Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, este sărbătorit în fiecare an pe 26 octombrie de credincioșii ortodocși. Considerat patronul Tesalonicului, alături de Sfântul Apostol Pavel și Sfântul Grigorie Palama, acesta este cunoscut în tradiția populară românească drept ocrotitorul păstorilor și vestitorul iernii.
Obiceiuri și superstiții de Sfântul Dumitru
În credințele populare românești, Sfântul Dumitru marchează trecerea de la toamnă la iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe este asociat cu venirea primăverii și înverzirea naturii, Sfântul Dumitru este considerat cel care desfrunzește pădurile și vestește vremea rece.
Potrivit tradiției, în preajma acestei sărbători căldura se retrage în pământ, iar frigul începe să se instaleze. Sfântul Dumitru este una dintre cele mai importante sărbători ale toamnei, fiind legat de numeroase obiceiuri pastorale și practici populare.
Focul lui Sâmedru, tradiție păstrată în ajunul sărbătorii
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este „Focul lui Sâmedru”, organizat în ajunul sărbătorii, în seara de 25 octombrie. În unele comunități, oamenii aprind focuri în curți sau pe dealuri, în jurul cărora se adună pentru a respecta tradițiile moștenite din generație în generație.
Conform credințelor populare, cei care sar peste flăcări vor avea parte de sănătate în anul următor și vor fi feriți de boli și necazuri. Focului i se atribuie și un rol protector, menit să alunge animalele sălbatice. După stingerea acestuia, cenușa și cărbunii sunt împrăștiați în grădini, pentru a aduce rod bogat.
În unele zone, femeile împart celor prezenți covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate. Tot de Sfântul Dumitru sunt pomeniți morții, iar oamenii oferă de pomană colivă și colaci, inclusiv în formă de cruce.
Cum arată iarna, potrivit credințelor păstorilor
În tradiția pastorală, Sfântul Dumitru este considerat patronul păstorilor. Unele superstiții susțin că vremea din timpul iernii poate fi anticipată prin observarea comportamentului oilor.
Una dintre credințe spune că păstorii își așază cojocul pe iarbă, în mijlocul turmei, și urmăresc ce oaie se culcă pe el. Dacă prima este o oaie neagră, iarna ar urma să fie blândă, iar dacă se așază o oaie albă, se spune că sezonul rece va fi mai aspru.
O altă superstiție se referă la direcția în care pleacă prima oaie trezită în dimineața sărbătorii. Dacă este albă și se îndreaptă spre sud, iarna ar urma să fie grea. În schimb, dacă este neagră și pleacă spre nord, tradiția prevestește o iarnă mai ușoară. Aceste practici fac parte din folclorul românesc și nu reprezintă metode științifice de prognoză meteorologică.
Ce nu este bine să faci de Sfântul Dumitru
În diferite regiuni ale țării s-au păstrat și alte credințe legate de această zi. În Bucovina, se spune că persoanele care plantează usturoiul după Sfântul Dumitru vor avea parte de pagube în anul următor. În Oltenia, respectarea obiceiurilor sărbătorii este asociată cu protecția împotriva necazurilor și primejdiilor.
Potrivit unei alte superstiții, pieptănul nu ar trebui folosit în această zi, deoarece ar putea atrage ghinionul. În unele comunități, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir este cinstit și ca cel căruia oamenii îi atribuie, în tradiția populară, darul vinului, folosit la Sfânta Împărtășanie.
Totodată, gospodinele obișnuiesc să pună varza la murat după această sărbătoare, existând credința că astfel murăturile se vor păstra mai bine pe timpul iernii.
Sfântul Dumitru, ziua încheierii învoielilor pastorale
În calendarul tradițiilor populare, Sfântul Dumitru este și o zi a soroacelor, când se încheiau înțelegerile dintre proprietarii de oi și ciobani, stabilite de obicei la Sfântul Gheorghe.
Această practică a rămas reflectată în expresia populară: „La Sân-Gheorghe se încaieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.
Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului, sărbătorit pe 27 octombrie
La o zi după Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de mir, pe 27 octombrie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului.
Acesta s-a născut la sud de Dunăre, pe teritoriul actual al Bulgariei, și a trăit în secolul al XIII-lea, în perioada celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Potrivit tradiției, a ales viața ascetică și s-a retras într-o peșteră, unde s-a dedicat rugăciunii.
Nu se cunosc cu exactitate toate detaliile vieții sale și nici data morții. Tradiția bisericească spune că, înainte de a muri, s-ar fi așezat între două lespezi de piatră, asemenea unui sicriu.
Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au ajuns la București în anul 1774 și sunt păstrate la Catedrala Patriarhală. Sfântul este considerat ocrotitorul spiritual al Capitalei, iar sărbătoarea sa adună în fiecare an numeroși pelerini veniți să se închine la moaște.
0 Comentarii