# „Decât un preot care nu e un preot bun, mai bine un lăutar cu bun-simţ”, spune oarecum resemnat părintele Victor Sturzeanu
Gestul lui David, fiul mijlociu al preotului Victor Sturzeanu, de a-i plăti o dedicație unui manelist (Bogdan Farcaș de la „Mierea României”), a provocat ample comentarii atât pe Facebook, cât și pe siteul jurnaldearges.ro. Este vorba despre un articol ilustrat cu fotografia puștiului de doar 17 ani al parohului de la Mavrodolu, care a ales o carieră muzicală. Cum tânărul e membru al unei formații de muzică populară, e des invitat la petreceri. Unii i-au luat apărarea tânărului, spunând că învață și muncește din greu și face ce vrea cu banii lui. Alții au criticat larghețea cu care David Sturzeanu, la fel ca o beizadea, își permite să dea bani maneliștilor. Inevitabil, s-a făcut trimitere și la tatăl acestuia, paroh al unei biserici importante din Pitești. Am stat de vorbă, în consecință, chiar cu părintele Victor Sturzeanu, care a acceptat să se spovedească unui reporter și astfel comunității pe care o păstorește și al cărui model trebuie să fie. Am vorbit despre biserică și modestie, dar și despre bani, precum și despre fii – adesea victime ale unei societăți în mare parte frivole și orientate spre partea materială a vieții.

„Am rămas surprins că ținta sunt eu”

# Cum interpretați, părinte, ceea ce a apărut în spațiul public și mai ales comentariile generate de fotografia unuia dintre fiii dumneavoastră plătind lăutarii?
– Tinerii-s tineri. Eu zic că nu a întrecut așa rău măsura. Erau ei, sunt între ei, între artiști, ai lor. Erau la o petrecere, un majorat. A fost urât spus… manelist. Respectivul este un cântăreț de muzică populară care este foarte cunoscut la noi în județ. Am discutat cu băiatul mai mult. Ceea ce a apărut l-a afectat mult pe el și pe copiii mei, pentru că, la un moment dat, sunt niște comentarii în care se leagă și de aspectul fizic, de dantură… Mai mult, am rămas surprins că ținta sunt eu. Mulți dintre cei de pe Facebook, unii care vin aici, la biserică, sau colegi de ai lui, au fost foarte deranjați și au intervenit…
# În fotografie, cel căruia îi dă bani are o alură de manelist…
– Cântau muzică lăutărească, pentru că era vorba de un majorat. El (David) nu merge la petreceri, pentru că are munca lui. Este într-o formație, cântă la nai, are contract… A fost la acest majorat și mi-a zis: «Eu știu că și noi când primim bani ne simțim bine și apreciem». De asta a făcut-o.
# Sunt niște hârtii de câte o sută de lei în mâna lui…
– Sunt două…

„În ei se dă o luptă (…) Eu aș vrea să nu meargă deloc în club”

# Până la urmă, dumneavoastră sunteți și un părinte al comunității… Printre enoriași sunt mulți care trăiesc din salariul minim pe economie sau cu o pensie socială de 600 de lei. Pentru că este vorba și despre a oferi un exemplu în societate. Dar altceva vreau să vă întreb. Băiatul, sigur, are doar 17 ani, dar orice copil trebuie să gândească la părinții lui. El, în societate, nu ar trebui să se gândească la dumneavoastră, că sunteți preot, și cum vă afectează comportamentul lui?
– De multe ori discutăm. Sunt tineri… Ei au fost privați de multe. Și de unde venim, dar și aici. De ce te îmbraci așa… de ce faci ailaltă? În ei se dă o luptă. M-am pus și în pielea lor și în pielea mea. Eu aș vrea să nu meargă deloc în club. Acolo, la mine la țară, avem discotecă. Au mers cum merg toți tinerii. Aici, în Pitești, nu. Eu aș vrea să nu meargă. David cântă la nunți și la botezuri. Ați făcut nuntă. Am făcut și eu nuntă… Am băgat lăutari.
# Eu o să fac pe avocatul diavolului și o să vă rog să răspundeți întrebărilor pe care le-au pus cei care au făcut comentarii pe Facebook și pe site-ul jurnaldearges.ro. Mă refer la cei care au criticat. La un moment dat, cineva a remarcat că are brățară de aur la mână. «Băiatul de aur» îi spune.
– Au fost foarte mulți și de ai lor cei care au făcut comentarii. Cei de la Școala de Artă. Toți cântă și, la un moment dat, ca să dea o dedicație primesc un bănuț. În Doina Argeșului cine cântă, nu cântă lăutari? Simt și ei nevoia între ei să… Nu vreau să îi țin partea. Eu înțeleg pericolele la care se expun copiii. E adevărat, sunt naivi. Eu, ca adult, ca preot, încerc să nu mă expun. Trebuie să am grijă cum mă îmbrac, nu pot să ies în pantaloni scurți pe stradă, nu pot să fac nu știu ce…Dar ei, la vârsta lor, nu înțeleg lucrurile astea. Zic că «eu am drumul meu, eu am valoarea mea». E o brățară de aur, dar nu e foarte scumpă. Eu nu agreez lucrurile de genul acesta, am o cruciuliță discretă, e un cadou în familie. Am cruce de iconom stravofor, însă foarte rar îmi pun crucea aceea și nu am pus-o nici la Corbi, unde eram trei preoți, și nu am vrut niciodată să ies în față.

