Spune studenta din Ucraina refugiată în Pitești, după ce și-a revăzut tatăl pompier, bunicii și verișorii

Poveste de viaţă şi de război. Vlada a fost acasă de Paşte, în regiunea Odesa

Lumea urmărește cu atenție criza de la granița Ucrainei, iar Rusia pregătește noi atacuri. La frontiera cu România, numărul refugiaților sosiți zilnic a depășit cifra de 9.000. În continuare crește numărul mamelor cu copii care își lasă în urmă restul familiei spre a se adăposti în zone cu pace.
Sunt și ucraineni care aleg să nu-și părăsească țara, moșia sau animalele și, deși în țara lor traiul de zi cu zi a devenit un front în sine, majoritatea se mobilizează și găsesc o soluție pentru noua bătălie. Din ce trăiesc ucrainenii în vreme de război?

„S-au făcut căpșunile acasă la noi”

Răspunsul la întrebare ni l-a oferit chiar Vlada, studenta din Ucraina despre care „Jurnalul” a scris în mai multe rânduri. De Paște, Vlada a fost plecată acasă, în localitatea Ismail din regiunea Odesa. Și-a revăzut tatăl, care este pompier, dar și bunicii. La primul nostru dialog din februarie, chiar la o săptămână după ce a început războiul, Vlada ne spunea că i-a îndemnat și pe bunici să se refugieze împreună cu mama și surorile ei în Pitești, însă bătrânii au refuzat. I-au spus copilei că nu pot să-și părăsească gospodăria, grădina și animalele din bătătură.

Citește și Studentă la jurnalism la Universitatea Piteşti, Vlada din Odesa şi-a spus drama de refugiat în redacţia Jurnalului de Argeş

Și nu și le-au părăsit tocmai pentru ca pământul să nu rămână nesemănat. Agricultura e foarte dificlă acum în Ucraina, din cauza războiului și a instabilității din țară. Însă, după cum spune Vlada, oamenii trebuie să trăiască și „bani trebuie luați de undeva”.

„În tot timpul ăsta de război, bunicii s-au ocupat de grădină. Abia acum îi înțeleg de ce n-au vrut să plece din țară. Au stat de agricultură, de animale. S-au făcut căpșunile la noi, iar ei le-au cules și le-au vândut, pentru că banii trebuie luați de undeva. Comerțul se continuă. N-au cum să se descurce altfel. Am observat că și piața era deschisă, magazinele lucrau. S-au ridicat prețurile peste tot, pentru că e inflație. Ucrainenii rămași în țară încearcă să se descurce cum pot”, a continuat Vlada.

„S-a dat bomba aproape de familia noastră, dar te obișnuiești, precum câinele cu bătaia”

Pe principiul acesta merg buncii și tatăl Vladei, aflați la 256 de km distanță de Odesa, regiunea unde au avut loc ultimele bombardamente.
„S-au speriat și tata și buncii acum, când s-a dat bomba foarte aproape de noi, de familia noastră, la Odesa. Se auzeau alarmele și de Paște, când am fost eu, dar teritoriul meu nu a fost atins. Să știi că te obișnuiești, precum câinele cu bătaia. Acum, că se apropie bombardamentele și de noi, o să aibă și tata misiuni. Vedem ce se va mai întâmpla”, ne-a mai spus tristă Vlada.

Citește și Articolul care a schimbat un destin. Vlada din Ucraina a fost angajată translator la Leoni, după reportajul din Jurnalul

„Am văzut studenți ucraineni care se întorceau acasă”

Așadar, viața continuă, iar la granițele României a fost un continuu du-te-vino de Paște. În timp ce unii ucraineni soseau în România, ceilalți, majoritatea studenți, la fel ca Vlada, se întorceau acasă.
„Mi-a fost tare dor de ai mei și am vrut să merg acasă mai mult ca niciodată. Am ajuns cu bine. Vămile le-am trecut destul de repede. Am văzut mulți care fugeau din Ucraina, dar totuși erau și studenți ucraineni din București care veneau acasă și ei. Viața continuă. Eu mă bucur doar că sunt bine toți și că am stat de Paște cu ei. L-am văzut pe tata, am văzut bunicii și verișorii. Doar că nu m-am văzut cu prietenii, pentru că o mare parte au plecat”, ne-a mai povestit Vlada.