Golirea Barajului Vidraru este în sine un fenomen spectaculos și rar, dar și poveștile pe care le scoate la iveală atrag mulți curioși. Pe internet face vâlvă orice imagine sau filmuleț care arată nămolul, stâncile dezgolite și rămășițele unor construcții, păstrate până de curând sub luciul apei. Peisajele sunt pe cât de apocaliptice, pe atât de frumoase. O frumusețe atipică pe care am regăsit-o și pe pagina de Facebook a lui Nedelea Manu, din Corbeni. Numai că argeșeanul nu promovează zona Vidrarului de azi, de ieri, pentru a fi în trend, ci de acum zece ani. În timpul liber este ghid turistic și ia la pas sau cu bicicleta potecile satelor de la munte. Ba chiar a vorbit despre satele de la Vidraru în jos și într-o lucrare de disertație, în Franța, pentru care a fost notat cu 9,60.
A mers cu o bursă Erasmus în Franța și a prezentat Argeșul în lucrarea de disertație
„Am urmat un Master la Universitatea din Pitești. Se numea Sport, Turism și Activități de Loisir, în parteneriat cu o universitate din Franța, The University of Nice Sophie-Antipolis. Era un master în limba franceză, veneau profesorii, predau aici, iar după primul semestru am decis să plec acolo cu bursă Erasmus. Ca apoi, după finalizarea studiilor, să ne întoarcem să susținem lucrarea de disertație acolo. Iar eu am ales zona Argeșului, fiindcă sunt născut la Corbeni și crescut în Argeș și de aceea am iubit tot timpul zona și încă o iubesc, că trăiesc la Corbeni, lucrez la CPS Dacia Oarja, de acasă. În timpul liber ies prin păduri, prin sate, pe poteci, sunt și ghid local, mai duc turiști străini/ români pe poteci, pe la Mânăstirea Antonești, Robaia, Schitul Brătășești și încerc să promovez zona cât pot de mult”, a povestit Nedelea Manu pentru „Jurnalul de Argeș”.
În 2015, lucrarea sa de disertație, redactată și prezentată în limba franceză, a fost un succes. Comisia, formată din doi profesori francezi și un profesor român, i-a notat-o cu 9,60. „Le-a plăcut foarte mult. Ideea a fost că, la un moment dat, francezii când veneau în România, am și făcut o drumeție pe Valea lui Stan și au fost impresionați, le-a plăcut natura foarte mult, le-au plăcut pădurile și, când mi-am ales lucrarea asta, eu venisem cu niște chestii banale la început. Ca să dezvoltăm turismul, luăm ATV-uri, ski-jeturi pe Lacul Vidraru… «Nu, nu, nu vreau asta de la tine», mi-a zis profesorul, era și decan atunci, acum a ieșit la pensie. «Vreau tradiția voastră». Mi-a dat de gândit. Ce avem noi? Încă se mai ocupă oamenii cu creșterea animalelor, n-ar fi frumos să vină turiștii străini să vadă cum cresc oamenii animalele; să le arătăm că sunt muncitori? Iară, turismul ortodox, cu mânăstiri, avem Mănăstirea de la Curtea de Argeș, schiturile mai mici, Biserica de la Corbeni-monument istoric. Adică avem o grămadă de arătat, dar mi s-a părut atunci că nu sunt promovate deloc. Hai să le promovez, pot, am și la îndemână unealta internetului”, și-a propus Nedelea.
Stâncă în mijlocul lacului Vidraru, până acum ascunsă
De atunci a tot promovat zona Argeșului. Face ture cu bicicleta prin Arefu, Albeștii de Argeș, Corbeni și postează imagini cu pădurea în straie de toamnă și de pe traseele montane, din dronă, pe pagina personală de Facebook și pe Vidraru Outdoor Experience Facebook.
„Nu am urmat trendul să mergem la Vidraru, pur și simplu am fost implicat. Sunt și voluntar în Asociația Montană Vidraru, am mai făcut și acțiuni de repopulare a lacului cu păstrăvi, din 2016-2017, am marcat și trasee turistice, Ghițu, Via Valahia. Sunt legat de zonă, îmi place mult și de asta încerc să o promovez cât pot de mult. Lumea a înțeles greșit, s-au viralizat foarte tare clipurile, s-au înțeles greșit, le-au asociat cu piramidele dacice, deși eu n-am menționat asta. E o stâncă undeva în zona Cumpăna care seamănă cu „o piramidă”. Între ghilimele, dar lumea nu are răbdare să citească tot”.