„Apar undeva cu un PFA”

# Bravo dumneavoastră!
– Cineva a zis că am venit peste noapte aici, în Pitești. Mi-e greu să comentez. I-aș fi spus: fiecare paroh dintr-un oraș mai mare trece prin niște parohii mai mici. Niciodată nu vom vedea de pe băncile școlii direct paroh la Mavrodolu. Niciodată! Părintele Onu a fost mai întâi la Leicești. A căpătat experiență. A mers mai departe. Corbi e parohie cu tradiție, comunitate puternică. Am format un cor al bisericii, aveam aproape 30 de copii. De Crăciun, veneam la Pitești, de Sf. Ștefan la Festivalul de Colinde. Era o biserică mai mare decât Mavrodolu. Nu mai avea nimeni cor de 30 de copii îmbrăcați în portul popular. În felul acesta am ajuns paroh la Mavrodolu, în Pitești, nu într-o zi, după 19 ani de parohiat.
# Nu pentru că aveți fabrică de mobilă sau gater? Cineva zice că l-ați umplut de mobilă pe ÎPS Calinic…
– Nici vorbă! Nu am așa ceva. Apar undeva cu un PFA. Noi plantam căpșuni la Corbi. Se dădeau niște subvenții prin Ministerul Agriculturii să înființezi o plantație. Agricultorii care voiau să facă așa ceva trebuia să deschidă PFA. Am muncit, știți cum?

„Se spune că banul e ochiul dracului. Este, dar fără bani nu se poate”

# Vă ajută copiii în Paraclis, la vânzarea icoanelor aduse de la București, de la Dragonul Roșu?
– Pe lângă orice biserică există un Pangar. Mă ajută băiatul cel mic, nu David. Că el, sâmbăta și duminica, mai mult are cântări. El chiar nu are nicio legătură cu Pangarul. Noi am încercat să ajutăm niște tineri. De acum trei ani am început cu niște mărțișoare, aveam colaborări cu școli. Strângeau niște bănuți și plecau în excursii. E băiatul cel mic acolo, cu încă o fată de liceu, amândoi se ocupă de Pangar. Îi și ajutăm pe tinerii din familii sărace… pentru ei încercăm. Da, avem un beneficiu din închirierile spațiilor la biserică. Am asfaltat, pregătim zona pentru sărbătorile de iarnă din banii noștri… Se spune că banul e ochiul dracului. Este, dar fără bani nu se poate. Biserica nu ar putea supraviețui. Sunt trei biserici aici, la Mavrodolu. Biserica mare, cea a copiilor și a surzilor. Dar fără finanțare… Când vine iarna și vine factura de 4.000 de lei și te gândești că, fără spațiile comerciale, bani nu s-ar găsi…
# Când era paroh la Mavrodolu, părintele Onu era acuzat că vindea la biserică brânză și lapte de la fermă. Acum despre dumneavoastră se spune că vindeți țuică și gem.
– Este o prostie și cred că a fost o ironie. Zona din care vin da, este de pomi fructiferi din care se fac gem și țuică pentru casă. La pangar nu vindem asta.

„Câștigă destul de bine(…) Nu este băiat de bani gata!”

# Nu v-ați fi dorit ca David să devină preot și nu membru într-o formație care cântă la petreceri?
– Într-o primă fază, da. Dar la cât de lovită și împroșcată cu gunoi este Biserica în ziua de astăzi… Stau destul de vorbă cu Dumnezeu să le călăuzească pașii, să îi ducă acolo unde este mai bine. Vizavi de partea de cântare nu am fost de acord, însă când i-am cunoscut profesorii, pe Ionuț Cârstea, frații Dicu, artiști.. Au niște familii frumoase, vin cu copiii la împărtășit… Când îi vezi smeriți… Cineva trebuie să facă și muzica. Decât un preot care nu este un preot bun, mai bine un lăutar cu bun-simț.
# O întrebare de baraj: câștigă mai mult David decât dumneavoastră?
– Nu știu ce să vă spun. Are multe evenimente uneori, când e sezon. Și e sezon când stă acasă. Câștigă destul de bine. Și-a cumpărat un nai de foarte mulți bani, o orgă… Ei investesc foarte mult în instrumente, pentru că trebuie să ai un instrument bun ca să poți cânta bine. Cântă și cu vocea. E foarte bun, foarte talentat. Vă spun că își ajută și familia. Nu este băiat de bani gata!