În fiecare an, la 1 decembrie, este marcată Ziua mondială de luptă împotriva HIV/SIDA. Oamenii din întreaga lume sunt alături de persoanele afectate de HIV și își amintesc de cei care și-au pierdut viața din această cauză. În timp ce lumea se luptă să facă față unei pandemii în curs de desfășurare, sute de mii de copii continuă să sufere ravagiile epidemiei HIV.

”Fără inegalități. Fără SIDA. Fără pandemii” – este mesajul Zilei mondiale de luptă împotriva HIV/SIDA. Stoparea inegalităţilor care provoacă SIDA şi alte pandemii este o urgenţă.

Fără acțiuni îndrăznețe, lumea riscă să rateze obiectivul de a pune capăt SIDA până în 2030, precum și pandemiei prelungite de COVID-19, dar și crizelor sociale și economice. Deși există percepția că într-o criză nu este momentul potrivit pentru a acorda prioritate abordării injustițiilor sociale adiacente, este clar că fără a face acest lucru criza nu poate fi depășită. Abordarea inegalităților este o promisiune globală de lungă durată, a cărei urgență a crescut. În 2015, toate țările s-au angajat să reducă inegalitățile în interiorul și între țări, ca parte a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

CITEȘTE ȘI: EUROSTAT:  Inflaţia din zona euro a atins în noiembrie un nivel record de 4,9%

Pe lângă faptul că este esențială pentru eliminarea SIDA, abordarea inegalităților va promova drepturile omului, ale populațiilor cheie și ale persoanelor care trăiesc cu HIV, va face societățile mai bine pregătite pentru a învinge COVID-19 și alte pandemii și va sprijini redresarea economică și stabilitatea. Îndeplinirea promisiunii de a aborda inegalitățile va salva milioane de vieți și va aduce beneficii societății în ansamblu.

Dar eliminarea inegalităților necesită o schimbare transformatoare. Politicile economice, sociale trebuie să protejeze drepturile tuturor și să acorde atenție nevoilor comunităților dezavantajate și marginalizate.Știm să învingem SIDA, știm care sunt inegalitățile care împiedică progresul și știm cum să le abordăm. Politicile pot fi implementate, dar liderii trebuie să aibă curaj. Infectarea cu HIV în rândul copiilor au scăzut cu mai mult de jumătate (54%) din 2010 până în 2020, în principal datorită furnizării crescute de terapie antiretrovirală femeilor însărcinate și care alăptează şi care sunt infectate cu HIV. Cu toate acestea, sunt lacune deosebit de mari în vestul și centrul Africii, care găzduiește mai mult de jumătate dintre femeile însărcinate care trăiesc cu HIV și care nu sunt sub tratament.

CITEȘTE ȘI: Slovenia suspendă vaccinarea cu Johnson & Johnson după decesul unei tinere de 20 de ani

Lacunele în testarea sugarilor și copiilor expuși la HIV au lăsat mai mult de două cincimi dintre copiii infectaţi cu HIV nediagnosticați. Numărul copiilor aflați sub tratament la nivel global a scăzut din 2019, lăsând aproape 800.000 de copii (cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani) infectaţi, fără tratament antiretroviral în 2020. Aproape două treimi dintre copiii care nu sunt sub tratament au vârste cuprinse între 5 și 14 ani – copii care nu pot fi găsiți prin testarea HIV în timpul vizitelor de îngrijire postnatală. O prioritate pentru următorii cinci ani este extinderea indicelui bazat pe drepturi, testarea familiei și gospodăriei și optimizarea tratamentului pediatric pentru a diagnostica acești copii, a-i trata și a-i menține în îngrijire pe tot parcursul vieții.

În 2019, în România erau înregistrate 16.658 de persoane infectate, dintre care 794 fiind cazuri noi. Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV) este un virus care afectează celulele albe (limfocite CD4) ale sângelui care protejează împotriva infecţiilor. Celulele infectate devin astfel producătoare ale virusului şi după o perioadă mor. Virusurile nou produse circulă în sânge, căutând noi celule pe care să le infecteze, numărul de celule albe din organism scăzând treptat şi împreună cu acestea şi imunitatea. După o perioadă, organismul pierde capacitatea de rezistenţă chiar şi în faţa celor mai comune boli.

La patruzeci de ani de la raportarea primelor cazuri de SIDA, HIV încă amenință omenirea. Astăzi, lumea este departe de a-și îndeplini angajamentul comun de a pune capăt SIDA până în 2030, nu din cauza lipsei de cunoștințe sau de instrumente, ci din cauza inegalităților.