Golirea barajului a scos la iveală rădăcini misterioase și rămășițele fostei exploatări forestiere de la Cumpăna
Nedelea Manu e de părere că merită promovate și obiectivele mărunte, mai puțin cunoscute, nu doar marile atracții. Simplitatea unor rădăcini asunse de ape zeci de ani, urmele unei așezări de care își amintesc doar oamenii locului, acum readuse la lumină, sau chiar și cum și-a lăsat apa amprenta pe stâncile ce par a fi așezate acolo dintotdeuna pot fi puncte de atracții pentru turiști.
„În goana asta după a ținti niște chestii «instagramabile» trecem pe lângă altele mai mici, dar importante. De exemplu, acum, cu golirea Lacului Vidraru, au ieșit la iveală niște rădăcini. Mie mi s-au părut foarte interesante, una stătea agățată în două crăcuțe/rădăcini subțiri. Am zis că seamănă cu o caracatiță. Din punctul meu de vedere, trebuie promovate și chestiile mici, poate unora le plac. Toată lumea a înțeles greșit și cu golirea lacului, e ceva ce se întâmplă la 50 și ceva de ani, de ce să zicem că e urât. Da, la prima vedere, și mie mi s-a părut, când am ajuns pe zidul barajului, că e urât, dar după ce m-am dus și am explorat am zis că scoate la iveală niște lucruri pe care nu avem ocazia să le vedem zilnic. Și cum a săpat apa straturile, stâncile care au ieșit la suprafață. Am găsit și niște angrenaj de la Mocăniță. Era o Mocăniță care circula pe aici, pe râul Argeș, și ajungea la Cumpăna. Acolo era o organizare pentru o exploatare forestieră, din ce știu și eu de la tatăl meu. Zicea că mergeau cu Mocănița acolo, era și un magazin unde sunt fundațiile care au făcut vâlvă prin primăvară. Sunt și niște scări”. Legat de „rădăcina-caracatiță”, Nedelea Manu crede că, înainte să fie acoperită din nou de apă, ar putea fi conservată și amplasată în zona Barajului, ca un monument.
Fierari, meşteri populari şi dascăli ambiţioşi, alte mândrii ale Corbeniului
L-am întrebat pe Nedelea Manu cum i se pare acum turismul nostru și dacă mai avem de învățat de la străini cum să ne promovăm zonele autentice. „Da. În primul rând, trebuie să fim mai mândri de ceea ce avem, din punctul meu de vedere, și trebuie să învățăm să lucrăm împreună, în comunitate, să nu mai avem mentalitatea de a face singuri. Trebuie angrenați toți oamenii dintr-o regiune, ca să funcționeze ca un mecanism toată povestea asta. Oamenii trebuie să lucreze împreună”. Și ne-a dat câteva exemple de la Corbeni. Aici încă sunt oameni care fac fierărie, activitate migăloasă care a dispărut în țările foarte dezvoltate. Astfel, turiștii pot urmări cum un fierar face potcoave, topoare și alte unelte. O altă mândrie a locului este doamna Marilena Iosifaru, meșter popular care adună copiii la șezătoare, îi învață tainele țesutului și ale cusutului și cum să-și creeze singuri propriile păpuși, așa cum făcea și dumneaei când era mică. Mai este și profesoara de desen Elena Stoica, câștigătoarea multor premii și cea care i-a învățat pe copiii americanilor tainele picturii.
Revenind la interlocutorul nostru, ca ghid local, Nedelea Manu îi duce pe turiștii pasionați de arhitectura tradițională prin Satul Nou sau Satul Antonești, cu frumoasa sa Poartă (turn), care a fost construit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de către prizonierii ruși înmormântați în cimitirul de la Oești. Nedelea Manu ne-a povestit că satul a fost gândit ca unul modern, cu piață, spital, unde a funcționat ulterior tabăra de la Corbeni, cinematograf, bibliotecă etc. Multe case de aici au basorelief, simboluri decorative distinse, de exemplu Casa cu floarea soarelui, Casa cu păun pictat sau Casa cu cerb, care au fost date în folosință, în trecut, celor cu funcții (preot/primar/dascăl), dar apoi au putut fi cumpărate.
De asemenea, la Căpățâneni, până în Cetatea Poenari, mai este un alt obiectiv știut nu de mulți, Casa Memorială „George Ștefănescu”, administrată de descendenții familiei celui care a fost compozitor și fondator al Operei Române. Aici, Nedelea Manu a și organizat un popas în cadrul unei drumeții prin zonă, alături de Asociația Montană Vidraru.
Citește și Spitalul Municipal Câmpulung, la un pas de explozie
0 Comentarii