătâi rămâne Divina zidire, la care a lucrat peste 25 de ani. Divina Zidire reprezintă Biblia versificată și ilustrată.
După instaurarea comunismului, poetul a reușit să scape ani de-a rândul de valurile succesive de arestări. În octombrie 1951, bănuit că avea legături cu bandele din munți, a fost reținut și anchetat, apoi pus în libertate din lipsa dovezilor. Tot în 1951, în decembrie, a fost reținut și anchetat asupra legăturilor pe care le-a avut cu elemente din organizația „Mișcarea Tineretului Regalist”. A fost eliberat în 1952, după ce a trecut prin închisori precum Prahova, Ghencea, Ocnele Mari, Fundulea, Gherla și Jilava, fără a fi însă condamnat. Însă, la un moment dat, i s-a cerut să-și folosească talentul literar în slujba comunismului. Refuzul său a fost categoric: „În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul”. Ca urmare a acestui refuz, datorită trecutului său legionar și a operei sale religioase, a fost arestat la 8 ianuarie 1959. A făcut detenție la Pitești, unde a fost torturat crunt, în ciuda faptului că la data arestării avea 74 de ani. De la Pitești a fost transferat la închisoarea din Craiova, unde s-a judecat și procesul său.
Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani de temniță grea pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale; la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise; la 10 ani de degradare civilă, confiscarea totală a averii personale plus obligația de a plăti 1000 lei cheltuieli de judecată. Bătrânul Vasile Militaru, în vârstă de 74 ani, a primit o condamnare de 32 ani, urmând să iasă din închisoare la vârsta de 106 ani. Sentința a fost dată la 20 iunie 1959 și după mai puțin de o lună, Vasile Militaru a decedat.
În 1965, poetul a fost deshumat. Abia după încă trei ani, în 1968, trupul său, aflat într-o stare de conservare foarte bună, a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, în Parcela Scriitorilor, poziția 14. Securitatea a incendiat toate manuscrisele găsite la domiciliul poetului.
Citește și:
- Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna”, gata restaurată
- Festivalul Internațional de Folclor „Carpați” s-a încheiat cu un spectacol în Piața „Vasile Milea”
- Rostirea lui Calinic. Fascinaţia pentru Eminescu, Iorga şi Brâncuşi
Vasile Militaru este autorul real al celebrei poezii A venit aseară mama, dedicată prietenului său George Enescu în 1930 și atribuită mult timp (70 de ani) lui George Coșbuc. George Enescu a pus-o pe note, în scurt timp fiind o capodoperă a genului. De fapt, toate cele trei romanțe care se cântau în timpul perioadei comuniste (și uneori se mai cântă și azi, dar mai rar), spunându-se că sunt pe versuri de Coșbuc, i-au aparținut lui Vasile Militaru. E vorba de poeziile „Mama” cu subtitlul „Dragului meu prieten George Enescu”, „Icoană scumpă” și „Povestea mea”, cunoscute de ascultători sub titlurile „A venit aseară mama”, „Car frumos cu patru boi” și „M-am născut într-un bordei”. Unul dintre interpreții acestor romanțe a fost Zavaidoc.
0 Comentarii